Rezervatia Kaliakra dar si Antipa si Babadag...

TIPĂREȘTE

Sunt de aceeasi parere cu @irinad in ceea ce priveste review-urile care duc la aceeasi destinatie, uneori, daca sunt cateva bune, chiar scurte, cu informatii diferite, fac mult peste un ghid local (la Kaliakra nu este) care uneori costa mult si spune doar vorbe goale (la Balcic abunda precupete-ghid care deranjeaza cu vocea stridenta si-ti recomanda sa privesti capela din castel unde se "ruga regina zi si noapte"?!).

Drumul nostru preferat spre litoralul bulgaresc este pe la Vama Veche, deci autostrada, E87 si, daca vrem in zona rustica a litoralului, in dreptul localitatii Kavarna, la giratoriu facem stanga spre orasel intrand apoi pe drumul local 901 ce ne duce pana in mijlocul localitatii Balgarevo, de aici drumul coteste stanga spre satele Sveti Nikola, Kamen Bryag (daca n-ati fost in iulie la rasaritul soarelui pe plaja nu stiti ce ati pierdut), Tyulenovo.

Noi insa urmam indicatorul de Cap Kaliakra si intram in zona rezervatiei naturale si arheologice care cuprinde peninsula, golful Bolata si litoralul pana la Rusalka. Este intinsa pe 700 hectare teren si este singura din Bulgaria unde zona terestra are si rezervatie acvatica, de asemeni singura unde sunt multe plante specifice zonei de stepa, fiind declarata zona protejata inca din 1941.

Atat rezervatia cat si satul Balgarevo, sunt incluse in Programul Bulgaro-Elvetian pt Protectia Biodiversitatii si sa nu uitam ca aici, la Kaliakra, a primit teren Grigore Antipa, in anul 1930 si a ridicat Statiunea de Cercetari Marine pt studii zoologice a Institutului Bio-Oceanografic din Constanta, prima statiune ridicata de acelasi naturalist fiind la Agigea.

Dupa cedarea Cadrilaterului in 1940, statiunea a fost transformata de bulgari in unitate militara de graniceri, astazi doar aparent abandonata caci, daca va apropiati de gard, apar doi "ochi albastri ai nu stiu cui" (asta in 2014, sunt curioasa cum e in 2015, incercati dar nu va incredeti in balariile din zona). Aici au fost aduse in timpul domniei regelui Ferdinand, cateva exemplare de foci-calugarita, se pare primite cadou de regina Maria, cert este ca, dupa scrierile vechi aici nu au existat astfel de animale marine inainte de 1920-1925. Din pacate pescarii din zona se pare ca nu le-au agreat, le era frica sa nu le indeparteze pestii, plus activitatea militara, asa ca au disparut, ultima urma pe zona Bulgaria fiind inregistrata in 1978 la Tyulenovo iar la noi in 1983 la Mila 35/Tulcea. Nu fara importanta este faptul ca numele Tyulenovo, in traducere inseamna "satul focilor", nume ce i-a fost dat in 1942, inlocuind Kalac-Koy=satul sabiilor (in gagauza). La Muzeul Antipa din Bucuresti, sunt imagini ale focilor -calugarita surprinse chiar in zona.

Tot pe aici, ceva spre golful Bolata care este la 3 km de ruinele cetatii Kaliakra, este una din cele sase mari cai de migratie ale zecilor de mii de pasari, Via Pontica, numita asa pt ca urmeaza aproximativ celebrul drum roman. Instalarea acelei paduri, cineva pe undeva pe net le numea "ferme de vant", eolienele, a creat probleme migratiei, Bulgaria fiind sanctionata international ca nu a respectat intelegerile. Zona este in evidenta Bird Life International pt observarea pasarilor de stepa.

Nu pot uita de proiectul HERAS, poate va amintiti de jurnalele tv din iarna, era vorba despre crearea in comun Romania-Bulgaria, a unui centru arheologic subacvatic, bun pentru scufundatori, pt vizitarea cetatilor si vapoarelor scufundate de mii de ani, care nu pot fi ridicate la suprafata.

Istoria cetatii Capului Kaliakra este bogata: inceputa pe la sfarsit de secol III i. H., continuata in secolul urmator, de tribul trac Tirisis, apoi romanii au transformat-o intr-una din cele 15 cetati intarite ale Scitiei, de grecii care au numit-o Kali Akre, adica adapost bun, dupa altii cap frumos, a facut parte din primul tarat bulgar, a fost cucerita de turci apoi de Mircea cel Batran si este distrusa definitiv de turci in 1421. Se vad astazi resturi ale unei civilizatii apuse, puturi de mare adancime pt apa potabila si apeductul, resturi ale sistemului de canalizare, baile publice, zidurile de aparare, lacasuri de cult, etc. Nu se stie sigur daca pestera ce astazi adaposteste muzeul a fost sediul sefului garnizoanei cetatii sau a fost biserica in perioada de inceput.

Comorile lui Lysimah nu le-am cautat, cred ca exista undeva in adancuri, caci cutremurul puternic din 1902 a daramat o parte din malurile peninsulei si astfel a marit tainele locului. Si nici nu le voi cauta, au gasit altii aici un inel cu un mic recipient cu otrava ce se turna discret in paharul dusmanului, sau poate dusmancei in amor, otrava buna si astazi, deci nu risc sa-mi starnesc "prietenii".

Legendele insa circula in voie, unele se dezvolta in timp.

Legenda celor 40 de fecioare, are monumentul inainte de parcare, spune ca, dupa batalia decisiva cu turcii, toata populatia cetatii a fost ucisa, cativa copii luati sclavi si 40 de fecioare frumoase au fost alese sa ajunga in seraiul sultanului, fetele insa, profitand de neatentia paznicilor, si-au impletit parul si s-au aruncat in mare. Seara, ajutate de nimfele marii, patrundeau in cetate si se razbunau pe otomani. Localnicii spun ca uneori se aud vaietele lor in cetatea pustie si ca cea mai frumoasa dintre fete se numea Caliacra. Asa o fi.

Sus, spre capatul peninsulei, este o statuie a ultimului luptator al cetatii, arcasul Ivanko, opera sculptorului Boris Caragea (frumos nume alaturat prenumelui).

La capat, acolo de unde nu-ti vine sa pleci admirand marea, este o capela in piatra, ridicata candva dupa 1983, dedicata Sf. Nikola sau Sf. Nicolae, se spune patronul pescarilor, despre care legenda zice ca a murit aici, fiind urmarit de turci. Dumnezeu i-a tot lungit limba de pamant pe care alerga si astfel a fost ajutat o vreme, pana cand pamantul s-a cutremurat, a fost prins si ucis. Dar adevaratul Sf. Nicolae a murit la Myra, in anul 343, cand marii cotropitori erau romanii. Un bun povestitor de legende, dl. Cealera, banuieste ca poate fi vorba de celalalt sfant ortodox, Sf. Nicolae Cabasila, care a trait in vremea extinderii otomane in Salonic dar a murit in loc si conditii necunoscute. Si, cand mergi de cateva ori in acelasi loc, vezi si schimbarile pe care le fac administratorii locului: acum 3-4 ani, crucea de deasupra capelei, cruce latina simpla, in buna stare atunci fiind metalica, a fost schimbata cu o cruce asemanatoare crucii slave a bisericii ruse.

Tot legat de capela sfantului, exista o legenda care spune ca aici a existat un mic asezamant dervis, facut de musulmani si aici s-au gasit relicvele sfantului

Sari Saltuk Baba, in traducere Tatal pamantului galben, cel ce a insotit armate otomane in Balcani, propovaduind credinta islamului. Legenda (sau poate adevarul) este lunga, cert este ca una din tarile care a ridicat un monument pe locul unde se zice ca a murit sfantul musulman, este Romania, la Babadag, numele localitatii insemnand Muntele Tatalui, loc la care s-a aplecat si Suleiman Magnificul cand a venit sa pedepsesca Moldova (este scris in jurnalul de campanie al sultanului) dar si premierul turc Erdogan in 2007.Si, nu lipsit de importanta, in cele doua culte religioase, sf. Nicolae este corespondentul acestui dervis legendar. Probabil ca pescarii batrani stiu ceva caci inainte de a pleca pe mare, arunca paine in apa, in dreptul capelei.

Cand veniti la cetate dar si cand plecati, va urmareste tacut amiralul Fiodor Ushakov, o statuie care mie nu-mi place decat ca m-a obligat, dupa o vizita din alti ani, sa-mi umezesc degetele si sa rasfoiesc istoria. Si surpriza, cat traiesti, inveti: Fiodor Ushakov, fost amiral al flotei rusesti, cu multe realizari geniale in timpul domniei tarinei Ekaterina a II-a, a comandat flota de razboi a Rusiei acelor vremuri, a dus 43 de batalii navale, toate victorioase si in care n-a pierdut nici o nava, a condus ceea ce istoricii aveau sa numeasca "cea mai cumplita batalie navala a Marii Negre", cand, la 31 iulie 1791, a invins si distrus flota otomana-algeriana in razboiul ruso-turc. Strategia militara a amiralului Ushakov in aceasta lupta a fost folosita de amiralul Nelson in batalia de pe Nil si la Trafalgar. Si numele lui este legat de eliberarea insulei Corfu si a altor insule ioniene, in Corfu nu am fost, deci va las pe voi sa-mi povestiti pentru ca anul viitor vreau sa merg acolo. Cand amiralul s-a simtit manipulat politic, s-a retras din viata publica la manastirea Sanaksar, unde s-a calugarit, a devenit staret si a si murit acolo. Biserica ortodoxa rusa l-a trecut in randul sfintilor militari, ocrotitor al marinarilor militari si flotei militare ruse, alaturi de Sf. Gheorghe si Sf Dumitru Izvoratorul de Mir, dupa ce in 1978 numele lui a fost dat unei stele descoperite de un astronom rus. Totusi care este simbolistica celor 18 clopote, n-am gasit, poate sunt cele 18 secole ale mileniului care s-au incheiat aproape de moartea sa, nu stiu.

Mi-am incheiat vizitele la Kaliakra fara sa primesc onorul delfinilor, se zice ca apar de obicei toamna, voi cauta sa-i inbunez in alte locuri ale acestei fascinante zone a litoralului Dobrogei bulgaresti, deja ma intreb quo vadis? si-mi raspund singura, intai Mangalia, pamant ce acum si, sper mereu, e romanesc si foarte frumos !

---

VIZUALIZĂRI: 3374 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI