Cu autobuzul turistic prin Bucureşti

TIPĂREȘTE

Sîmbăta trecută am reuşit să fac (+ familia) un tur cu autobuzul turistic, fiind curios încă de la înfiinţare dacă s-a reuşit să se pună pe roate un serviciu comparabil cu alte mari oraşe de pe mapamond. În plus, doream şi să văd Bucureştiul prin ochii unui turist.

Experienţa s-a dovedit interesentă, deşi a debutat cu bîlbîieli. Am plecat de acasă cu maşina şi am decis să parchez la Piaţa Presei, să iau autobuzul de la capăt. Exact cînd parcam maşina la capătul lui 41, adică la doi paşi de autobuz, acesta se urnea din staţie. Am plecat mai departe, l-am depăşit, am parcat lîngă Parcul Kiseleff şi l-am aşteptat în staţia de lîngă Antipa. Staţia este puţin înainte de semafor. Fiind roşu, deşi ne văzuse în staţie, şoferul a oprit la semafor, 15 metri mai încolo. Am fugit, neştiind dacă are de gînd să ne aştepte în caz că se face verde, şi l-am întrebat de ce nu a oprit în staţie. Nu a răspuns nimic. Ulterior am observat că a oprit în toate staţiile, deci aş cataloga incidentul ca izolat.

Am luat bilete şi am urcat pe platformă. Sus am văzut că turiştii au căşti, aşa că am coborît să cer şi eu. Nu ne oferise nimeni, trebuie să ceri. De fapt nu sînt doar căşti, pe care să le introduci în vreo mufă aflată lîngă scaun, ci ghiduri audio ca la muzee, cu explicaţii în română şi engleză. Din ce am văzut, nu par să fie suficiente pentru 77 locuri, cît are autobuzul. Personalul autobuzului este format, în afară de şofer, dintr-o doamnă care vinde biletele şi încă un domn, cu rol incert, bun la toate (de pildă incarcă ghidurile audio şi le ţine evidenţa). Cumpărarea biletelor durează ceva (trebuie activate cartelele), aşa că, dacă nu sînt mulţi turişti, nu e necesar să aştepţi, te trimite sus şi ţi le aduce ea peste cîteva minute.

În autobuz erau vreo 10 persoane. Pe parcurs s-au mai urcat, iar la Unirii s-a umplut. Aproape în fiecare staţie a urcat sau coborît cineva, mai puţin la Romană, deci linia are ceva căutare. Majoritatea erau străini.

Alte cîteva amănunte: traseul ar trebui să dureze 50 de minute, de fapt a durat vreo 75. Deci, probabil şi intervalul de succedare nu e aproximativ 15 minute, cum scrie pe pliant, ci cam 25. Biletele costă 25 lei, 10 lei pentru copii 7-14 ani şi nimic pentru copii sub 7 ani. La urcare primeşti un pliant cu prezentarea succintă a unor obiective şi cartela, valabilă pînă la finalul zilei (ultimul pleacă de la Piaţa Presei la ora 21, primul la 10). Linia funcţionează cam din aprilie pînă în octombrie. În rest, circulă pe acelaşi traseu un autobuz normal, cu indicativul 361, ceea ce e un lucru bun - singurul autobuz pe Calea Victoriei.

În weekend merge încet, deşi strada e liberă, să ai timp să te uiţi la clădiri, în timpul săptămînii probabil merge cu traficul, aşa că se potriveşte cu titlul rubricii, la pas prin Bucureşti. Am aproximat un număr destul de mare de turişti, linia pare să fie profitabilă. M-a bucurat să văd turişti interesaţi de oraş, cu hărţi în mînă şi aparate foto declanşate des, ca şi localnici relaxaţi, care salutau de pe trotuare. Ne-am salutat şi cu un alt autocar cu care ne-am încrucişat pe Kiseleff. O frumoasă atmosferă de vacanţă (vremea era şi ea potrivită: ceva nori, să nu te ardă soarele, şi nici cald, nici frig).

La Unirii şi la Piaţa Presei staţionează cîte 15 minute. Cei mai mulţi pasageri s-au urcat la Unirii, Arcul de Triumf, Casa Poporului şi Muzeul Satului.

Informaţiile audio sînt destul de cuprinzătoare, avînd în vedere timpul scurt avut la dispoziţie. La unele se pierd în amănunte, iar de altele nu prea e timp: unde sînt multe obiective, pe unele le pomeneşte fie înainte, fie după ce ai trecut de ele. Nu e ghidaj decît în apropierea staţiilor, ceea ce face ca despre clădirile de la capătul de sus al Căii Victoriei, despre Centrul Vechi, Kiseleff sau Magheru să nu se spună nimic.

În final, am rămas cu sentimentul că nu are de ce să ne fie ruşine cu această linie, este absolut comparabilă cu ce am experimentat în Roma, Milano, Barcelona sau Paris. Un lucru bun cred că ar fi dacă cartela ar fi valabilă pe toată reţeaua RATB în ziua respectivă (ca măsură de marketing).

Ceva informaţii puteţi lua şi de pe siteul oficial: bucharestcitytour.ratb.ro/index.html

Am scăzut la servicile generale din cauza micilor incidente, a lacunelor din ghidaj şi a siteului neoptimizat (nu se potriveşte în ecran) şi la relaxare din cauza pauzelor de cîte 15 minute de la capete, care m-au plictisit (pauze, totuşi, necesare). Le puteţi evita, sau cel puţin una, dacă vă suiţi chiar la capăt şi aveţi norocul să plece imediat. La frumuseţea zonei nu dau note, e oraşul meu, las aprecierea altora.

Recomand o plimbare, măcar ca să vedeţi oraşul de la înălţime (deşi uneori, am uitat să zic, cablurileaeriene, deşi mult mai puţine decît acum cîţiva ani, încurcă vizibilitatea). Pun şi cîteva poze, să vedeţi şi voi oraşul de sus.

---

VIZUALIZĂRI: 2605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI