REZONABIL
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Călătoria noastră prin Islanda a pornit din Keflavik, orașul apropiat de singurul aeroport internațional al țării. Am rămas în prima zi de excursie în partea de vest a insulei, pentru marile atracții ale Golden Circle: Parcul Național Þingvellir, gheizerele Strokkur și Geysir, marea cascadă Gullfoss. După care ne-am cazat la Mossas Cottages, un loc interesant, dar nu ieșit din comun; oricum, în zona asta sunt multe variante de a alege loc de înnoptare, singura miză fiind găsirea unui preț decent.
A doua zi am plecat către est, de-a lungul coastei sudice. A fost ziua cascadelor, una mai frumoasă ca alta: Seljalandsfoss, Gljúfrabúi, Skógafoss, Kvernufoss. După amiază am ajuns și la primul ghețar, Sólheimajökull. Eram pe final de octombrie, deci ziua nu era prea lungă. Planul (pe care l-am respectat destul de bine) a fost să ne oprim undeva în vecinătatea orașului Vík i Myrdal, cea mai mare localitate din sudul Islandei. Vorbim de 300 (trei sute) de locuitori, 750 în „zona metropolitană” 😊. Privit de pe deal, de la biserică, satul pare mai mare – și chiar este: din câte am aflat la fața locului, el oferă cca. 1500 de camere turiștilor care îl vizitează. Pentru că Vík este cea mai mare localitate din tot sudul Islandei, următoarea – la peste 70 de kilometri către est – este Kirkjubæjarklaustur, unde trăiesc... 120 de oameni.
Nu ne-am putut apropia de nimic din oraș, sumele cerute erau uriașe. Am găsit așadar un hotel la 15 kilometri vest, la imbatabilul preț de 170 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Dacă vi se pare mult, spun că alternativele depășeau 200 de euro. În prezent prețul sare de 200 și la hotelul nostru (în oraș fiind 250+), iar astă vară, în sezon, era peste 300. Așadar:
Hótel Búrfell, Steigarafleggjari 871
Site: hotelburfell.is
Google: 4,2/5 maps.app.goo.gl/3HwW3oCiPBhkAA2p7
Booking: 8,5/10
Cum veneam dinspre vest, cu vreo 12 km înainte de Vík, am luat-o la stânga, spre ghețar și am mai mers încă vreo 2 km pe un drum pietruit, destul de bun. Am ajuns la un grup de trei-patru clădiri cu un singur nivel, care nu ne-au inspirat nicio încredere la prima vedere: păreau a fi construcții modulare, din containere (și probabil chiar despre asta e vorba, dar nu am nicio competență în acest domeniu, pentru a mă pronunța). Repet: 170 de euro, 300+ astă vară.
Pe de altă parte, mi-am amintit de bancul cu Trabantul: înăuntru a fost bine 😊. Primiserăm în cursul zilei coduri de acces în clădire și codurile camerelor; evident, e pe sistem auto-check-in, la banii ăștia nu își pot permite să țină un recepționer 24/24. Se intră într-un fel de living, de unde pleacă lungul coridor cu zece camere pe stânga și zece pe dreapta. Cred că te poți caza și într-un alt corp de clădire, am văzut pe net unele poze care arată altceva decât ceea ce am văzut cu ochii proprii.
Camera a fost destul de mare, cu vedere către ghețar. Vorba vine, că – fiind la parter – am văzut doar vegetația din spatele hotelului, și asta timp de doar câteva minute, până s-a întunecat de tot. Punctul de rezistență: paturile. Îmi amintesc faptul că aici am remarcat și eu ceea ce a observat, într-un ecou la precedentul meu articol, @k-lator: saltelele grozave.
În rest, am avut unde ne atârna hainele, separat cele ude, de afară (cuier lângă ușă) de cele „de pe noi” (un dulap cu umerașe); am avut unde încărca telefoanele (prize lângă pat); am găsit cele necesare pentru a ne face un ceai (de care chiar aveam nevoie). La câtă oboseală strânseserăm, veiozele nu au fost necesare – dar existau. Nu am deschis televizorul, nu am folosit wi-fi-ul (deși Islanda nu e membră U.E., sunt valabile abonamentele din țară, deci am utilizat datele mobile).
A fost cald în cameră, poate prea cald pentru gustul meu. Clădirile lor sunt foarte bine termoizolate, și din acest motiv arată toate la fel, acoperite de sus până jos cu tablă. Pe lângă asta, au mers caloriferele toată noaptea.
Am avut o problemă la baie, era chiuveta înfundată. S-a rezolvat folosind o pompă găsită la fața locului, ceea ce îmi spune că situația este cunoscută, nu prea am văzut pompe de chiuvetă în dotarea standard a băilor hotelurilor prin care am trecut.
După ce ne-am cazat, nu am zăbovit prea mult în cameră: făcuserăm rezervare la Suður-Vík Restaurant, am povestit deja vezi impresii despre masa luată acolo. [L.E. Recitind articolul din link, mi-am amintit că restaurantul cu pricina nu face rezervări; doar îl ochiserăm, discutaserăm la telefon și ni s-a spus să venim, că flămânzi nu vom rămâne.] După care am încheiat seara la shopping, la Icewear / Vík Wool. Mă rog, eu doar am stat pe telefon (de tura asta, am să revin la poveste). În același centru comercial am găsit un magazin alimentar, Krónan Vík, iar peste drum am identificat un loc unde se vinde alcool, în intervalul 15-17, sau cam așa ceva. Aprovizionarea cu mâncare am făcut-o a doua zi, la plecarea către Lækjarhus Farm Holidays; ceva bere și vin am luat pe drumul de întoarcere, după două zile, pentru că atunci ne-am nimerit în timpul orarului.
În amintirea grupului, Búrfell a rămas ca hotelul cu cel mai bun mic dejun ever. Și când mă gândesc că era cât pe ce să renunț la el: urma să plecăm foarte de dimineață, deci ora mesei trebuia să fie 7. Încăperea unde se servea masa era în alt corp de clădire, care la acea oră arăta așa cum se vede în P17. Distanța – doar 200 de metri, dar pe frigul și vântul din ziua aia părea mult și atât. M-am mobilizat, totuși, și bine am făcut.
Sala în care am intrat ne-a adus aminte de cabanele din lemn de la munte, cu mese lungi (inevitabil te așezi lângă străini), iluminată straniu. Poți alege din doar câteva feluri de mâncare: pește și lactate. Dar numai chestii proaspete, produse local, cu un gust divin. În P26 este farfuria mea: patru tipuri de pește, mozzarella și ardei gras, miam miam. Într-un colț am găsit și untură de pește, de care îmi dădea mama în copilărie. Nu mi-a plăcut atunci, nu mi-a plăcut nici acum, bleah.
Am mâncat, ne-am luat bagajele și am plecat; practic, am stat în acest hotel 10-11 ore, din care 8 am dormit (bine). Prima destinație a zilei: plaja Reynisfjara, cea cu nisip negru. Revin zilele astea cu poze de acolo și nu numai, din toată zona Vík. Trebuie să vă povestesc cum am ajuns să cer încă o sesiune de shopping la Icewear, special pentru mine 😎.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de adso in 08.12.25 23:09:29
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 63.45567412 N, -19.17974572 W - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
Mutat în rubrica "Burfell Hotel, [ALTE ZONE]" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
@adso:
Remarc strădania de a scrie cu diacriticele islandeze, serioasă muncă!
Pe de altă parte, am impresia că numărul de litere din denumirea unor localități aproape că întrece numărul locuitorilor care le populează: Kirkjubæjarklaustur.
Toate cele bune și Paște, pardon, Crăciun fericit! 😀
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@webmaster13: Mulțumesc!
Nu știu dacă asta a fost intenția, dar plaja și stâncile de la începutul videoclipului sunt cele de lângă Vík, cele despre care urmează să povestesc.
@webmasterX: Localizarea pe hartă este corectă. Mulțumesc!
@Flaviu: Eu primăvara cam lipsesc de pe AFA, este perioada cea mai grea pentru mine. Așa că o urare de Paște este binevenită și bine primită!
De fapt, nu m-am străduit deloc să scriu numele islandeze. S-a inventat metoda Ctrl+C Ctrl+V. De ce să îi las doar pe elevi să o folosească?
Ideea este că nu știu care este echivalentul simbolurilor lor. De exemplu, am aflat că „Þ” ar fi acel „th” din engleză, „t” cu limba între dinți. Dar nu știu cu ce ar corespunde „ð” sau „æ” . Sigur, aș putea afla, dar viața e prea scurtă pentru a te apuca să înveți melodioasa limbă islandeză.
Kirkjubæjarklaustur nu e un cuvânt lung, vezi ecoul următor. Și nici complicat nu e: „Kirk” înseamnă „biserică”, „klaustur” e „mânăstire”. Partea din mijloc habar n-am ce va să zică, dar sigur e ceva și ea.
Iată una clasică și plină de învățăminte. E cu atât mai valabil pentru islandeză - care este, de fapt, norvegiana de la anul 1200, rămasă aproape nemodificată.
Limba germana este simpla. O persoana cunoscatoare a limbii latine si obisnuita cu declinarile o învata fara mari dificultati. Profesorii de germana spun acest lucru la începutul fiecarui ciclu de studii. Se trece, apoi la initierea în der, die, das, den, des, dem etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica elementara. Ca sa ilustram aceste afirmatii, sa luam un exemplu practic.
Pentru început, sa deschidem Manualul de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperte cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile hotentotilor (în germana: Hottentotten - observati cît e de simplu!).
În carte se relateaza cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si închisi în custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi. Aceste custi se numesc în germana ’custi acoperite cu pînza’ (Lattengitterkotter) si, atunci cînd contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.
Într-o zi, hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorît o mama (Mutter) hotentota (Hottentottenmutter), avînd un fiu cam prostut si bîlbîit (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste, în germana, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.
Politia îl prinde pe asasin si îl inchide provizoriu într-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca în cautarea fugarului si, deodata, un razboinic hotentot se întoarce strigînd:
-Am prins asasinul (Attentater) !
-Da? Care? , întreaba seful de trib.
-Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul.
-Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pînza? întreaba seful hotentotilor.
-Pai, raspunde bastinasul, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si bîlbîit).
-A, asa, da! raspunde seful hotentotilor. Puteai sa zici de la început ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beutelrattenattentater.
Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa.
@adso:
”-A, asa, da! raspunde seful hotentotilor. Puteai sa zici de la început ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeutelrattenattentater.
Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa
Hi, hi, hi! 😁😁😁 Așa este! Limba germană este „logică pură” , numai că... vezi tu... cu pronunția e mai greu!... și-apoi, muzicalitatea, sunetul plăcut urechii este un mare „Ø” . Spre deosebire de „sora” ei, engleza, tot o limbă germanică, a cărei muzicalitate este recunoscută pe plan mondial, germana și toate limbile nordice sună ca naiba! 🤒
Dacă pentru a înțelege - cât de cât - engleza, mi-am cumpărat cărți și dicționare pentru o conversație „de bază” (cum spune românul: „- să nu mor de foame dacă sunt obligat să trăiesc în Anglia” ), pentru germană nu am nici o chemare, ba - dimpotrivă, o detest! 😠
În elementară (1956-1960 - am prins primii ani filo-ruși; din cls. a IV-a aveam în programa școlară lb. rusă 😒) și liceu am fost obligați să învățăm limba rusă; am dus-o până la sfârșitul liceului, ba mi-am și ales opera lui Ceaikovski la examenul de Bac. Nu s-a prins mare lucru de mine, îmi amintesc vag doar câteva cuvinte. În schimb, scrierea în limba slavă o știu și acum! 
Hotelul despre care ai scris, privit din afară, seamănă cu cele în care dormeau muncitorii pe șantierele patriei noastre, prin anii ’60... ’70, dar este ceva mai curat! N-ai bănui că în interior este așa de intim!
Felicitări pentru alegere! 🙌... și 
@doinafil: Nu sunt prea talentat la limbi străine, rog pe alții să vorbească pentru mine 
. Prin urmare, vă dați seama că nici gând să cunosc germană. Însă știu destul de multe cuvinte și câteva reguli, așadar înțeleg câte ceva dintr-un text scris. Nu și dintr-o conversație.
În privința pronunției - aici mi se pare că e mai clară treaba în germană decât în oricare altă limbă, inclusiv româna. Adică noi scriem „eu” , „oameni” și pronunțăm „ieu” , „uoameni” . În germană nu e loc de așa ceva!
În privința hotelului - aveți dreptate, nu e deloc spectaculos. De altfel, în afară de biserica din centrul capitalei și de clădirea Operei, nu am văzut nimic, în toată Islanda, care să arate cât de cât bine. Cu toate astea, casele lor sunt confortabile. M-am cam plictisit de subiect, dar aș încerca să vă mai arăt una - două cazări, pentru a vă convinge de asta .
@adso:
”M-am cam plictisit de subiect, dar aș încerca să vă mai arăt una - două cazări, pentru a vă convinge de asta
Le aștept cu interes! Tot ce scrii îmi place să citesc, mai ales că prin locurile alea nu cred să ajung prea curând!
”În privința pronunției - aici mi se pare că e mai clară treaba în germană decât în oricare altă limbă, inclusiv româna. Adică noi scriem „eu” , „oameni” și pronunțăm „ieu” , „uoameni” . În germană nu e loc de ala ceva
Asta așa este! Îmi amintesc - tot din școala elementară, din cls. I - că atunci când am ajuns să învățăm cum se scrie litera „E/e” , ca exemplu de animal ni s-a arătat desenul unui (i) epure! Acum se scrie/pronunță cu „i” , ceea ce mi se pare corect!... (și-aș mai avea exemple, ca în cazul cuvântului „înot” : la un moment dat trebuia să-l scriem cu doi de „n” , nu-mi mai amintesc în ce context... Acum se scrie cu unul singur și este mai bine!
... 😘😘😘
@doinafil: Are logica sa scriem "innopta", "innora" cu doi de "n". Dar de ce s-ar scrie asa "inota"? 🤔
Am avut placerea de a cunoste o fata al carei tata este italian, mama fiind romanca, pe nume Antonella. Si am intrebat-o de ce se scrie numele ei cu doi de "l". Pai, imi spune, se aud doi de "l" atunci cand se pronunta: An-to-nel-la. La fel, Gio-van-ni etc. Italiana este, iarasi, o limba mai fonetica decat romana.
Seara frumoasa, multumesc de conversatie!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată