Cum poti rata un sejur

TIPĂREȘTE

Am plecat in data de patru ianuarie in Apuseni. Am vazut de multe ori zona vara si mi-am dorit mult sa o vad iarna.

Am facut o rezervare pe un site de rezervari, la cabana Raluca, din Arieseni, la un pret deloc mic pentru a-mi asigura un sejur placut. Cu peisajul de iarna de vis, cu farmecul aparte si energia pozitiva specifice acelor locuri, am fost convinsa ca o sa am sejur de vis.

Cabana este noua, din pacate prea noua, construita pentru castigul rapid al proprietarului si cat mai putin pentru confortul turistilor.

La usa ne-au intampinat cateva perechi de incaltari, nu tocmai putine. A trebuit si noi sa ne descaltam si sa luam papuci de casa, nu tocmai curati.

Am vrut ca dupa un drum de 300 km sa ne odihnim o ora pentru a putea merge apoi sa ne bucuram de peisajul din jur si sa face un pic de miscare. Nu a fost posibil. Usile din interior, din lemn, de la camere, sala de mese, bucatarie etc, faceau zgomot foarte mare, oricat ai fi incercat sa le inchizi usor. Daca mai si incuiai cu cheia trezeai pe toti din cabana. La 8 camere era imposibil sa treaca 15 min fara a se inchida sau sa se deschida o usa.

Ajuns in camera, cu usa inchisa aflai tot ce se facea in cabana, in bucatarie, in sala de mese, cati urca sau coboara pe scari, puteai afla sau chiar inregistra, ce faceau vecinii de camera, ce discutau, la ce emisiuni se uitau si mai ales ce faceau la baie. Cand pornea un aparat de bucatarie se producea un mic cutremur, se misca patul. Sotul meu care, a reusise sa adorma printre bubuituri de usi si discutii purtate pe un ton putin mai ridicat, cand a pornit masina de spalat vase, s-a trezit si a sarit in mijolcul camerei speriat ca este cutremur. Cand se servea masa puteai sa numeri din pat, cate farfuri si tacamuri se puneau la masa, cate scaune erau necesare.

Am plecat la plimbare fara sa avem parte de odihna pe care ne-am dorit-o. Cand ne-am intors in cabana, calvarul a continuat. Am avut parte de un grup linistit, pe la orele 22 au mers la culcare si zgmotele s-au mai estompat.

A doua zi, dupa micul dejun, am plecat in drumetie si ne-am intors pe la orele 15, destul de obositi. Nu a fost chip sa ne odihnim. Am plecat sa vizitam ce ne mai propusesem si obositi si nervosi. Cand ne-am intors la cabana calvarul a continuat.

Pentru a avea parte de o ora de liniste am iesit din cabana, noaptea si ne-am plimbat prin imprejurimi. Din nou frumusetea peisajului din apuseni, iarna, mai ales ca ningea ca in povesti, a mai estompat din disconfortul creeat de zgomotul din cabana. Evident, a trebuit sa intram pentru somnul de noapte. De data asta a fost zgomot pana mai tarziu deoarece, turistii, au stat mai mult la povesti in sala de mese. Specific ca cei cazati in cabana nu erau excesiv de zgomotosi, povesteau si radeau putin mai tare, dar ori de erai langa ei in sala de mese ori de erai in camera era cam acelasi lucru. Chiar nu i-am invinovatit pe cei veniti la cazare dar, cabana nu este potrivita pentru cei care au chef de odihna si liniste.

Am mers in multe excursii si am stat in multe unitati de cazare, de la lipsa stele de clasificare pana la cinci stele, in tara sau in afara tarii, am stat in hoteluri cu restaurante in care erau nunti, niciodata nu am patit asa ceva.

Trebuie sa specific, pentru obiectivitate, ca a fost destul de curata camera si am avut caldura suficienta, mai ales ca afara erau - 15 grade C.

Pentru cei care cred ca exagerez va recomand un sejur la cabana Raluca, celorlanti va recomand sa gasiti cazare in alta parte, mai ales ca raportul pret / calitate este exagerat.

Un sejur pe care mi l-am dorit mult, a fost pe jumatate ratat.

---

VIZUALIZĂRI: 1476 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI