Biserica Chora

TIPĂREȘTE

„În fruntea unui detaşament din garda imperială, Aziz, proaspătul mulerferika, înainta cu superbă îndrăzneală spre canalul cu apă din faţa zidurilor exterioare ale oraşului. Nu ţinea seama de ghiulelele ce cădeau în jurul lui secerându i soldaţii, de norul de săgeţi repezite ca lăcustele asupra unor lanuri bogate, de recipienţii focului grecesc ţâşnind prin văzduh asemenea unor stele căzătoare, spre a se sparge apoi în mijlocul asediatorilor, degajând o căldură năprasnică, mistuitoare, care aprindea veşmintele, topea armele, carboniza carnea

Aziz ştia că în lumea otomană toate au preţul lor. Dacă vrei să parvii, trebuie să te supui orbeşte sultanului, să sfidezi moartea, să ţi nimiceşti duşmanii. Aziz voia să parvină. Plătea preţul ascensiunii lui, înfruntând cu nepăsare moartea.

În vreme ce înainta spre ziduri, încerca un simţământ de exaltare mistică. Mirosul de pulbere, de sânge, de carne arsă, de ţărână îi gâdila excitant nările. Fierul iataganului strâns în podul palmei îi sporea ca un talisman înflăcărarea războinică. Priceperea sa în mânuirea armelor îl făcea să aştepte cu anticipată plăcere momentul ciocnirii cu primul ghiaur. Vacarmul bătăliei îl îmbăta mai vârtos decât vinul, decât muzica, decât dragostea. La capătul luptei îl aştepta paradisul. Paradisul ceresc sau paradisul pământesc, recompensele războinicilor neînfricaţi.

Aziz voia să savureze mai întâi deliciile raiului lumesc. Abia mai târziu, când bătrâneţea îi va apăsa amarnic umerii, va trece hotarul dintre viaţă şi moarte, spre a gusta în raiul ceresc o nouă tinereţe - de data aceea veşnică - în tovărăşia huriilor cu sâni tari ca piatra, a adolescenţilor frumoşi şi şăgalnici, în ambianţa unui belşug fără margini, a unei fericiri fără sfârşit.

Când ajunseră în preajma şanţului cu apă, acoperit în parte, primele linii ale luptătorilor turci prinseră să slobozească snopuri de săgeţi asupra creştinilor de pe ziduri spre a i nimici şi a ocroti totdeodată înaintarea rândurilor următoare ce veneau la asalt.

Ordinele superioare date în ajunul bătăliei precizau: atacurile se vor concentra asupra zidurilor distruse de tirul artileriei şi refăcute imperfect, împotriva fortificaţiilor rămase intacte se vor da numai atacuri de diversiune.

Aziz studiase ordinele şi le preţuia înţelepciunea. Acum le executa cu tragere de inimă, convins că într o zi nu prea îndepărtată va da şi el porunci armatelor.

Când turcii dezlănţuiră escaladarea zidurilor exterioare, se încinseră luptele corp la corp. Başibuzucii, spahiii, ienicerii se căţărau pe scări înalte, străduindu se să atingă buza de sus a fortificaţiilor. Pionierii se foloseau de bombe incendiare, mai puţin eficace decât focul grecesc, încercând să aprindă palisadele de lemn ce consolidau obstacolele de pământ şi bolovani ridicate în locul zidurilor năruite.

Turbanul alb al lui Aziz, împodobit cu delicate pene de egretă, era văzut acolo unde primejdiile se buluceau mai aprig.

Creştinii ţineau piept cu dârzenie năvalei impetuoase a turcilor. Trăgeau cu arcul, stingeau incendiile care începeau să mistuie palisadele, revărsau cazane cu apă fiartă peste asediatorii care se zvârcoleau urlând de durere, împingeau în afară cu nişte căngi capetele de sus ale scărilor înalte rezemate de ziduri şi încărcate cu ciorchini de osmanlâi, făcându le să descrie fantastice arcuri de cerc înainte de a se prăbuşi cu oameni cu tot peste asediatorii de jos.

Turcii care reuşeau să se urce pe ziduri angajau înverşunate lupte corp la corp cu creştinii, ori urneau cu nişte cârlige zdravene butoaiele şi lăzile cu pământ ce ţineau loc de creneluri, iar după ce le descentrau, făcându le să se rostogolească în gol, luau cu asalt platformele rămase în sfârşit descoperite. Acolo, sus, pe crestele zidurilor, oamenii se băteau cu turbată furie.

Aziz puse cel dintâi stăpânire pe una dintre palisade. Mânuindu şi cu fulgerătoare precizie iataganul, deschidea poteci însângerate printre duşmanii Islamului. Nu l anima decât un singur gând. Să fie primul soldat otoman care să pătrundă în Constantinopolele cucerit... ” [... ]

„Aziz se bătea cu un entuziasm vecin cu nebunia. Izbutise să cureţe de ghiauri culmea palisadei. Detaşamente de ieniceri se urcau în grabă pe scări, spre a întări trupele de sub comanda sa. Peste câteva clipe se va năpusti asupra romeilor care apărau culoarul dintre cele două valuri ale fortificaţiilor, apoi va lua cu asalt zidurile interioare, foarte înalte, dar ruinate alocuri de bombardamentele masive. Soldaţii săi aduseseră deja scările trebuincioase escaladării zidurilor interioare.

La semnalul său, escadroanele de gardă, sprijinite de ienicerii lui Reşat Nuri, se dezlănţuiră într un nou şi furios atac, spre a curăţa culoarul dintre ziduri de resturile unităţilor creştine intrate aproape în debandadă. Succesul părea asigurat. Ghiaurii erau puţini şi istoviţi după cele patru ore de lupte necurmate.

Soldaţi din escadroanele de gardă rezemau tocmai de pereţii înalţi de piatră scările lor mobile, când dinspre stânga apărură în pas alergător trupe de ghiauri înveşmântaţi în armuri. În fruntea lor se afla un cavaler cu o panaşă violetă pe cască, purtând pe braţul stâng un scut rotund, cu blazonul nobilei familii Giustiniani.

– Respingeţi atacul inamic din flancul stâng! porunci Aziz căpitanului Şamun, comandantul detaşamentului de grăniceri. Eu, cu oamenii mei, încep escaladarea zidurilor!

Nu şi încheie bine fraza, că dinspre dreapta se ivi alt detaşament de creştini, de asemenea în armuri. Aziz îşi dădu seama că fusese prins în cleşte. Pentru moment, asaltul fortificaţiilor interioare trebuia abandonat. Urgent era să facă faţă atacurilor inamice dezlănţuite asupra ambelor lui flancuri.

Ciocnirea dintre islamici şi creştini luă din primele clipe proporţii de măcel. Combatanţii erau animaţi de aceeaşi sete de a ucide. În flancul drept, Giovanni Giustiniani Longo făcea ravagii. Săbiile şi lăncile ienicerilor erau neputincioase faţă de armurile mercenarilor. În flancul stâng presiunea se accentua primejdios. Un paj creştin agita prin aer baniera cu blazonul căpitanului Reynaud de Brienne.

Aziz se resemnă cu durere în suflet să intre în defensivă. Înainte de a porni la asalt, jurase să termine victorios bătălia. Acum trebuia să facă imposibilul pentru ca acţiunea lui, atât de promiţător începută, să nu se transforme într un dezastru.

Noi trupe turceşti veneau la asalt, stârnind o foarte inoportună îmbulzeală, împingând pe ienicerii lui Şamun şi pe soldaţii lui Aziz peste luptătorii creştini, restrângându le spaţiul necesar mânuirii armelor. În lupta corp la corp, turcii erau mai vulnerabili, căci, purtând doar pieptare din piele sau cămăşi de zale, cădeau pe rând sub loviturile duşmanilor înveşmântaţi în fier din cap până în picioare.

Aziz se bătea cu furia disperării. Ajuns în faţa unui ghiaur în armură violetă, se năpusti, înfigându şi lama pumnalului printre gratiile vizierei. Cavalerul în armură, orbit de vârful pumnalului care i străpunsese ochiul stâng, perforându i creierul, se clătină, apoi se prăbuşi. Aziz se repezi asupra altui creştin în armură. Presiunea ienicerilor care se urcau pe palisadă într un neîntrerupt şuvoi devenise insuportabilă. În spaţiul strâmt dintre ziduri, înghesuiala stânjenea mişcările turcilor. Pe lângă atacurile din flancuri, începură să se reverse de sus asupra osmanlâilor bolovani, apă fiartă şi smoală topită, făcând prăpăd.

O lance creştină se înfipse în pântecele lui Aziz, care îngenunche, învins de violenţa şocului. Pumnalul şi scutul îi căzură din mâini. O săgeată îi pătrunse în gât, aproape de carotidă. Sângele ţâşni din rană, împroşcându i veşmintele brodate cu aur. Lama unei săbii îi reteză sprânceana dreaptă şi nasul, sluţindu i chipul. Orbit de sângele care i se scurgea în ochi, sfâşiat de dureri, căută cu privirile prin perdeaua roşie, strălucitoare, intrarea în paradisul ceresc făgăduit de Mahomed, Profetul. Dar draperiile de mătase purpurie nu se deschiseră, ci prinseră a se întuneca. O lovitură de buzdugan îl trăsni în frunte, doborându l, vârând mătasea albă a turbanului prin spărtura cutiei craniene în labirintul de circumvoluţiuni ale creierului care plesni, scurgându se afară prin despicătura sângerândă. ”

Caderea Constantinopolelui –Vintila Corbul

Cand vizitasem Istanbulul in 2010, alocasem jumatate de zi pentru a vizita Manastirea Chora si Patriarhia Ecumenica. De la Manastirea Chora am venit pe jos pana la Patriarhia Ecumenica si am ramas cu dorinta de a explora aceste cartiere mai in detaliu.

De asemenea ramasesem dator cu zidurile lui Theodosius care atunci le-am vazut doar putin de la distanta, dar nu ma apropiasem de ele.

Reviewul asta o sa fie o sinteza intre vizita pe care am facut-o in Septembrie 2010 si cea din 26 Decembrie 2011. In Septembrie nu am mai revizitat Biserica Chora, dar vroiam sa revad Patriarhia, deoarece facusem destul de putine poze si eram de asemenea curios cum s-au pregatit pentru Craciun. Cred ca toate cele care le voi mentiona sunt interesante de facut intr-un traseu de aproximativ o zi (sau mai putin). Diferite ghiduri turistice ataca diferit zona, dar cred ca e cel mai bine de venit intai la EdirneKapı (care e in varful dealului) si apoi de coborat inspre Cornul de Aur. Sa le luam pe rand:

Biserica Chora (sau Kariye Müzesi)

Pagina Oficiala: muze.gov.tr/chora

Pagina Neoficiala: choramuseum.com

Informatii in Limba Romana: click aici

Costuri: 15 TL. Se poate intra si cu Museum Pass.

Cum se ajunge: Din Eminönu autobuzul #32 (Eminönü-Cevatpaşa) sau #91O (Eminönü-Otogar). Din Taksim se poate ajunge cu autobuzul #87. Se coboara la statia EdirneKapı. Cu spatele la zidul lui Theodosius se coboara la stanga pe o strada cu o inclinatie destul de mare. Se mai face o data la dreapta si se ajunge la Biserica. Sunt indicatoare cu „Kariye Müzesi”.

Deschis: In fiecare zi de la 9:00-19:00 (din Aprilie pana-n Octombrie) si 9:00-16:30 (din Noiembrie pana-n Martie)

Pe pagina oficiala facuta de guvern, desi se gasesc foarte putine informatii, turul virtual merita vazut (click aici). Mozaicurile si frescele se vad foarte bine in acest tur virtual. Pozele mele nu au iesit foarte reusite deoarece folosirea blitului este interzisa. Am sa pun si o harta preluata din Rick Steves (de pe net) in care sunt explicate pe scurt locatia mozaicurilor si ce reprezinta. Incerc sa fac si eu un rezumat.

Usa care era intrarea principala in biserica, este acum folosita pentru Iesiri. Biserica se ocoleste prin stanga, unde gasiti casa de bilete si se intra printr-o laterala in Paraclis. E bine insa sa veniti langa iesirea de acum (Intrarea originala) si sa incepeti turul de aici. Biserica e impartita in 4 mari parti:

Pridvorul, Pronaosul, Naosul si Paraclisul. In stanga Naosului mai este o incapere care nu este deschisa turistilor.

In Pridvor deasupra usii prin care se intra in Biserica este Fecioara Maria – “Nascatoare de Dumnezeu”. Deasupra usii, care da in Pronaos e Iisus Pantocrator matur, tinand o Biblie in mana si facand semnul Sfintei Treimi cu cealalta. Credinciosului care intra in biserica i se prezenta o poveste. In Pridvor tema mozaicurilor, este nasterea lui Iisus, copilaria lui si ajungerea la maturitate. Iisus Pantocrator, ne primeste apoi in urmatoarea incapere, in ProNaos. In ProNaos ni se explica echilibrul si legatura dintre Sfanta Fecioara (in stanga) si Iisus (in dreapta). Aici avem doua domuri – in cel de stanga, Fecioara Maria cu stramosii, in cel din dreapta Genealogia lui Iisus. Mozaicurile din stanga, prezinta nasterea Sf. Fecioare si scene din viata ei, iar in dreapta miracole infaptuite de Iisus.

In Naos, nu s-au salvat multe mozaicuri. Gasim Adormirea Maicii Domnului deasupra usii si un mozaic al lui Iisus in stanga si unul al Fecioarei cu Pruncul in dreapta. Aceasta biserica a fost folosita ca moschee pentru mai bine de 500 de ani – aici gasim si Mihrabul, adaugat de otomani si care indica directia inspre Mecca.

In Paraclis (unde se gaseste si magazinul de suveniruri) era o capela pentru mormintele oamenilor importanti si e in dreapta Naosului. Aici nu mai gasim mozaicuri ci fresce – care au de-a face in special cu moartea si viata de dupa. Sa le luam acum pe rand.

Daca urmariti Turul Virtual (click aici) si harta lui Steves (pe care o voi aduga la acest review), va puteti face o idee inainte despre ce veti vedea in Biserica.

Sa incepem.

Ne aflam in pridvorul bisericii, avand usa de la intrare in spate, undeva in dreapta se vede magazinul de suveniruri.

Mozaicurile din Pridvor:

1. Intruparea lui Iisus Hristos

Deasupra usii este pictata Fecioara insarcinata cu Hristos. Fecioara Maria are titlul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu). In timpul bizantinilor a existat o polemica privind natura lui Iisus si daca Dumnezeu poate fi purtat de catre un om. Redau de la ro. orthodoxwiki.com:

“Theotokos (în limba greacă: Θεοτοκος) este un cuvânt din limba greacă, care înseamnă "Purtătoare de Dumnezeu" sau "Cea care I-a dat naştere lui Dumnezeu" (în română termenul este tradus ca: Născătoare de Dumnezeu sau, după numirea cea mai uzitată în Biserica Ortodoxă Română, "Maica Domnului").

În ceea ce priveşte numirea de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dată Fecioarei Maria, acesta i-a fost recunoscut în Biserica Ortodoxă la Al treilea Sinod Ecumenic, ţinut la Efes în anul 431. Acest apelativ era deja folosit de câtăva vreme în practica liturgică şi prin evlavia credincioşilor Bisericii. Semnificaţia teologică a acestui nume este: reafirmarea faptului că Fiul Mariei, Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat şi că natura divină şi natura umană a lui Hristos erau, în El, unite într-o singură Persoană a Sfintei Treimi. O viziune concurentă, susţinută de Nestorie, pe atunci Patriarh al Constantinopolului susţinea că Maria trebuia numită doar Christotokos, adică Născătoare de Hristos. Intenţia implicită în această denumire era de a limita rolul Maicii Domnului doar la cel de Maică a "umanităţii lui Hristos", cu excluderea naturii Sale dumnezeieşti.

Viziunea lui Nestorie a fost anatemizată de Sinod ca erezie, (cunoscută ca nestorianism), întrucât s-a considerat că Îl împărţea pe Hristos în două. S-a stabilit că, deşi Hristos are două naturi, umană şi divină, acestea erau unite, întru veşnicie, într-o singură Persoană. Întrucât Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu-Fiul, numirea corectă pentru a o desemna este cea de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos).

Numind-o Theotokos sau Maica Domnului (Μητηρ Θεου), nu s-a dorit niciodată afirmarea faptului că Fecioara Maria ar fi fost deopotrivă veşnică (co-eternă) cu Dumnezeu sau că Ea ar fi existat înainte de a fi existat Dumnezeu sau Domnul nostru Iisus Hristos. Biserica recunoaşte taina Ei, într-o cântare mai veche: "Cel pe care lumea nu L-a încăput, în pântecele Tău a încăput, Născătoare de Dumnezeu".

Numirea de "Născătoare de Dumnezeu" se regăseşte şi în mai multe din cântările Bisericii Ortodoxe.

Fecioara Maria era vazuta ca protectoarea Constantinopolului. Exista o icoana a Fecioarei facatoare de minuni si Acoperamantul Maicii Domnului era la Constantinopole. In timpul altor asedii ale orasului, fecioara isi facuse aparitia pe ziduri si bagase spaima in dusmani.

2. Visul lui Iosif.

Cu spatele la usa, in partea stanga, se gaseste acest mozaic. Iosif doarme si in vis un ingeri ii explica cum a ramas Maria gravida. Maria si cineva care o insoteste e undeva mai in spate.

3. Calatoria inspre Bethlehem.

Maria e calare pe un magar tras de un fiu al lui Iosif. Iosif era vaduv si avea cativa fii din prima casatorie. Iosif incearca sa-i ajunga. In spate se vede cetatea Nazaretului.

4. Inscrierea pentru plata taxelor.

Guvernatorul Siriei (imbracat in haine de oficial bizantin – observati palaria care o poarta) sta pe un tron – e posibil ca astfel infatisat sa fie chiar Theodore Metochites care s-a imbogatit strangand taxe pentru imperiu. In mijloc un alt oficial tine un pergament. In fata lor e Maria, iar in spatele ei Iosif.

5. Nasterea Mantuitorului

Maria se odihneste, Iosif se gandeste, niste fecioare il spala pe noul nascut, se vad si animalele si ieslea.

6. Sfantul Ioan Botezatorul si Hristos

Ioan Botezatorul (cu barba lunga si imbracat cu piei de animale) vorbeste cu un grup de preoti, aratand inspre Iisus, spunand probabil ca el e Mesia.

7. Ispitirea lui Iisus

E facuta in patru scene. Satana e mic, negru si cu aripi si vorbeste cu Iisus. In prima scena Satana apare deasupa unei cutii pline cu pietre si-i cere lui Iisus sa le transforme in paini. In a doua scena Diavolul ii ofera lui Iisus imparatiile lumii – se vad ziduri, case si regi micuti. In a treia scena, Iisus sta pe un deal privind inspre imparatii. In ultima scena, Iisus sta pe un turn, de unde Satana il ispiteste sa sara.

8. Minunea din Cana Galileii.

Iisus transforma apa in vin la o nunta in Cana Galileii. Iisus tine in mana un pergament si langa el e Fecioara Maria. Un servitor toarna apa in unul din cele 6 vase mari. Lucrul interesant e ca mozaicul e facut din piese de teracota – la fel ca materialul din care ar fi fost vasele.

9. Inmultirea painilor

Iisus inmulteste 5 paini si hraneste o multime de oameni. In colt, se pot observa si 12 cosuri cu paine – resturile care au mai ramas dupa ce a mancat toata lumea.

10. Cei trei magi de la rasarit

Baltazar, Gaspar, Melchior isi incep calatoria calare urmand steaua care le calauzeste drumul.

11. Cei trei magi de la rasarit se prezinta la Irod

Cei trei magi merg in fata lui Irod si-l intreaba unde e regele care s-a nascut, deoarece au urmat o stea. Irod se inspaimanta.

12. Omorarea Pruncilor de catre Irod

Mozaicul asta e in dreapta, deasupra magazinului de suveniruri. Irod ordona uciderea tuturor pruncilor, in speranta ca si Iisus va fi ucis.

13. Mame Plangandu-si Pruncii

Mamele isi plang pruncii ucisi de soldatii lui Irod.

Urmeaza Pronaosul care e paralel cu pridvorul. In Pronaos avem doua domuri, unul mai mic in stanga si unul mai mare in dreapta. Pe domul mai mic avem:

14. Stramosii Fecioarei Maria

Fecioara Maria cu pruncul e infatisata pe centru, iar in fiecare raza a domului, stramosii Fecioarei Maria printre care si Regele David.

15. Buna Vestire a Sfintei Ana

Sf. Ana (mama Fecioarei Maria), primeste vestea ca va avea o fata, de la un inger, care zboara deasupra unei fantani destul de ciudate.

16. Buna Vestire a Maicii Domnului

Maica Domnului, imbracata in albastru si cu un toiag aurit in mana, primeste vestea ca-l va naste pe Hristos, langa o fantana.

17. Iosif o ia pe Maria acasa

Maria il urmeaza pe Iosif si pe unul din fii lui acasa.

18. Nasterea Fecioarei Maria

Fecioara Maria, copil, e tinuta de o femeie, in timp ce alta pregateste o baie. O alta femeie sta langa Sf. Ana, in timp ce alte femei aduc daruri.

19. Fecioara Maria este data in grija lui Iosif

Preotul Zaharia i-o incredinteaza pe Maria lui Iosif ca sotie. Alti pretendenti stau intr-o parte. Toiagul lui Iosif a inflorit, aratand ca el e vrednic.

20. Sf. Petru

In stanga usii, cu cheile in mana, sta Sf. Petru.

21. Sf. Pavel

In partea dreapta a usii, cel mai chel, e Sf. Pavel. Intemeietorii bisericii crestine timpurii.

22. Teodor Metochites (unul dintre ctitori) prezinta biserica lui Iisus.

Intre sfintii Petru si Pavel, deasupra usii, Teodor Metoschites prezinta un model al bisericii Chora lui Iisus Hristos. Cine a fost Teodor Metoschites? Teodor Metoschites a fost un inalt demnitar bizantin, care s-a nascut in Constantinopol in 1270. In anii 1300, a devenit Ministru al Finantelor si mai apoi Prim Ministru in domnia lui Andronicus II. Aceasta era perioada de renastere bizantina dupa ce Constantinopulul a revenit in mainile grecilor dupa ce fusese sub stapanire latina. Metoschiets comanda facerea mozaicurilor si frescelor din Biserica Chora, care au fost realizate in perioada 1315-1321. Cand imparatul Andronicus II in urma unui razboi civil, pierde tronul in favoarea nepotului sau Andronicus III, multimea da foc palatului lui Metoschites iar acesta e trimis in exil in 1328. Dupa doi ani i se ingaduie sa se intoarca in Constantinopol, unde se face calugar si intra in slujba manastirii Chora. Dupa doi ani, moare in 1332.

Metoschites, cu o ditamai caciula pe cap – similara cu un turban, sau cu ce purtau boierii- acoperamant care-i arata statutul in societate, se inchina in fata lui Iisus care sta pe un tron.

23. Maica Domnului la Templu

Parintii Fecioarei Maria, o duc la templu la Preotul Zaharia (tatal lui Ioan Botezatorul). In spate se mai poate observa Fecioara Maria primind paine de la un inger.

24. Mozaicul Deisis

Deisis – care vine din grecescul rugaciune este o compozitie picturala, in care Iisus este infatisat pe mijloc cu Fecioara Maria in dreapta sa si Ioan Botezatorul in stanga. Mozaicul Deisis e si cel mai cunoscut mozaic din Aya Sofia. In mozaicul de la Chora insa, Ioan Botezatorul nu este infatisat. Mai jos sunt infatisati doi ctitori ai bisericii. Sfanta Fecioara e un fel de mediator intre oameni si dumnezeire, si duce rugaciunile la Iisus Hristos.

25. Genealogia lui Iisus Hristos

In domul cel mare din Pronaos, pe centru este pictat Iisus Hristos (cu Biblia intr-o mana iar cu cealalta facand semnul trinitatii), iar in fiecare din raze sunt pictatii premergatorii lui, incepand de la Adam, care sta pe un sarpe, Noa, cu o arca-n mana etc.

In jurul acestui dom sunt mozaicuri prezentand minuni facute de Iisus. :

26. Iisus vindeca doi orbi

27. Iisus o vindeca pe femeia cu o boala a sangelui

28. Iisus il vindeca pe lepros

29. Iisus vindeca multimea.

Din Pronaos se trece in Naos, unde avem cel mai mare dom. Aceasta este si partea cea mai veche a bisericii, contruita undeva pe la 1100. Foarte putine mozaicuri s-au pastrat in Naos.

Drept in fata se vede locul unde era altarul. Putin in dreapta gasim:

30. Mihrab

In fiecare moschee se gasesc aceste lucraturi cu marmura sau faianta care simbolizeaza o usa catre Mecca. Ele arata credinciosilor directia inspre Mecca – respectiv directia in care trebuie sa se roage.

In stanga altarului, este un mozaic destul de deteriorat al lui:

31. Iisus cel viu, iar in dreapta e 32. Fecioara Maria cu pruncul Iisus. Deasupra fiecaruia se gaseste cate o inscriptie.

Deasupra usii pe care ati intrat se gaseste mozaicul:

33. Adormirea Maicii Domnului

In centrul imaginii Fecioara Maria este pe pat. Iisus Hristos, in spatele patului, incercuit de un fel de abur, tine un copil, ce reprezinta sufletul Fiecioarei Maria. In stanga patului il gasim pe Sf Petru cu o cadelnita iar in dreapta pe Sf. Pavel. Se spune ca Fecioara Maria nu a murit, ci dupa ultimul ei somn a fost mutata in rai.

In naos gasim si unele dintre cele mai frumoase panouri de marmura. Multe dintre ele au fost „reciclate” provenind de vechi coloane care au fost taiate.

Atat naosul, pronaosul cat si pridvoul, dau in Paraclis, care e in dreapta naousului. In Paraclis, este si intrarea turistilor.

Mai exista o incapere in stanga Naosului, dar nu este deschisa turistilor.

Paraclisul era folosit ca o camera mortuara pentru ctitorii bisericii. Mortii erau asezati in niste nise din pereti. Aceste morminte sunt in prezent goale.

[]In Paraclis gasim doar fresce, majoritatea avand de a face cu moartea, invierea si viata dupa moarte.

34. Fecioara cu Pruncul si Ingeri

In al doilea dom ca marime, dupa cel din naos, o gasim pe Fecioara cu Pruncul pe centru –ca Regina a Raiului. Fecioara e imbracata cu albastru si decorata cu aur. In fiecare din razele domului sunt infatisati ingeri, imbracati in costume de oficiali bizantini, aducandu-i rugaciuni si slava.

In fiecare colt al peretilor care sustin domul, sunt reprezentati cate unul dintre cei:

35. Patru Imnografi

Acestia erau patru renumiti poeti care au adus imnuri de slava Fecioarei. Ioan Damaschinul (cu turban), Poetul Kosmas – cu o carte neagra-n poala, Poetul Iosif cu un pergament in mana si Theophanes Graptos – care e infatisat scriind versuri.

36. Nisa in care era mormantul lui Teodor Metochites.

Aceasta este cea mai mare nisa din perete si cel mai probabil ca aici fusese mormantul lui Teodor Metochites, el fiind principalul ctitor al acestei biserici. Ctitorii nu erau inmormantati in pamant, ca in alte biserici, ci mormantul statea pe pardosea. Imi imaginez ca era ceva similar cu mormantul lui Stefan cel Mare de la Putna.

37. Chivotul Legii

Niste oameni cara ceva care arata ca un sicriu. Este vorba despre „Chivotul Legii” sau „Sicriul Legii” construite dupa indicatiile lui Dumnezeu de catre Moise.

38. Dreapta Judecata

Iisus sta pe centru, flancat de Ioan Botezatorul si Fecioara Maria. In jurul lui stau apostolii iar in spate se afla cete de ingeri. In fata lui Iisus, ingenunchiati ii gasim pe Adam si Eva. Un grup de oameni dezbracati isi asteapta judecata. Condamnatii sunt impinsi de catre demoni intr-un rau de foc.

39. Intrarea celor drepti in Paradis

Un inger cu aripile inchise, protejeaza intrarea in Paradis. In stanga lui, Sf. Petru, urmat de o ceata de drept credinciosi, descuie usa. De partea cealalta a usii, in Rai, il avem pe Talharul cel bun, cu crucea-n spate, care-i intampina pe cei alesi si-i indruma catre Sfanta Fecioara, care sade pe un tron.

40. Parusia (sau Invierea Mortilor - Anastasis)

Iisus ii trage din morminte pe Adam si Eva. La picioarele lui sunt portile iadului zdrobite si fel de fel de chei. In spatele lui Adam il mai vedem pe Ioan Botezatorul si pe regii Solomon si David. Iisus ii invie pe cei de dinainte de rastignire, care nu au avut prilejul sa fie mantuiti.

Se poate sa mai fi gresit la unele traduceri, dar nu am gasit un articol destul de bun in romana si mi-a facut placere sa scriu acest review si sa inteleg aceste mozaicuri mai bine. Romanii se simt ca acasa in aceasta biserica (cel putin eu m-am simtit), deoarece multe din aceste imagini le sunt foarte familiare. Voi continua cu Zidurile lui Teodosie, Balat, Fener si ceva biserici, dar deoarece vreau sa scriu pe larg si despre ele – si va fi greu de citit, am sa ma opresc cu acest review aici. Va urma: vezi impresii.

Vacante frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 6950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI