Un hotel ceausist

Tare mi-e dor de Belvedere!

Multumesc mult pentru acest review.

Eu urcam, mereu, pe scari, la hotel. Era foarte greu, pe vremea lui Ceausescu, sa gasesti o camera libera acolo, mai ales vara, insa merita efortul. Unii colegi, stateau jos, la Astoria. Eu ma descurcam, la Belvedere. Facultatea noastra era pe Horia. Veneam la examene, ca noi eram la f. f. (fara frecventa). Si colegii imi faceau cate-o vizita, mai ales ca aveau niste prajituri grozave la cofetarie (cofetaria avea terasa ei, separata de restaurant), panorama era superba... Multumesc si pentru fotografiile atat de frumoase!

Nu am mai fost de aproape 30 de ani in Cluj. Facultatea am legat-o de gard, si am dat la zi, la Iasi. Ziceam eu ca ma transfer la Cluj, dar uite ca, pana la urma, am ajuns la Bucuresti.

Nu pot sa cred ca scarile acelea au ajuns in paragina. Deci, nimeni nu mai urca pe scari???

Langa piscina, erau niste scari care duceau la demisol, din holul receptiei. Acolo era o discoteca. Videodiscoteca!!! DJ era Ninel, din Bucuresti. Dupa orele 23.00 era deschisa in regim valutar. Ce chestie!

O mai fi discoteca acolo???

Cand coboram dimineata, sa ma duc la examene, aveam, macar, bucuria mirosului de cafea care invaluia tot holul acela imens de la receptie, braserie... Mirosea a cafea veritabila, proaspata. Asta, in conditiile in care eram satui de nechezol. Ness se mai gasea, dar nu era acelasi lucru cu o cafea adevarata.

Ce amintiri frumoase mi-ati trezit!

Trebuie sa ajung si eu la Belvedere! Bine ca i-au redat numele. Fiindca o vreme, s-a numit Transilvania. Patrioti, patrioti, insa, chiar nu era cazul.

Room-service mai au?

Titlul reviewului m-a făcut să cred că ați făcut o alegere neinspirată a hotelului pentru că în reviewurile scrise pe AFA, când un hotel nu este pe placul turistului, atunci se adaugă apelativul „ceaușist”

Ei bine, dv. faceți excepție și apreciați acest hotel. Mă bucur că hotelul ține ridicată ștacheta calității, chiar și după câteva decenii.

Acest ecou este un fel de remember pentru că de mult timp m-am cazat la acest hotel și am rămas cu o impresie foarte bună. Este construit pe o colină a Clujului și oferă o frumoasă priveliște jur-împrejur. Atunci se numea Hotel Transilvania deoarece cuvântul Belvedere displăcea acelor vremuri. Fac o scurtă divagație legată de schimbarea denumirii. Palatul Belvedere din Viena a fost locul unde la 30 august 1940 s-a semnat Dictatul de la Viena prin care s-a cedat Ungariei, Transilvania de Nord, măsură care după al 2-lea Război Mondial nu mai coreșpundea realității și astfel i s-a dat denumirea Hotel Transilvania.

Nu vă contrazic în ce privește părerea bună despre hotel și cu aceiași părerea bună am rămas și eu atunci. Țin minte că înainte cu cca. 15 m. de a intra în recepție, în partea stângă era coborârea în parcarea subterană, dar avea și parcare exterioară. Și atunci mobilierul era foarte bun, din lemn masiv și frumoas lustruit. În ziua următoare am servit masa de prânz pe terasa hotelului și era o vreme însorită. Și eu recomand acest hotel, în mod special pentru poziția de belvedere și am în vedere și părerea dv.

Cu bine.

Pe dealul ăla e și o fortificație, Cetățuia îi zice. Practic, hotelul a fost construit în mijlocul ei. Se mai văd niște cădiri istorice prin jurul hotelului, porți etc.

Treptele de care zice cristina47 erau deja sălbăticite din anii 90. Nu sînt chiar neîntreținute, dar nici renovate, deși sînt oarecum folosite. Am impresia că sînt ușor afectate de ceva mișcări ale solului, cînd am trecut și eu pe acolo ultima dată, prin 2000, erau nițel fugite la vale. Lîngă ele, mai jos de hotel, se deschisese o terasă.

@fanespoitorul: Sunt și lucruri bine făcute în epoca comunistă, dovadă acest hotel care a rezistat pe piața turistică românească. E parte acum a unui lanț hotelier prezent în mai multe orașe mari ale țării.

Am observat silueta lui, piramidă în trepte, de pe malul Canalului Someșului Mic, am trecut pe lângă el când am căutat fortificația Vauban de pe Dealul Cetățuia în toamna lui 2014.

Scările vechi, din bucăți de granit, șerpuitoare, ușor deteriorate pe alocuri, sunt mult mai frumoase decât scara nouă care merge la Monumentul Eroilor Neamului. Și vă duc direct la podul Elisabeta cel încărcat cu lacăte care traversează Canalul.

@cristina47: Interesante completări; amintirile fiecăruia întregesc un tablou al acestui adevărat complex hotelier în jurul căruia se desfășura o altfel de viață, în acele timpuri.

Am urcat scările de piatră în octombrie 2014 și pot spune că erau într-o stare relativ bună, granitul e rezistent în timp, pe ici-colo câteva dislocări. Și nu eram singur pe acolo, mai circulau persoane pe acele scări unduitoare pe curbele de nivel. Vezi foto P21-P23 din articolul dedicat fortificațiilor orașului Cluj (vezi impresii).

@fanespoitorul: Ce dezmăț pe tine, Coane! Și DA, ești foarte convingător.

O bucurie de hotel, care ne arată că încă mai sunt speranțe!

@tata123: L-am vazut. Excelent articolul! Si fotografiile!