Un loc aproape de perfecțiune - ARCA Resort

TIPĂREȘTE

Abia „am aterizat” dintr-un loc ce ne-a impresionat teribil!... De obicei, nu povestesc chiar „în secunda doi” , îmi place să las impresiile să se sedimenteze un pic și... trebuie să recunosc, de obicei nici n-am timpul necesar să mă arunc imediat la povești. Dar azi am; și de ce să nu profit?! Căci impresiile n-au cum să se altereze pe măsură ce trece timpul; ba, din contră!

O să ziceți că am căpătat o dambla cu tiny houses și aveți perfectă dreptate. Mi se trage de la campingul de lângă Rovinj unde am poposit astă vară, pe urmă am descoperit câteva variante și prin România, chiar am avut ocazia să testez acum câteva săptămâni unul din kuburile de la Slănic Moldova și tot așa...

Nu rețin exact momentul în care am dat de ARCA Resort; o fi fost pe booking mai întâi sau pe facebook?! Oricum, nu-i mult de atunci; mi-a plăcut, virtual, atât de tare, încât imediat am anulat rezervarea pe care o aveam pentru weekendul de la jumătatea lui martie și am rezervat acolo! La fel ca la Kuburi, n-am ales nici căsuța cea mai mică, nici pe cea mai mare, ci pe mijlocia, care pe booking se numește „cameră dublă Deluxe cu duș/26 mp” (celelalte chemându-se identic, diferența constă doar în suprafață, 16 mp și 29 mp). Și pentru care am garantat cu cardul suma de 1060 lei (mic dejun inclus), plătibilă la proprietate. Am avut dreptul de a anula gratuit până cu câteva zile înainte, pe urmă, în caz de neprezentare, aș fi fost penalizată cu contravaloarea primei nopți de cazare.

ARCA este un mic-mare complex situat în comuna Blăgești (ha?! Ia să văd, câtă lume a auzit de ea până acum?!). Într-adevăr, nici eu n-auzisem. Înclin să cred că mai degrabă orașul Buhuși ar atinge o coardă prin memoria unora dintre noi, deoarece e musai să-l străbați ca să ajungi din Bacău la Piatra Neamț.

Pe scurt, din Buhuși se face drum în stânga, treci calea ferată, treci podul peste râul Bistrița și în curând drumul (perfect asfaltat) o cotește la dreapta (există indicator uriaș ce semnalizează resortul); în aproximativ 1 km ajungi la barieră și nenea paznicu’ te îndrumă mai departe, în funcție de treaba pe care declari c-o ai pe-acolo. Asta deoarece complexul cuprinde mai multe chestii: un restaurant, căsuțele (recepția informală se află, de fapt, tot la restaurant), o sală pentru evenimente. Bine, și încă altele: loc de joacă pentru copii, terenuri sportive, fermă de pește, fermă de căprioare și alta de fazani. Complexul este extrem de tânăr, primul a fost inaugurat restaurantul Lotca în mai 2022, apoi, rând pe rând, restul și, desigur - „dar asta nu e tot!” ???? - el se află încă în plin proces de extindere.

Am ajuns vineri seara, un pic după ora 20, cu o întârziere de vreo 40 de minute cauzată de un accident produs la vreo sută de metri în fața noastră, la intrarea în Pufești (și despre care aveam să aflăm ulterior că a avut consecințe dezastruoase ☹). Și încă am avut prezența de spirit ca, după câteva minute de stat în coloană, să căutăm un drum alternativ, altfel cred că am fi întârziat și mai mult... Ieșeam de pe centura Bacăului, când am fost sunată de la ARCA; trimisesem ca interval orar probabil de sosire 19-20 și, văzând că nu mai apărem, oamenii pesemne se neliniștiseră. Slavă Domnului, în 20 de minute defilam deja pe țărmul lacului, dincolo de care se zăreau înșirate căsuțele, ocoleam clădirea destinată evenimentelor și parcam, în final, în dreptul restaurantului, în spațiul încăpător, special destinat, dotat inclusiv – am remarcat din prima – cu 4 stații de alimentat vehicule electrice.

Clădirea în care se află restaurantul nu-ți spune prea multe din exterior, e ceva cu unghiuri și suprafețe drepte, 2 niveluri (la cel de sus se află, de fapt, încă 2 spații de cazare). Din parcare, ca să intri în restaurant, practic trebuie să cobori câteva trepte. Interiorul – așa cum ni se întâmplă deseori după astfel de drumuri lungi și grele, noi obosiți și maxim de flămânzi – decorat în stil industrial cu influențe din natură ????, ni s-a părut pe dată cel mai cald și primitor loc din lume, mai ales că am fost întâmpinați cu vorbe și zâmbete frumoase!... De aceea, la întrebarea: „doriți să vedeți mai întâi căsuța sau rămâneți la restaurant?” , răspunsul a fost, fără cea mai mică ezitare: „rămânem aici!”

Despre restaurantul Lotca mă gândesc să fac o postare separată. E drept, e cam singura variantă de luat masa pentru cei cazați la căsuțe, dar am remarcat că vin foarte mulți oameni din localitățile limitrofe să mănânce acolo, deci cu siguranță poate fi luat în calcul independent de varianta cazării în complex. Așa că voi sări deocamdată la momentul în care, nota pentru cină fiind achitată, urma să ni se prezinte căsuța antamată. De fapt, check-in-ul se desfășurase pe parcurs, domnișoara responsabilă cu cazarea ne procesase datele din buletine, ne eliberase factura, iar noi plătiserăm contravaloarea cazării.

După ce am mâncat, am revenit în parcarea restauratului, însoțiți de aceeași domnișoară. Ea împreună cu un coleg au urcat într-o dubiță a firmei, noi în mașina noastră și i-am urmat, așa cum ni s-a recomandat. Asta pentru că drumul de acces la căsuțe este parțial cu sens unic, în sens antiorar; practic, am ocolit lacul pe unde am venit, am cotit în stânga și am intrat pe aleea căsuțelor. Altfel, per pedes, am fi ajuns urmând direcția inversă în maxim 5 minute.

Am avut căsuța nr. 5. Toate arată simplu și futurist (cu mici deosebiri de aspect), sunt dublate cu lemn și la exterior, și la interior; seamănă oarecum cu kuburile de la Slănic. În ceea ce privește confortul, kuburile sunt cotate la 3*, astea la 4*. Lucru despre care aveam să ne convingem imediat. Deocamdată am observat doar că fiecare căsuță este dotată cu loc de parcare special și că a noastră, văzută din față, are forma unui trapez.

Domnișoara-gazdă a descuiat ușa (da, există cheie pentru ușă, nu vreun sistem mai sofisticat, dar asta mie nu-mi spune mare lucru) și ne-a invitat înăuntru. Ne-a arătat cum să acționăm întrerupătoarele, trebuie să apeși un pic mai prelung pentru ca becul (sau setul de becuri) să se aprindă/închidă. (Chiar și telecomanda TV-ului are un oarece schepsis, trebuie să ții apăsat mai multă vreme butonul de off, altfel televizorul rămâne comutat pe... prezentarea resortului). În fine, am stabilit împreună ora de mic dejun; „știți, sunteți singurii cazați...” În mod obișnuit, micul dejun se servește între 8:30 și 10, noi n-aveam de ce să ne grăbim, am căzut de comun acord asupra orei 9. Pe urmă gazdele noastre au plecat, noi am rămas să ne luăm în primire căsuța și să ne minunăm de facilități...

Locuința are formă dreptunghiulară, intri într-un mic hol dotat cu un dulap, în stânga e baia, în dreapta spațiul de locuit. Acesta din urmă conține un pat matrimonial încadrat de noptiere, o măsuță cu scaun și încă un scaun-fotoliu. În fața patului, desigur, se află televizorul. Podeaua este acoperită cu cărămidă aparentă, ferestrele (mari și multe) cu transperante închise la culoare, iar fotoliul și sertarele noptierelor și mesei sunt tapisate cu un imprimeu în dungi late alb-muștar. Corpurile de iluminat sunt de nedescris, ca niște norișori din plasă fină – veți vedea în poze.

A, pe peretele dinspre hol mai văd ceva: suportul pentru bagaje și o comodă în 2 uși, una dintre ele maschează răcitorul, iar cealaltă seiful. Pe comodă se află cafetiera, o cană electrică, o sticlă de apă și alte necesare pentru preparat băuturi revigorante: 2 capsule de cafea, 2 plicuri cu ceai verde aromatizat, zahăr, 2 ceșcuțe și 2 pahare termorezistente. (Aveam să consumăm tot, cafeaua în prima dimineață și ceaiul în cea de-a doua și pot depune mărturie în favoarea calității lor; dealtfel, fur un pic startul și declar: la ARCA, asta e ceea ce m-a impresionat în mod deosebit – grija pentru detalii și calitatea de excepție).

Dulapul din hol conține, desigur, spații de depozitare, o parte din ele deja ocupate cu diverse chestii utile: masă și fier de călcat, halate și papuci de baie, kit pentru curățat pantofii, uscător de păr. Cred că e conceput să depoziteze și hainele de stradă (gen geci de iarnă/primăvară), doar că nu prea mai rămâne loc. Cam ăsta să zic că ar fi singurul reproș pe care l-am aduce locului, faptul că lipsește un cuier în care să-ți agăți una-alta.

Baia arată modern și este dotată cu de toate, inclusiv cabină de duș walk-in. Există consumabile de maximă calitate, ambalate în recipiente – săpun lichid și loțiune pentru mâini lângă chiuvetă, șampon/balsam de păr și gel de duș la duș. Câte 3 prosoape de fiecare și prosop de ieșit din duș. Rezerve de hârtie igienică, furtun-duș pentru vasul de toaletă, cordon de tras în caz de urgență. Fereastra se deschide parțial și este dublată cu plasă contra insectelor.

Fiecare căsuță este înconjurată de gazon, unde probabil că în sezonul cald se instalează mobilier de grădină. Unele au mici terase acoperite, toate au vedere la lac și cel puțin un loc cu băncuță de piatră dispusă într-un fel de alveolă, unde poți să stai să admiri peisajul. Din loc în loc sunt mici pontoane; eu mi-am imaginat niște șezlonguri amplasate pe ele. Nu, sigur nu-s pentru pescari; cele de pescuit le-am văzut pe partea opusă a lacului. Știu că nu voi fi în asentimentul tuturor, dar am apreciat lipsa dotărilor gen grătar. În mod clar, spre deosebire de kuburi, căsuțele ARCA nu se adresează celor iubitori de autogospodărire. Vrei să mănânci – ai Lotca la dispoziție și punct.

Micul dejun ni s-a servit sub forma a 5 variante fixe din care a trebuit să alegem. Probabil că atunci când gradul de ocupare e mare, micul dejun se poate servi sub formă de bufet suedez; nu știu sigur, n-am întrebat. Din 5, noi am încercat 4 și doar de una n-am fost prea încântați: croasant, unt, gem și pâine prăjită. Dacă ar fi avut un pahar de lapte-ceva, mergea și ăsta; așa, parcă era neterminat. Noroc că „ne-am combinat” și până la urmă a dispus fiecare de juma de sendviș cu cașcaval, prosciutto și legume, juma de croasant și restul. Plus cafea și apă (cafea/ceai și apă intră automat la orice variantă).

Mai interesante au fost variantele ce conțin ouă – omleta cu bacon (așa cum se prezenta în meniu) a fost îmbogățită cu brânză și legume și acompaniată de salată de legume (fain asezonată!) și pâine prăjită. Cealaltă porție conține 2 ouă (poșate, ochiuri sau fierte) combinate cu avocado, legume și pâine prăjită. N-am încercat laptele cu cereale, așa ceva mănânc acasă aproape în fiecare dimineață, doar că-s cereale de-alea sănătoase, cu semințe și fructe uscate, nu prostii cu zahăr. Una peste alta, a fost ok micul dejun de la ARCA – media 9 pentru preparate, 10 pentru ambient și 11 pentru servire! ????

... Locul e destul de izolat și n-ai prea multe de făcut inside. De fapt, chiar se văd la orizont ceva profiluri industriale; se pare că prima afacere a patronului a fost balastiera din vecinătate. A, e și un poligon de trageri nu departe, se mai aud din când în când bubuituri, dar nu pot să zic că asta ne-a deranjat prea tare. Te poți plimba, e loc destul, iar copiii au un loc de joacă foarte fain, cu multe atracții. Poți pur și simplu sta pe băncuță sau pe terasa de lemn a căsuței (în cazul nostru) și pândi peștii care sar din când în când din apă... Seara, dacă-i vremea senină, te poți delecta cu spectacolul soarelui ce apune pe după dealurile din depărtare și cu reflexiile sale în lac... Poți vizita căprioarele și cerbii și presupun că poți practica oarece sporturi, din moment ce există terenurile respective.

Noi ne-am petrecut multă vreme în căsuță și pe lângă ea, că asta era ideea, în ceea ce ne privește, că am venit la odihnă și relaxare. Sâmbătă dimineață a fost destul de frig, am tras toate transperantele în sus și am admirat peisajul prin multele ferestre uriașe. Pentru că spre prânz a început să se încălzească și norii să se risipească, am zis să ne plimbăm un pic; nu departe, la doar câțiva km de Buhuși, pe partea cealaltă a șoselei, se află 2 mânăstiri faine, încărcate de istorie – Ciolpani și Runc. Despre ele ne-a povestit frumos și complet colega @iulianic, deci n-o s-o iau și eu de la capăt. Ideea e că ne-a prins bine, ne-am încărcat cu oarece energie; cel puțin, pe mine m-a topit bisericuța veche, de lemn, de la Ciolpani – adevărată bijuterie!... În pădurea Runc se poate drumeți, am văzut ceva amenajat.

Dacă stați mai multe zile și aveți chef de plimbăreală, Piatra Neamț e la vreo 40 km și acolo aveți multe de văzut (noi le-am bifat cu alte ocazii). Nici Lacul Izvorul Muntelui, Cheile Bicazului sau Lacu Roșu n-ar fi departe... Depinde ce fel de călător sunteți și care vă sunt dominantele de moment.

Ați înțeles ideea – ne-am îndrăgostit de ARCA și probabil c-o să ne consolidăm iubirea, căci sigur vom reveni! Totul e de o calitate deosebită, peste medie, se vede la fiecare pas că locul s-a dorit a fi unul de excepție (nu doar pentru plaiurile mioritice; cred că nu m-aș jena defel să aduc acolo vreo față simandicoasă de pe-aiurea!). M-a uimit numărul mare al angajaților, în condițiile în care gradul de încărcare era spre minim (zic eu), dar mai ales profesionalismul și amabilitatea lor de excepție! Mi-a plăcut atmosfera locului care, chiar dacă nu beneficiază de cine știe ce peisaj montan sau mai știu eu de care, te umple de pace și energie pozitivă!... ARCA – o afacere tânără, despre care se va vorbi tot mai mult, sunt convinsă!

---

VIZUALIZĂRI: 2870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI