Aventuri la Caliacra - Captiv în peșteră

TIPĂREȘTE

Aflați într-o mică vacanță pe țărmul bulgăresc al Mării Negre la început de iunie, parcurgem drumuri de coastă vezi impresii), dar înainte de a sosi la Kaliakria Sea View Apartments (vezi impresii), aproape de Balcic, ne abatem spre Cap Caliacra și cetatea de pe acest promontoriu.

Ne aflăm deja pe Coasta de Argint, zona golfului Balcicului, denumirea fiind atribuită acestui areal de către profesorul Gheorghe Munteanu-Murgoci care efectuează în 1913 excursii de documentare în Cadrilater. Dl. conferenţiar a făcut să treacă pe dinaintea ochilor spectatorilor, coasta de argint, care începe de la capul Caliacra. Ne spune că d-sa împreună cu alţi cîţiva călători au botezat regiunea aceasta cu numirea de mai sus. Se perindează coasta mării pănă la Balcic (ziarul Opinia, decembrie 1913, conferință susținută de profesor în Iași).

„Dezarmarea” la intrarea în cetate. Venind dinspre Tyulenevo, unde văzusem superbul portuleț pescăresc din golf și arcul stâncos (vezi impresii), ne-am îndreptat spre Capul Caliacra. O „mare” de eoliene ne întâmpină așezate în rânduri pe un teren ierbos.

Accesul în perimetrul cetății se face pe un drum asfaltat care se încheie într-o parcare nu foarte mare. Biletele de acces (nici nu îmi aduc aminte dacă le-am primit ori ba) se încasează în zona primului zid al fortificației. Aici, „gardianul înspăimântător” al cetății (de fapt, doar un angajat șmecheraș) încearcă să ne ia „armele” (= banii). Trebuie să plătim 3 leva/persoană, dau o bancnotă de 100 leva și primesc rest cu 10 mai puțin decât trebuia. Noroc că am numărat restul, astfel rămânem cu ochii în soare. I-am atras atenția, a numărat din nou banii și mi-a dat dreptate ???? Se poate plăti și cu monedă românească, 10 lei/persoană (înseamnă o pierdere de circa 2,5 lei). Parcarea era plină, am lăsat autoturismul pe marginea șoselei.

Închis în peșteră. Străpungem a doua linie de fortificație printr-o poartă și ne trezim în mijlocul ruinelor: terme, basilici, mori, clădiri civile – toate semnalate succint prin plăcuțe informative. Ne deplasăm spre marginea promontoriului pentru a privi coasta spectaculoasă și a face fotografii. Atenție, nu există nici un gard/balustradă de protecție.

O potecă betonată ne poartă printre vestigiile istorice, pe locurile unde tracii, grecii, romanii, bizantinii, turcii, bulgarii și românii au tot construit, modificat, adăugat. Înspre capătul limbii de pământ, în punctul cel mai înalt al promontoriului, se află miezul fortificației – cetatea supremă, reședință a lui Dobrotici în anii 1300, conducătorul de la care ar proveni numele „Dobrogea” de azi, despot al unui stat însemnat din sud-estul european.

În masivul stâncos ce se avântă spre mare se află mai multe cavități, unele utilizate în vechime drept chilii de către călugări sihaștri. Într-o asemenea „peșteră” a fost amenajat un muzeu al Caliacrei. Intrarea e gratuită în acest muzeu, în schimb fotografiatul costă câțiva leva, vreo 2 parcă. Câteva vase de lut, monede, bijuterii – toate rod al descoperirilor arheologice – fragmente de piatră, ghiulele, fotografii și schițe constituie patrimoniul acestui micuț muzeu al sitului.

Ei bine, alt „gardian fioros” ce păzea muzeul și juca și rol de ghid se învârtea ca un titirez printre vizitatori. La un moment dat intră un grup numeros de elevi bulgari însoțiți de profesori, veseli și gălăgioși. Cerberul discută ceva cu un însoțitor al grupului, începe să strige la copii și se repede la grilajul care închide grota, trăgând insistent de fiare. Cât ai clipi calea de acces este blocată! Sunt prins în închisoarea cetății! Ghidul nu a ținut cont de alți vizitatori, a tras grilajul și i-a adunat pe copii în jurul machetei fortificațiilor de la Cap Caliacra și a început să istorisească povestea locurilor în limba bulgară. Am petrecut eu 5-6 minute în interior, am privit pe ici-colo, dar m-am plictisit, iar grupul mă aștepta pe undeva pe afară. Astfel că tiptil-tiptil m-am tras lângă grilal, l-am depărtat puțin și am evadat. Abia după încă un sfert de oră am zărit grupa de copii zburdând spre capela din vârful promontoriului.

Concluzii. Vizitarea Capului Caliacra, a cetății și micului muzeu sunt interesante și îți oferă priveliști deosebite (am văzut delfini!). În interior sunt mai multe tarabe cu suveniruri (în apropierea radarului militar), un restaurant cu vedere la mare (lângă muzeu), stand de înghețată, un acordeonist ambulant (la turnul de acces), alte tarabe în parcare, statui în diverse locuri („Poarta celor 40 de fecioare” , statuia amiralului Ushakov, Monumentul arcașului), panouri informative. Ar fi bine să aveți capul acoperit (nu există umbră în interiorul cetății), încălțăminte adecvată (am întâlnit șerpi prin vegetație), o sticlă de apă și... voie bună! Aaaa, și noroc să nu fiți închiși în „peșteră” .

Mergeți în zona Balcicului, e aproape de România și sunt locuri interesante de văzut. Călătorii frumoase și alegeri inspirate!

P. S. Detalii istorice găsiți în articolul lui @michi, publicat în aprilie 2023 (vezi impresii).

---

VIZUALIZĂRI: 1516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI