'Vikend'

TIPĂREȘTE

Pentru că am niște rude în apropiere de Târgu Mureș în 2011 am fost într-o vizită la ele după exact 30 de ani. Pentru că nu vorbim de pensiune nu pot să fac un review pe această temă, dar aș putea acorda ușor nota 10 pentru ospitalitate și masă. Doar că eu nu aveam răbdare să stau la sat când aveam atâtea lucruri de vizitat în această zonă. Îmi planificasem Salina Praid, Sovata (unde am stat 2-3 nopți tot acum vreo 30 de ani), Salina Turda și, poate în mod ciudat, ștrandul Weekend din Târgu Mureș. Până la urmă nu le-am văzut decât pe cele două din urmă pentru că mi s-a atras atenția că nu se poate să fim tot timpul plecați.

Un prieten foarte bun din București ale cărui călătorii de afaceri sunt preponderent în zona Târgu Mureșului și a Clujului îmi tot spunea – dacă ajungi vreodată la Mureș nu rata ștrandul Weekend (și el îmi spunea ceva de Vikend că așa i-ar spune localnicii). Acum fiindu-mi prieten bun i-am și spus: faci mișto de mine? – îmi recomanzi un ștrand? De-astea întâlnim la tot drumul.

Am întrebat și generația (mai) tânără a rudelor mele - știți ceva de vreun ștrand în Târgu Mureș. Ne, Vikend – a venit repede răspunsul. Acum deja știam că îl cheamă Weekend dar localnicii îi spun Vikend. Și nu pun acest lucru pe seama necunoașterii limbii engleze ci pe seama apropierii de accentul maghiar (chiar dacă toți cu cei ce am vorbit erau români, dar acolo întrepătrunderea culturală și lingvistică este destul de puternică). Și mi-am adus aminte că acum vreo 10 ani au venit la noi la birou pentru un parteneriat cei de la Sony. Atunci biroul pentru Europa de Est și Centrală era la Budapesta. Și începe omul „Vi ar”, și iar „Vi ar’. Eu mă gândeam la Virtual Reality (era mai la modă ca acum) dar nu prea avea legătură cu subiectele expuse. Deja la al treilea „Vi ar” am ieșit din năuceală și m-am prins: ăștia vroiau să spună „Ui ar” = „Noi suntem”. Tot timpul am spus că sunt capabil să înțeleg engleză vorbită de oricine cu excepția celei vorbite de englezi (nu mai vorbesc de scoțieni și irlandezi). Atunci mi-am dat seamă că nici cea vorbită de unguri nu e cea mai simplă (deși după ce m-am prins cu viar-ul nu mai era așa greu). Așa că am tras eu concluzia că de aici vine Vikend (a, și mai erau țigările alea sârbești pe care le vânam pe vremuri demult apuse).

Și am ajuns la ștrand. Primul lucru pe care l-am remarcat – parcarea foarte mare – un prim semn că lucrurile merg așa cum ar trebui. Apoi intrarea avea un preț aproape modic – 5 RON (și 2 pentru copiii mari decât... -... nu mai țin minte). La vremea aceea prețul de intrare la ștrandul Văcărești era de 15 Ron. Drept e că acum costă 10 Ron (am văzut pe site-ul ștrandului Văcărești). Dar și la Târgu Mureș pentru anul acesta anunțul este: "Odată cu deschiderea noului sezon intrarea va fi liberă”.

Noi am ajuns devreme așa că nu era multă lume. Doamnele de la intrare care rupeau biletele au fost foarte drăguțe să ne îndrume. Asta în ciuda faptului că erau indicatoare bine amplasate astfel încât să nu te pierzi (nici dacă vrei). Greșeală de strategie - poate ești cu nevasta te întâlnești cu un prieten și stai la o bere la soare - vei vrea să găsești o scuză dar nu vei putea spune că te-ai rătăcit. Până la bazine am trecut pe lângă diferite terenuri de sport (tenis, baschet, fotbal, volei pe nisip). Ștrandul este extrem de bine dotat, fiind mai multe bazine pe lângă cel principal. Curățenia este unul din atributele forte ale ștrandului și care îl pune lejer în fruntea tuturor celor vizitate până acum. Pentru prima data la noi am văzut și acele baloane în copiii se putea ‘plimba” pe apă. Iarba foarte verde era proaspăt tunsă așa că dispuneam și de un un aer de o prospețime greu de găsit în “lumea reală”. De altfel vegetația era foarte bine reprezentată, aveai sentimentul că te afli într-o poiană. Spațiile de joacă pentru cei mici nu erau uitate nici ele – dimpotrivă erau amenajate atât pe iarbă cât și pe nisip. Din loc în loc existau bănci cât și un gen de de locuri de stat la limita între șezlong (chaise-longue pentru cei mai pretențioși) și hamac. De asemenea erau prevăzute și niște tobogane pe apă pentru copii. Suprafața mare îl făcea să nu pară deloc aglomerat. Dotările pentru dus, cabinele de schimb, WC-urile nu erau nici ele date uitării. Erau de asemenea și mai multe terase cu bere, sucuri și grătare (din păcate noi le-am ocolit căci ne așteptau ale noastre rude cu masa și am fi călcat rău pe bec). Și erau și locuri de cazare. La cât de frumos era ar merita de închiriat camera acolo pentru un week-end.

Pot spune cu mâna pe inimă că este cel mai frumos ștrand vizitat (și „utilizat”) de până acum. Mi-ar plăcea să existe și în București ceva asemănător.

Am auzit mulți contestatari la adresa primarului de la Târgu Mureș. Se poate să aibă dreptate. Vreau să trec peste orice comentariu de natură politică pentru că nu este scopul acestui site. E clar că atunci când are fonduri fiecare primar încearcă să îți scoată ochii cu ceva. În București însă (cu fonduri mult mai mari cred) nu au reușit să ne scoată ochii, ceea ce e bine. Eu fac referire strict la ștrand și facilitățile lui. Mai puțin contează partea politică în acest comentariu (ca să extrapolăm cine știe ce interese au primarii Barcelonei, Romei sau Londrei (lăsând la o parte trecutul istoric)).

Îmi pare rău că setul de poze este extrem de sărac. Am foarte multe poze, însă sunt poze cu membri ai familiei așa încât nu le pot oferi. De obicei fac două seturi de poze, unele personale și altele pe care le pot prezenta.

---

VIZUALIZĂRI: 2946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI