Cap Kaliakra, o amintire de neuitat

TIPĂREȘTE

Cu o zi înainte de terminarea sejurului nostru ne-am gândit să ne odihnim după obositoarea vizită la Grădina Botanică şi a Cuibului Singuratic (castelul reginei Maria) din Balcic. Vremea nu se anunţa prea promiţătoare, cu ploaie dupăamiaza, aşa că dimineaţa am fi putut sta la o caféa la malul mării pe terasa hotelului Selena. Ar mai fi fost de văzut Capul Kaliakra la care am fi putut face o oprire de o oră- două a doua zi în drum spre Bucureşti. Pe măsură însă ce trecea timpul ne-am dat seama că ar fi prea obositor pentru şofer dar şi pentru noi să mergem în maşină 350 km plus o excursie din care, din cauza grabei nu am fi înţeles nimic. La orele zece trecute fix înarmaţi cu umbrelă şi geacă impermeabilă în caz de... ne-am urcat în maşină şi am străbătut cei 35 km în ceva peste jumătate de oră trecând prin oraşul- staţiune Kavarna pe care l-am văzut din mers.

Capul Kaliakra este un promotoriu stâncos în Marea Neagră, o fâşie de pământ lungă de 2 km şi cu o lăţime care se îngustează de la cca 200 m în partea continentală spre câţiva zeci de metri pe măsură ce înaintează în mare. Înălţimea lui este de 60-70 m deasupra mării şi unele poteci cu teren accidentat care duc la marginea lui sunt deadreptul periculoase. Culoarea lui este roşcată din cauza oxizilor de fer conţinuţi de stâncă. Cei care vin dinspre mare pot observa în peretele de stâncă peşteri şi arcade. Ca localizare, spre sud-est se află la 80 km de Constanţa şi la nord-vest la 60 km de Varna. La 3 km nord de capul Kaliakra se află golful Bolata, un semicerc aproape perfect.

Istoric

Acest promotoriu a fost folosit ca punct de observaţie încă din antichitate. Tracii în sec IV î. Hr. au construit o cetate Tirizis care ulterior a fost cucerită de greci care au numit-o Kali Akra adică bun adăpost pentru vântul nordic. A fost construită si o altă linie de fortificaţie astfel încât aşrzarea avea două părţi: oraşul interior şi cel exterior. Se spune că în această cetate Lisimach succesorul lui Alexandru cel Mare şi-a ascuns în sec IV. bogăţiile furate din Persia. El a intrat în conflict cu Dromichete regele dacilor de la nord de Danubius şi a fost învins. Mai târziu romanii au extins cetatea tracică și au terminat turnurile rotunde în anul 341. Cetatea a fost stăpânită de greci, romani, bizantini, bulgari, turci. A căpătat o nouă dezvoltare în sec. XIV în timpul formaţiunii statale Despotatul Dobrogei condusă de despotul Dobrotiţă, care a deţinut partea de est a Bulgariei de azi. Între 1366-1421 (an în care a fost cucerită de turci), Kaliakra a devenit unul dintre cele mai importante centre politico-administrative, economice si culturale de pe litoralul Marii Negre. Mărfurile erau tranzitate prin peşteri- tunel conectate prin subteran cu cetatea. Au fost decopertate patru biserici creştine, rămăşite de clădiri, terme, băi romane. În 1791 în războiul ruso- turc amiralul rus Feodor Ushakov a câşigat la Kaliakra cea mai mare bătălie navală din Marea Neagră împotriva turcilor conduşi de Hussein Pasa. Pentru această izbândă Ushakov a fost canonizat de Biserica Ortodoxă rusă în 2001 şi în amintirea lui la intrarea în situl arheologic a fost ridicat un monument.

Primul far din Kaliakra a fost construit de turci în 1866 şi înlocuit de bulgari în 1901 cu cel actual. În perioadele 1913-1916 în urma războiului româno- bulgar şi în 1918-1940, Cap Kaliakra a făcut parte din Cadrilater aparţinând României. Datorită poziţionării în largul mării, în 1950 statul bulgar a instalat un radar al forţelor Pactului de la Varşovia, astăzi fiind bază NATO.

Legende

-Cea mai răspândită legendă păstrată în memoria colectivă a locuitorilor din regiune este cea a celor 40 de fecioare. Ele şi-au împetit cozile de păr şi s-au aruncat împreună în valurile mării pentru ca în 1421 să nu fie luate în harem şi obligate să-şi lepede credinţa creştină. Locul numit Poarta celor 40 de fete se află la intrarea promotoriului şi este marcat printr-un obelisc filiform

- Mai puţin credibilă este legenda în care se spune că Sfântul Nicolae patronul pescarilor a fost urmărit de turci pe mare. La un moment dat a observat că sub picioare lui se forma o limbă de pământ pe care s-a putut refugia. A fost prins şi omorât de turci în locul în care, localnicii au ridicat în 1983 un paraclis la capătul promotoriului. În relitate Sf. Nicolae a murit şi a fost înmormântat în anul 342 în oraşul Myra, astăzi Demre pe care l-am vizitat în 2015 în cadrul unei excursii pe coasta Licia v. aici vezi impresii

Rezervaţie naturală

Grigore Antipa a înfiinţat în 1930 la Kaliakra o staţiune de cerecetări zoologice marine. Kaliakra este declarată rezervaţie naturală încă din 1941. Au fost identificate 300 de specii rare de păsări cum sunt cormoranul moţat, mierla de piatră, ciocârlia cu bot gros cât şi delfini şi foca-călugăr. S-au inventariat 400 specii de plante din care 50 pe cale de dispariţie

Vizita

După ce am străbătut un camp plin cu mori eoliene şi am văzut obeliscul numit ˝Poarta celor 40 de fecioare ˝care s-au aruncat în mare (ridicat în a doua jumătate a sec. trecut), am ajuns în parcare. Taxa de vizitare a sitului arheologic este de 3 leva/ persoană. În apropierea parcării este monumentul dedicat amiralului Feodor Ushakov aşezat pe un piedestal înconjurat de 18 clopote. El aminteşte de victoria din 31 iulie 1791 din Marea Neagră asupra flotei turceşti. În imediata apropiere a parcării se află zidurile restaurate ale impunătoarei cetăţi Tirizis (sec IV î. Hr.) Intrarea în cetate se face pe sub o poartă impunătoare de piatră arcuită. Parcurgând aleea principală care ajunge până la capătul sudic al promotoriului am întâlnit rămăşiţile unui turn de apă, morminte, fundaţiile unor biserici, terme romane, ziduri de locuinţe, alte fortificaţii. Cum alimentarea cu apă dulce a cetăţii reprezenta o problemă s-au săpat multe fântâni dintre care unele au fost decopertate. Toate vestigiile sunt însoţite de panouri explicative în mai multe limbi. Am trecut pe lângă staţia meteorologică, staţia radar şi perimetrul militar NATO.

Spre capătul promotoriului sunt amplasate monumentul Arcaşului ridicat în a doua jumătate a sec. trecut, o placă dedicată aceluiaş amiral Ushakov şi capela Sf. Nicolae la care nu am mai putut coborî, fotografiind-o totuşi din apropiere. Natural pe parcursul acestei ˝expediţii˝m-am oprit de mai multe ori explicaţia oficială fiind admirarea vestigiilor încremenite în timp, unele de peste 2500 de ani, realitatea era că de fapt ˝imi mai trăgeam sufletul˝. Vizitarea capului Kaliakra mi-a lăsat o puternică impresie datorită împletirii spectaculoaselor imagini ale mării cu straturile suprapuse ale civilizaţiilor care au stăpânit acest surprinzător loc. Din punct de vedere subiectiv am trăit si emoţia poate a unei ultime excursii dar ˝never say never˝ şi ˝speranţa moare ultima˝.

Pentru cei care vă petreceţi vacanţa la noi la mare, daţi o fugă până la Cap Kaliakra (60 km de Vama Veche). Acolo veţi păşi prin locuri bine restaurate cu o însemnătate arheologică deosebită şi veţi fi emoţionaţi de frumuseţea acestei limbi de pământ cocoţată la înălţime, scăldată de valurile mării care o înconjoară.

WEB, te rog înserează: https://www.youtube.com/watch?v=jlWNXdmE-wU

.

O superbă îmbinare între natură şi istorie, o limbă de pământ scăldată de valurile Mării Negre

Întreaga excursie a fost un spectacol în care bine restaurate am putut admira vestigii vechi de peste 2500 de ani

---

VIZUALIZĂRI: 1916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI