Biserica Rupestră Aluniș, Buzău. Îhâm!

TIPĂREȘTE

De la Colți (vezi impresii) la Aluniș e o aruncătură de băț. Bine, așa, o aruncătură mai hotărâtă, că-s vreo 4 kilometri distanță. Dacă îți pui în cap să faci drumul îți trebuie un motiv, așa-i? Să spunem că vizitarea Bisericii Rupestre de la Aluniș ar fi unul bun. Pentru că de ce spun asta, Biserica este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din România. Ori, se știe, vechimea vinde, nu? Vezi cazul vinului, cu cât e mai vechi e mai scump, că, cică, e și mai bun. Păcat că asta nu se aplică și la haine, mașini sau alimente, că ne-am îmbogăți.

Drumul de la Colți la Aluniș e în aceeași notă ca de la Pătârlagele la Colți, asfaltul a fost turnat de curând, doar că drumul pare mai îngust ca altele. Dar trece tot prin pădure și e frumos, natura nu s-a zgârcit. Merită, spun, să mergeți pe acolo.

Acuma, un scurt intermezzo despre ce înseamnă zona pentru turism, fie el și ecumenic. Zona de munte a Buzăului este cunoscută și pentru faptul că aici s-au descoperit numeroase așezăminte rupestre cu tentă religioasă. Se spune că printre primii de le-a cercetat a fost Alexandru Odobescu, care a găsit peste 30 de chilii săpate-n piatră. Se dovedește că poporul român a avut și are hobby-ul săpăturilor: pe vremuri, chilii, acum, în plină perioadă modernă ne săpăm colegul, prietenul, mă rog, orice prezintă interes... Să mai spunem că aceste chilii sau biserici rupestre au fost denumite generic” agatoane” , termen care tocmai asta definește, construcțiile cu tentă religioasă săpate direct în piatră.

Biserica Rupestră de la Aluniș este una foarte veche, se spune că a fost săpată pe la 1274, deci, e veche, frate! Ca în multe legende de le avem noi cu zidirea bisericilor, se spune că primul de-a zidit-o, pardon, a săpat-o, a fost un cioban. Nu, nu Gigi Becali, pe ciobanul nostru îl chema Vlad. Iar pe colegul lui, Simion, ciobănia e meserie de tovărășie! Ei bine, ciobanul ăsta a adormit pe lângă o stîncă din asta și a visat-o pe Maica Domnului, care i-a spus, în vis, off course, să pună mâna și să sape acoloșa, că va găsi o mare icoană. Ciobanul s-a trezit și-a început lucrarea și, ce să vezi, a găsit icoana!!! Și de aia, acolo, au făcut o biserică aia de o vedem și azi. Judecând după mărimea bisericii, au săpat oleacă, timp în care nu cred c-au avut timp de oi, deci paracopitatele nu cred c-au fost fericite de noua îndeletnicire a ăluia de trebuia să la păstorească. Cred că asta cu ciobănia e o chestie cu substrat, morala e că așa cum ciobanu-și păstorește mioarele, iaca, și preotul își păstorește turma de credincioși. Plus pilda cu Mielul lui Dumnezeu, băi, să știți că ciobănia o fi o meserie aleasă! Și-ți trebuie calificare, că nu trebuie să mergi la școală! Doamne, ce-nțelept sunt și nici măcar n-am intrat la vinul nou, încă mai fierbe!

Dacă vreți să vedeți mai multe astfel de chilii săpate-n stâncă ați ajuns la locul potrivit, zona Bozioru- Aluniș pentru asta e cel mai renumită. Dacă ar fi să mergeți acolo, ar trebui să vă găsiți cazare în satul Nucu și să mergeți pe creastă, traseu ce ar dura cam o zi, dus-întors, după spusele Dianei Gavrilă, ghidul de la Muzeul Chihlimbarului, care știe zona ca pe buzunarele ei. Cică e un traseu tare frumos. Nu, nu m-a tentat! Nu se poate nici cu auto 4x4, că așa poate puneam botul, dar, cică trebuie să mergi, tu singur, pe picioarele din spate proprii, nope, nu-i tentant!

Biserica din Aluniș e cam pe la terminarea satului, e în curtea unde e cimitirul, dar nu-i nimic hollywoodian aici, nici Bram Stoker n-ar putea scoate mare lucru din asta. La ea se ajunge pe o alee betonată, nu înainte de a trece pe la prima chilie săpată în stânga bisericii propriu-zise, și în spatele unei cruci mari din lemn. Apoi ajungem la biserică, care este parohială pentru sat. Nu știu cum se cheamă încăperile unei biserici, știu și eu de naos, pronaos și altar, dar care și cum la ce servesc, habar n-am! Știu că altarul e atelierul preotului, acolo prestează el. Nu, nu sunt ironic! Am intrat cu curaj în interiorul bisericii, am făcut poze cât am putut, pentru că nu mi-a interzis nimeni. Nu se plătește bilet de intrare dar, din bun simț, am cumpărat câteva lumînări pe care le-am aprins în spațiul special amenajat de lângă biserică. Cu evlavie le-am aprins, nu mă credeți vreun Iuda, am părinți morți și speranțe de viață pentru mine și-ai mei, așa că nu am luat și nu iau în râs acest obicei. Că, știți și voi, doar prostul râde de ceea ce nu înțelege! Iar faptul c-am fost polițist o iau doar ca pe o profesie nu ca pe o capacitate intelectuală! Vă rog, și voi!

După biserică se ajunge la o a doua chilie săpată-n piatră, mai mare și mai largă. Un prici din piatră și cam atât e tot mobilerul. O cruce din lemn e singurul ornament și o mică vatră unde ard alte lumânări.

Băi, cum să spun, Biserica nu mi-a dat fiori și n-am avut revelații religioase după ce am văzut-o, cred că nu sunt chemat pentru asta. Dar, tot sincer, te simți cumva atins de faptul că vezi un lăcaș de cult vechi de vreo 800 de ani, să nu spuneți că chestia asta nu impresionează! Iar de revenit acolo nu se pune problema dacă nu sunt în imediata apropiere, ceea ce vă recomand și vouă! Așa că mă simț bucuros c-am fost acolo unde nu am mai fost vreodată și că, în amintirea mea va fi și acest lăcaș.

Altfel, sper că nu v-am pierdut pe drum, cum s-a-ntâmplat la ultimul review, de nu vă mai hotărați să mă votați! Că și voturile astea spun, anșea, cât de mult vă interesează ce prestez în frumosul și utilul review. Cert e că pun inimă, că, deh, o inimă am și io, ca orice căruță! Acuma, e clar, îmi forțez norocul!

De-aia, spun, vouă vă mulțumesc că mi-ați citit review-ul și, ca să mă iertați pentru timpul de l-ați pierdut cu mine, vă pui o melodie, așa, mai retro: https://www.youtube.com/watch?v=s696POtCQmc&ab_channel=Gruia-Topic

Haidi, pa!

Cum spuneam, natura este tare darnică cu zona. Nu știu cum e vara, dar acum culorile toamnei au îmbrăcat peisajul atât de frumos! Am ajuns acolo după o ploaie și totul avea așa, un aer de Twin Peaks. Cred că mai frumos de-atât mai poate fi iarna, primăvara sau, ce știu eu, vara! E frumos, bre!

E biserică, nah, nu putem vorbi de distracție. În cimitirul din față, în pământ, erau câțiva, vreo sută-doo, foarte relaxați, dar, nu-mi doresc, fie la ei!

Altfel, e ca-n bancul cu elicopterul care s-a prăbușit într-un cimitir. Polițiștii au făcut cercetări și au descoperit peste 2000 de morți.

V-am spus, priviți Poliția ca pe o instituție nu ca pe o capacitate intelectuală! Polițist adjectiv nu e ceva de mândrie, nu? :p

---

VIZUALIZĂRI: 478 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI