Aventuri in Retezat

TIPĂREȘTE

La Cabana Codrin? Oricand!!!

In 2012 am urcat pe Vf. Omu, o adevarata provocare pentru noi, oameni care nu au avut de-a face cu muntele decat din telecabina sau din fuga cailor putere ai masinii. Si? Pai …ca o gluma sau... nu, la sfarsitul ascensiunii, cand eram putin mai relaxati, am aruncat o vorba: ” La anul mergem in Retezat! ”. Nu stiu cat de in serios a luat-o sotia mea insa si-a dat seama ca tonul cu care am spus-o era unul hotarat. Daca spera sa fie doar o gluma nu stiu insa anul acesta cand am ajuns la discutia despre concediu, NU EU am fost cel care a spus…”hai sa mergem in Retezat…” ci ea. Cred ca am spus da in milisecunda 2. Euforia a fost extraordinara. Atat de extraordinara incat am inceput imediat sa cautam cazare in zona. Ea fost cea care a deschis paginile de pe www.amfostacolo.ro cautand impresii de calatorie si alte amanunte despre locuri de cazare, trasee si alte chestii. Am luat legatura cu prietenii nostril cu care incercasem sa urcam pe Omu in 2011... au fost de accord instant. Deci…unde mergem?

Initial am vrut la cabana Pietrele. Era foarte bine plasata pentru plecare pe trasee, noi nu eram pretentiosi…ghinion. Era full in perioada cand voiam sa mergem. Ce facem? “hai sa incercam la cabana Codrin”…ma rog…sunt 6 km pana la Pietrele…dar ce conteaza. Sun. Raspunde Ciprian. Discutia a fost scurta si fructuoasa. Am luat camerele din Cabana drum…era exact ce ne doream: mica, cocheta, intima, curate, linistita, apa curenta inclusive calda la orice ora. Doua camera la etaj, la parter un living foarte spatios si toaleta cu dus. In camera nu aveam dulapuri insa ce mai conta. Pret – 80 lei/camera/noapte si 45 lei/pers. masa in regim DP. La micul dejun si nu numai, in afara de dulceturi facute in casa, ceai si cafea puteai gasi tot soiul de bere la 5 lei doza (Berea se gasea indiferent de ora). Am ales sa si mancam acolo (o alegere extreme de inteleapta, cantitatea si mai ales calitatea fiind la mare inaltime. Totul, mai putin conservele si mezelurile era facut in casa (Multumim doamnei Aurica). Politica era cam asa: dimineata luam micul dejun (nu conta ora, ma rog, sa nu te duci la 12) iar pranzul, pentru ca oricum eram plecati, il serveam seara. A fost super, mmmmm. Ciprian, un om de toata isprava, saritor, galant, cu bun simt, prietenos, asa cum trebuie sa fie o gazda.

01 august 2013. Ajungem la cabana in jurul orei 13. Ciprian dadea de zor cu aspiratorul in camera…turistii din-naintea noastra nu se prea dadeau plecati asa ca saracul era tot transpirat incercand sa termine curatenia inainte de sosirea noastra. In sfarsit…ne cazam. Foarte curat peste tot. si asa ca pentru incalzire, mergem la cascada Lolaia. O plimbare de jumatate de ora de acomodare cu aerul din zona, tufele de zmeura (omniprezente) si atmosfera deosebita a unui parc national. Seara, la masa, stabilim ca dimineata sa facem sedinta tehnica…pe unde si unde aveam sa facem primul traseu (primul…acum chiar ca zambesc in barba).

Au urmat aventuri greu de banuit pentru noi, la inceputul vacantei. Le detaliez in alta parte: vezi impresii.

Ne-am luat ramas bun de la Ciprian si soacra sa, oameni deosebit de ospitalieri promitand ca vom reveni mult mai bine pregatiti…la anul.

---

VIZUALIZĂRI: 2521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI