[Barcelona] 11. Atentie la hoti!!! Serial in trei episoade. Episodu’ 3

TIPĂREȘTE

Si povesteste El Científico, povesteste... (tot ce povesteste el este frumos si interesant).

Tocmai s-a incheiat un congres stiintific la Bordeaux, oras arhicunoscut in lume pentru vinuri sofisticate. A fost prezenta „toata floarea cea vestita” a oamenilor de stiinta. S-au facut comunicari de rezultate stiintifice de importanta mondiala, referitoare la molecule, atomi si pulbere de stele. Cercetatorii au degustat vinuri vestite, au savurat mancaruri fine si rafinate, au fost rasfatati de momente artistice de elita si acum? Ce sa faca El Científico? Sa se intoarca la biata lui tarisoara cufundata-n intuneric in glorioasa „epoca de aur”? ... Nu se stia daca va mai avea vreodata ocazia de a pleca in Europa. Si ce a hotarat? Sa hoinareasca, cu putinii bani economisiti, prin patria Cidului si a lui Don Quijote. Spania... Simtea asa, un dor de duca. Si precum vantul prielnic sufla in panzele caravelelor lui Columb, tot asa a simtit si El Científico al nostru, cum vanturi prietenoase ii impingeau Daciuta lui spre alte taramuri. Necunoscute.

- Au revoir, Bordeaux! Hola, España... viiiiiiiiin! Oleeeee...

Sigur, pe acea vreme, pe care multi am trait-o, nu aveai voie sa ai valuta... Si cand scapai din tara cu vreo ocazie, ieseai ca glontul din pusca... dar nu-ti permiteai prea multe. Dormeai in pensiuni ieftine, (de multe ori cu paturi comune), in campinguri, unde puneai cortul, sau, cand erai frant de oboseala dormeai direct in masina. Si totul pentru ca te mana acel dor... de necunoscut, setea de cunoastere...

Si asa... i se perinda prin fata ochilor Cientificului locuri visate, despre care nici nu era sigur ca exista cu adevarat: San Sebastian, Segovia, Avila, Toledo, Madrid... Frumoase povesti se traiau in fata lui. Si el era personaj principal. In prag de noapte ajunge la Barcelona. Cauta un loc de parcare. Nu prea gaseste. Se mai invarte un timp. Iata ca norocul i-a suras. Pe o strada destul de larga, locuri de parcare berechet. Trage langa un felinar, scoate harta sa se orienteze cat de cat. Vede doi indivizi care se indreapta spe el:

- Ah, ce bine, am sa-i intreb unde ma aflu si daca nu stiu pe unde o fi hostalul „Foc mistuitor.” Coboara geamurile, da sa iasa sa puna intrebarea, dar n-apuca sa deschida gura, cei doi se pozitioneaza fiecare la de-o parte si de alta a geamurilor masinii, si cel de langa el, soate un cutit amenintator, i-l pune la gat si sopteste suierat:

- „Money”!

Iertati cliseul din filmele de doi bani, dar asta a fost adevarul-adevarat! (Si iar cliseu... toata viata i s-a perindat in fata ochilor, dar, firul rosu, obsedant, era ca... daca da bruma de bani, era aproape imposibil de ajuns inapoi „la tarisoara lui”, „la copil si la nevasta”.) Cutitul are lama taioasa si se pare ca cei doi nu glumeau.

- One moment, please.

(Pe atunci nu stia o boaba de spaniola, darmite de catalana.) Se apleaca sa caute borsetuta de la picioarele lui. Sa scoata putinii bani care ii mai avea. Dar, fericita intamplare! Gaseste toporasul, cu care se ajuta sa-si faca cortul prin campinguri. Si brusc a redevenit baietanul care vara muncea cu harnicie, manuind topor sprinten in padurile Gurghiului. (Erau multe nevoi si asa putea si el in vacante sa-si ajute parintii tarani). Si cand il ridica odata! Au fugit mai ceva ca potarnichile in bataia pustii vanatorului!

Dar asta nu e totul. Dupa vreun sfert de ora, iaca-ta trece si masina politiei. Ii opreste, le „raporteaza” nefericita intamplare si La Policía, il invita in masina de serviciu... poate ii recunoaste pe cei doi. Si atunci a vazut... toata „splendoarea” Ramblei pe timp de noapte: vânzatorii de droguri si victimele lor cazute ba pe caldaram, ba sprijinind copacii (sa nu cada, of course, copacii), cersetorii deveniti agresivi, betivii, hotii, pestii cu prostituatele lor, care isi fereau alene si a scarba posteriorul sa nu le atinga masina politiei... Ce mai, o obscura si tenebroasa „fauna”. Era ceva de cosmar. Sigur, sigur... Decadenta „capitalista”, (isi zice), da’ nici chiar asa.

Nu i-a mai vazut pe cei doi. Au disparut definitiv in noapte, dar nu din amintire.

Dupa cateva „ronduri de noapte” politia l-a lasat la Daciuta, cu asigurarea ca va trece des sa vada ce mai face. Dar, cum se crapa de ziua... eroul nostru a bagat cheia in contact si... dus a fost!

N. B.

1. Propozitiile scrise cu litere italice sint citate din :

- cantarea populara: „Ana, zorii se revarsa/ lasa-ma sa mărg acasa/ la copil si la nevasta” ;

- I. L. Caragiale: O scrisoare pierduta „la tarisoara mea”;

2. Numele hostalului este imaginar. (Nu l-am dat pe cel adevarat pentru a nu-i face o publicitate desantata);

3. Personajele nu sint fictive. Sint adevarate. El Científico poate depune marturie cu mana pe borsetuta, toporas si... inima!

P. S. Asta a fost prima intalnire cu Barcelona. Nu stia ca peste ani, va fi invitat de onoare, la un renumit institut de cercetare si ca de data aceasta, Barcelona va fi... ca o iubire fara sfarsit!

Invinsul a devenit INVINGATOR!

---

VIZUALIZĂRI: 1618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI