Candles Hotel aproape de Petra

TIPĂREȘTE

Microbuzul cu care am plecat din Wadi Rum (ce am facut acolo vezi aici) - era destul de liber asa incat fetele s-au mai intins pe scaune si au recuperat din somnul pierdut noaptea trecuta cand am asistat involuntar la rugaciunea vecinilor musulmani malaezieni de langa camera noastra.

In spate isi gasisera locul si doua fete din Japonia care calatoreau singure si cred ca in bagajele acelea enorme incarcasera jumate din averea personala. Sau pornisera in calatorie in jurul lumii!

Un ajutor al soferului care incasa banii, cate 10 JOD de persoana am platit noi, inclusiv bagajele, se baga soptit in seama cu fiecare din turisti incercand sa ne ademeneasca cu nu stiu ce excursii sau mijloc de transport si imbarligaturi ieftine, la care japonezele saracele au cedat si i-au promis ca vor merge cu el.

Noi stiam ce aveam de facut si unde sa ne cazam asa ca i-am raspuns cam sictirit sa-si vada de treaba ca daca avem nevoie de ceva o sa apelam la ajutorul lui. S-a prins ca nu suntem usor de agatat si s-a retras.

Din cele 2 ore cat a durat transportul cam 15 minute am avut parte de o pauza langa o parcare unde se afla si un magazin de suveniruri si de unde puteam admira imrejurimile pana departe in zare.

La ora 11.20 am ajuns printre serpentinele inguste ale orasulu i Wadi Musa unde abia se strecura omul cu autobuzul lui, la autogara orasului si la coborare dupa ce ne-am recuperat bagajele am fost asaltati de taximetristi.

Stiam ca pretul pana in partea cealalta este de 2-3 JOD, omul cu o camioneta, ne-a cerut 3 si i-am dat adresa hotelului fiind de acord. Oricum era mare pretul pentru distanta scurta pe care o avea de parcurs, dar pe caldura aceea si obositi de hurducaiala autobuzului nu am stat sa ne mai tocmim pentru 1 JOD.

Din oras, drumul ocoleste o vale si intra intr- o suburbie pe care eu am s-o denumesc pentru intelegere ulterioara Petra, fiind chiar spre drumul catre Orasul Misterios de Piatra.

Am ales acest hotel citind mult pe net si privind harta am vazut ca este aproape de intrarea in Petra si daca as putea sa dau un sfat, va spun sa tineti cont ca dupa ce va tociti picioarele in kilometri de plimbare in soare prin Petra, nu vreti la iesire sa mai parcurgeti iarasi o distanta mare catre hotel, ci, tot ce va trebuie este odihna.

Sau poate luati calestile si apoi taxiul...

http://www.candlespetra.com/
Tel.: +962 3 215 6954, +962 3 215 7311
300m from Petra Entrance, Off Tourist Street, Near Visitors Center Petra Gate, 71810 Wadi Musa

Pretul. deosebit de avantajos ni s-a parut, 99 JOD (123 euro) pentru doua nopti de cazare, camera de trei paturi si demipensiune.

La receptie ne astepta o domnisoara zambitoare, scolita in turism care intr-o engleza frumoasa ne-a urat „welcome to Petra” si ne-a poftit sa luam loc, sa ne relaxam pe fotolii cat intocmeste ea actele pentru cazare, gasind rezervarea facuta de noi pe booking.

Ne spunea ca majoritatea turistilor cazati in hotelurile din zona aleg un pachet de cazare de 2 maxim 3 nopti, acum nu este o perioada prea buna pentru ei din cauza caldurii, dar in sezonul, care incepe spre finalul lui august hotelul este plin tot timpul.

Asadar achitam din nou cu cardul si ne inmaneaza cheile spunandu-ne la ce ora servim cina si unde se afla pozitionat restaurantul.

Planul nostru de calatorie a fost cladit asa incat sa ajungem aici astazi, cand urma sa mergem la spectacolul„Petra by Night”eveniment ce are loc doar lunea, miercurea si joia in fiecare saptamana. Ma gadesc putin si cer detalii de la domnisoara cum si de unde putem lua tichetele si la ce ora trebuie sa ne prezentam, iar ea ne spune ca le putem procura de la ea, pretul fiind acelasi de 17 JOD de persoana (cam scumput) dar odata-n viata merita, nu?

Ne inmaneaza cheile de la camera 201 si ne indica pe unde putem ajunge cu liftul.

Ora 11.44

Am gasit rapid camera nefiind un hotel prea mare, patrundem, ne lasam bagajele aruncate si ca omul obosit ne intindem sa vedem paturile. In cateva secunde se aud zgomote de la liftul chiar langa care eram si hatz am sarit in sus ca arsi. Aoleu! Daca asta acum pe zi cand e galagie peste tot se aude asa, inseamana ca la noapte ne macina creerii. Nu-i de stat!

Ma incalt, reintindem paturile iesim afara pe hol cu bagajele si ma infatisez nemultumit la receptie unde o rog frumos daca ne poate schimba camera fiindca este galagie de la lift. Ea stia fenomenul si fara sa stea pe ganduri ma aproba si-mi da alta cheie de la etajul 1 camera, 110.

Coboram pe scari cu bagajele (fetele ramasesera la etajul 2) si cand am vazut camera, zic am dat din una in alta. Asta era chiar deasupra holului de la intrare si langa scari. Mi-a fost rusine sa merg iarasi dar in final a fost ok pentru ca acelea erau scarile si intrarea de serviciu nefiind prea utilizate si implicit nici zgomot prea mare.

Ulterior, cand au coborat unii puteam sa aud si soaptele daca ciuleam mai bine urechile, mai ales tropotul pasilor pe scari, dar cum spuneam, nefiind asa multi turisti in hotel nu a fost bai.

A, si inca ceva, la cat de obositi urma sa fim maine dupa maratonul din Petra, cred ca si lemne puteau sa taie pe noi.

Am pornit putin aerul conditionat dar mai apoi am simtit ca nu era nevoie deoarece hotelul era foarte bine izolat, desi era cu fata catre sud si expus direct la soare, in fata camerelor, aveam sa descoperim la plecare, ca se afla un fel de balcon care actiona ca un tampon si pastra temperatura din interior, plus draperiile groase nu permiteau soarelui sa incalzeasca camera.

Curat in interior, paturile foarte mari, asa cum vedeti si in poze, in fiecare din paturi puteau lejer incapea doua persoane, lenjeria alba extrem de curata si bine intinsa, mirosea frumos a proaspat spalata, pe jos o mocheta de ti se afunda piciorul, baia la fel, foarte curata si mobilierul de buna calitate bine intretinut.

In toate detaliile se vedea atentie si profesionalism si respect pentru oaspeti.

Hotelul cotat la 3 stele pe booking si cu o medie generala de 8 (Foarte Bine) isi respecta pe deplin numarul de stele si si merita punctajul obtinut de la turisti.

Internetul a fost imediat testat de domnisoara si s-a declarat multumita.

Fiindca se apropia ora pranzului am explorat imprejurimile, iesind din hotel, am virat usor la stanga, coborand la vale, acolo erau cateva magazine mici de cartier de unde ulterior am cumparat apa (0,75 JOD sticla de 1,5l), fructe, ceva dulciuri, smochine uscate si curmale.

Ajunsi la strada principala, intreband un nene de un restaurant, ne-a indicat sa o luam tot stanga, directia de unde venisem noi dinspre Wadi Musa si am intrat in primul restaurant unde am platit 32 de JOD.

Se intetise caldura si ne-am refugiat la racoarea hotelului sa ne odihnim pana la masa de seara si apoi sa ne pastram rezerve si pentru plimbarea catre Petra pentru spectacolul nocturn.

Stiind ca la 20.30 trebuia sa fim la poarta pentru a merge cu totii condusi de ghizi, ne-am infiintat la masa de seara, sus la ultimul etaj, eram numai noi la ora aceea, ne-au preparat ceva friptura si cartofi prajiti plus salata de cruditati si am revenit in camere sa ne pregatim cu incaltaminte lejera si haine adecvate pentru spectacol.

Am imbinat utilul cu placutul fiindca ne simteam satui de la cina si astfel plimbarea a fost binevenita.

Am coborat scarile hotelului si panta care cobora spre strada, dar de data aceasta am luat-o la dreapta pe o alta straduta care tot spre Petra ne ducea, chiar pe langa hotelul unde a stat andreea72, La Maison si prin spatele resortului luminat si foarte animat Movenpick Resort Petra, care gazduia o intalnire a motociclistilor.

Odata ajunsi la intrarea in ansamblul arheologic Petra, am remarcat spatiul intins plin de panouri luminoase, ecrane, afise, reclame semn ca banii investiti nu au fost in zadar.

Ne-au adunat la un loc pe toti si ghizii ne-au dat cateva explicatii si ne-au poftit sa trecem pe la casele de control bilete.

De o parte si de alta a drumului, neasfaltat si prafuit erau lumanari, in total 1500 de bucati urmau sa fie desfasurate pe tot parcursul inclusiv in fata punctului final unde urma sa se tina spectacolul, Trezoreria.

Nu era nevoie de lanterna, in curad si luna s-a ridicat usurandu-ne plimbarea, ne-a parasit odata ce am intrat in Siq (defileul inalt), acolo aleea era pavata cu piatra si se mergea mult mai usor si se vedea mai bine.

Cand am ajuns, am primit cate un pahar de ceai, ne-am asezat jos pe niste niste pleduri si cand ultimii intarziati au ajuns, a inceput un spectacol emotionant de recitare acompaniat de intrumente muzicale traditionale si o proiectie de lumini pe atat de celebra si misterioasa Trezorerie, de ne faceau pielea de gaina de atata emotie.

Prea multe cuvinte nu se pot spune si nici nu exista destule metafore se exemplifice maretia momentului.

Daca ne intrebati pe noi daca merita cei 17 Jod? Raspundem fara ezitare ca, da.

La final ne-am inghesuit cu totii sa facem fotografii i-am si zarit pe artistii imbracati in haine traditionale. Incet. incet, grupuri paraseau zona si se indreptau catre iesire, lucru pe care l-am facut si noi constienti ca a doua zi avem de indurat cel mai epuizant moment al intregului sejur in Iordania:Orasul Pierdut.

Dar cum se zice, degeaba ai ajuns la Petra daca nu ai vizitat Manastirea, noi aveam ambitia sa ajungem pana acolo...

---

VIZUALIZĂRI: 1001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI