Cautati altceva sau stati acasa

TIPĂREȘTE

Deci sa povestim din Turcia:

Am plecat catre Bucuresti unde am dormit o noapte ca sa facem drumul mai lejer pentru copil. Am mers relaxat si am ajuns in Bucuresti cu un consum de 4, 6 /100 km.

Din Bucuresti am plecat a doua zi catre Canakale (localitate de strimtoare unde am ajuns trecind cu feribotul de la Eceabat), unde aveam rezervare la un hotel de 3* (Hotel Helen) prin Bulgaria dupa un traseu gasit pe forumuri si care, chiar daca pe alocuri nu aparea pe navigator, s-a dovedit a fi ok (cit se poate de ok pentru Bulgaria). Am ajuns dupa amiaza la Canakale si am fost relativ incintat de cum aparea la prima vedere (hotel curatel, mic dejun inclus, la masa -curatel, prin oras lume multa, pestrita, terase multe pe faleza, intr-un cuvint: placut! ).

A doua zi am plecat catre Kusadasi dupa traseul standard dat de navigator care merge pe coasta vestica prin Izmir pe o sosea relativ buna, dar in constructie si cu infiorator de multe semafoare puse la orice besina de intersectie. Soseaua e asemanatoare cu E85, doar ca in toate localitatile sunt postate semafoare si sa fiu al naibii daca din toate am prins doua

verzi.

In schimb traseul prin unele localitati e frumos, cu vile cochete cocotate pe munte, cu vedere la mare, ceva asemanator cu riviera franceza (Nise, Cannes). Am mers de asemenea relativ relaxat fara sa depasesc 130 kmh si am ajuns la Kusadasi cu un consum de 6, 4l/100 (asta din cauza repetatelor opriri si porniri la semafoare si a mersului cu viteza a doua pe citiva km de sosea in lucru).

Am ajuns, in fine, la minunatul Aqua Fantasy, 5 stele, care se afla gard in gard cu renumitul Aqua Park.

Locatia arata binisor, de altfel e proiect american, al unei firme din Texas, nu mai stiu cum se numeste.

Receptia se afla undeva in mijlocul complexului de circa 2 ha. fara a fi la parterul unui hotel mare, in tot complexul sunt constructii gen vile, dar mai lungi, cu un etaj, placute la vedere pe dinafara, dar pe dinauntru aduc a camin de nefamilisti.

Am mers la receptie unde am primit cardurile de acces in camera (2 buc), un card de curent si unul de credit cu 300 lire (aprox 150 Euro) cu care sa platesti extra All inclusive, daca e cazul (n-a fost).

A venit o masinuta de bagaje si am incarcat de la masina pina la vila unde stateam noi, intr-un colt de complex. Mentionez ca la receptie m-am prezentat frumos, regulamentar, cu doua sticle de vin (alb si rosu) bun, romanesc, pe care le-am inminat receptionerului tocmai ca sa obtin o camera mai buna, ori "the best".

Ajungem la camera, unde nu putem intra pentru ca nu merg cardurile. Deschide femeia de servici. Bag bagajele inauntru, fara sa ramin siderat de ce vad, ba chiar remarc o frumoasa priveliste de frunze verzi cocotate pe un gard la juma de metru de balcon - gen zid - (camera era la parter), ma strimb un pic si decid impreuna cu nevasta-mea ca n-o schimbam, totusi (eram destul de obosit de condus si caldura, erau 30 grade si oricum n-aveam in gind sa stau in camera decit ca sa fac nani).

Decizie fatala: intreb maimutoiul cu trocariciul de bagaje ce fac cu cardurile? Mergeti la receptie! Ma duc la receptie (vro 400 metri). Ajung acolo, ii spun maimutoiului de la receptie (ala caruia i-am dat vinul) de problema. Mergeti inapoi ca vine un tehnic si repara. Ma intorc. Vine tehnicul, nu repara. So, eu ce fac? Mergeti inapoi la receptie. Ma duc la receptie. Anunt maimutoiul ca nu e ok. Vorbeste cu unu' vro' 10 min si ma trimite iar la camera, ca vine iar tehnicul. Ma intorc, normal ca incalzit, obosit, dar, inca, nu nervos (se mai intimpla, zic eu). Vine tehnicul si, in sfarsit, repara.

Camera, relativ mare, dar neprimitoare, gresie pe jos, de o culoare cacanie care facea un ansamblu coloristic impreuna cu peretii si mobilierul deloc inspirat. Chiar nu caut nod in papura, dar senzatia ca ceva nu e bine era ultra prezenta.

Am constatat, mai apoi, ca unicul bec la care se putea vedea ceva (celelate erau foarte plapinde) era ars, becul de la baie de deasupra oglinzii fila si am incercat sa remediez fara succes, iar mai tirziu si faptul ca furtunul de la dus era spart si orice as fi facut apa se prelingea pe podea unde se facea o frumoasa balta pe care o caram pe slapi in toata camera.

Ma duc la receptie a doua zi in drum spre mare si anunt acelasi maimutoi despre probleme. Si uite ce-mi raspunde: -A, ok, tell this to a technic!

Pardon, zic, eu? -Da, un tehnic de pe aici. Si-mi face un gest larg cu mina. Ei, abia acum am simtit ce gust are muia.

In fine, am plecat la camera si am sunat la un call center (cit am stat pe buda citisem ceva prin pliantele lor si mi-am adus aminte ca au asa ceva) si in final se rezolva.

Nu mai zic ca dupa amiaza cind trebuia sa culcam copilul, aveam niste minunate boxe de la un bar din Aqua Park, iar noaptea intre 12 si 5 o pompa (cred ca de la o piscina) piuia pe vro doua tonuri.

Impresia pe care o ai dupa ce ajungi acolo (nu doar in relatia cu imbeciulul de la receptie) este:

"-Ai dat banii fraiere, da-te-n pielea mea! "

Si acum sa va povestesc despre curatenia cea celebra. Dau doar citeva repere: ma roaga nevasta-mea sa-i aduc de la barul de la mare (Marea Egee) un cola. Execut. Dupa doua doua guri se releva o frumusete de coaja de lamiie pe marginea paharului (interioara, bineinteles). Ma duc la maimutoi si il intreb ce-i aia. Mi se confirma: coaja de lamiie. Pai bine, si ce cauta in paharul meu de cola? Ia paharul, discuta citeva secunde cu una din spatele barului, se intoarce si zice: Sorry.

ATENTIE! Pahare din plastic de unica folosinta. Eu am vazut pe unii care le stringeau de pe plaja dar am banuit ca le arunca, abia dupa faza asta am realizat de ce erau asa cetoase.

Ma roaga nevasta-mea sa-i aduc o cafea (asta in alta zi) de la bar (acelasi bar). Aparatul de cafea pus linga bar, cestile de cafea spalate linga aparat, cu gura in jos, iau o ceasca dau sa o umplu, dar nu pot: incep sa ghicesc in ea, ar fi si pacat sa las o asa frumusete necitita. Iau alta ceasca, la fel. Mai iau una, the same. Abia urmatoarea parea a fi curata. Nu cumva sa credeti ca doar la barul asta se intimpla chestia asta. Dupa ce am patit-o eram atent la toate barurile din complex si,

evident, era la fel. Chestia asta are si o latura buna, am gasit scuza, daca mi-as fi dorit-o, sa fiu mai tot timpul beat: I-am zis nevesti-mii ca nu mai beau nimic fara alcool. Da' ce faci cu copilul si cu gripa porcina. Sau era turcina? !

Mergem la masa la un prinz, parca. Din cauza numarului mare de turisti (mai ales vro mie de englezi retardati, plus inca vro mie de olandezi, danezi la fel de retardati) nu puteai gasi o masa curata daca nu veneai primul. Dar nu era nici o problema pentru ca exista personal care curata masa si aducea alte tacimuri si aranja, cumva, masa. Alegem o masa si in drum spre locul cu papa, dau de un turcalet caruia ii spun: Uite stau la masa aia cu sotia si copilul. Te rog sa o pregatesti. - Yes, sir, yes, sir. Luam papa, venim la masa. Nimic. Mergem iar sa luam papa si pentru copil. Revenim. Nimic. Caut furculite si cutite. Nimic. De altfel, de aia i-am si zis idiotului sa faca masa, pentru ca stiam de cu citeva zile inainte ca nu am de unde sa iau tacimuri. Dupa 20 min stateam ca niste popindai in fata farfuriilor vazind cum se raceste mincarea. Ma duc si iau tacimuri de desert (de alea aveau la liber) si maninc cu alea in final.

Nu mai zic ca in ziua in care am ajuns dadeau in hotel cu solutie de ceva: tintari, soareci, muste, ca putea ca dracu.

Parcul acvatic e ok. Tobogane de toate felurile, piscine o tona, cu tobogane pentru copii de diverse marimi, forme si culori.

Si acum intoarcerea.

Ma maninca in cur si ii zic nevesti-mii sa pun navigatorul sa faca alt traseu la intoarcere sa mai vedem si alte locuri. Ok, setez navigatorul pe cel mai scurt traseu fara sa scot autostrazile, drumuri cu plata si altele. Si plecam si mergem ce mergem si intram pe niste drumuri prin munte, asfaltate ce-i drept cu un asfalt mai prost, da asfaltate.

Numai ca nu se mai terminau, ba chiar s-au ingustat si am ajuns unde nici aia care fac documetare despre saracie si terorism nu au ajuns. Niste sate intre munti, prapadite si urite si sarace si niste naspeti de oameni de nu-ti vine sa crezi. Mai merg ce mai merg si dupa vro doua drumuri blocate si reconfigurari de traseu, constat ca motorina e pe finish si ca trebe sa

alimentez. Ok, da' de unde? Si ce sa vezi? Dupa inca citiva km buni in care mi-a titit curu' ajung intr-un sat si vad o cisterna cu motorina. Opresc, intreb soferul cit imi da pentru 20 euro, zice ca 20 litri, ii zic: Baga! . El baga, termina, si hai pa, bafta, merci etc. Merg 10 metri si ma uit pe computerul de bord: labagiul bagase doar 10 litri. Dau inapoi, cobor, ii bat obrazu', ma uit urit la el, se mai aduna vro trei uriti, ii zic ca tre' sa mai bage, se fisticeste si-mi zice ca a calculat gresit, ca de fapt la cit e pretul (vro 2, 34 lire) tre' sa-mi puna vro 15 litri si ceva. Ii bat obrazu iar, ii zic sa bage, baga, si plec in final. Unde sa o mai iau? Navigatorul imi arata drum, dar oriunde ma duceam, numai drumuri de o masina de late, pe virfuri de munte, prin sate amarite si coclauri de unde nu poti suna sau pe unde s-o apuci. Si hotarasc in final sa ma iau dupa soare si sa ajung la mare si asa am facut pina la urma si am ajuns in soseaua cea frumoasa si plina de semafoare si in lucru mai puternic pe sensul asta de mers.

Ajungem la Canakale unde am fost bine primiti, din nou, la acelasi hotel. A doua zi pun navigatorul pe drumul cel mai rapid, imi face traseul si plecam dimineata la 8: 15. Trecem cu feribotul, mergem spre Edirne sa ajungem la granita, numai ca inainte de Edirne navigatorul ma trimite la stinga in loc de inainte cum era pe indicatoare. O iau dupa el si merg linistit pe o sosea libera vro 30 km pina ajung la granita cu Grecia. Lucru bun de altfel pentru ca am evitat vama de la Edirne unde e mult

mai aglomerat, am trecut destul de repede. In plus mi-am luat de o grija ca nevasta-mea a zis ca la anul vrea sa mergem in Grecia. Am dus-o anul asta preventiv asa ca m-am scos. Si ajungem la Bulgari, trecem si acolo repede, dupa care incepe dansul. Sosele bulgaresti (drum european) naspa, si pedalez catre Nova Zagora. Trecem de Nova si urcam un munte catre Veliko Tirnovo. Fix in virful drumului bariera si un papitoi pe un scaun. Vorbim vro 15 minute pina ne obosesc miinile si pricep ca muntele a cazut in drum si nu se poate trece si trebuie sa ne intoarcem pina la un alt oras. Triavna, Triavna tot striga ala. Ma uit pe harta si vad ca Triavna e un oras sau ceva sat. Ma resemnez, urc in masina cu gindul sa intorc, ii spun omului Spasiba, pornesc motorul si numai ce il vad pe individ ca se duce la bariera si o ridica si imi face semn sa trec. N-am mai inteles nimic.

Trec de bariera si incep sa ma gindesc: mai mult ca sigur ca bolovani au cazut in drum, dar o poteca mica pe unde se poate trece exista si omu' a vazut ca nu prea am inteles a decis sa ma lase sa trec. Lucru intarit si de cele vro citeva masini care venau pe sensul opus. Bucuros ca nu trebuie sa ma mai intorc ii dau carbuni. Deja eram in intriziere dupa citeva alte

drumuri blocate si reconfigurari de traseu de mai inainte. Coborim frumos, drumul incepe sa se strice naspa de tot, ating un senzor de ceva de sub masina, cade, il pun la loc, vad si bolovanii aia cazuti, imi zice unul ca nu pot sa trec, ii spun ca colegul m-a dat drumul, trec de bolovanii aia pe care unul cu un excavator ii muta la 5 metri de noi, mai merg un pic si dau de alti bolovani cazuti, de fapt detonati din munte de care nu mai pot sa trec. Injur, mult, foarte mult, intorc si incep sa urc. Undeva pe partea dreapta un satuc si un drumeag. Navigatorul zice sa fac la dreapta. Fac. Intru pe drumeag si dupa mai multe opriri, intrebari, dat din aripi aflu ca sunt pe drumul bun. Da, numai ca pe un rahat de drum lat de o masina, care diferea de ala de la turci prin vegetatia abundenta si asfaltul prost. Mai intreb niste savanti de prin satele alea, care ne puneau sa ne intoarcem, nu ma las convins si il intreb pe navigator si bine fac, mai merg ce mai merg, constat ca iar nu mai am motorina si nici n-am de unde sa pun si intr-un final ajung la Triavna. Uite un Lukoil, opresc. Nu vind motorina pe euroi si nici apa de care nu mai aveam. Putem schimba euro, intreb eu ca un bobalau. Normal ca nu, duminica la ora 3 dupa amiaza. Plec mai departe (cu bucile strinse) pe drumul care trebuie, aratat de cei de la benzinarie, tot o nenorocire de poteca pe care, culmea, se circula si din sens invers, dar cu izvoare bune si reci. Ajungem la minunatul Veliko Tirnovo si ne continuam drumul de costise bulgaresc si imputit pina la Ruse, unde am reusit sa pun motorina. Ajung la Giurgiu la ora 8 seara. Stau pina la 9 fara un sfert si apoi plec spre Bucuresti unde ajung la 9 jumate. Deci 640 km facuti in 13 ore.

Auzi ce-mi zice unul de la o firma de turism cind sun sa intreb daca mai sint locuri pentru Aqua Fantasy (cam pe la inceputul lunii mai) : "-Domnul meu, retineti: Pentru perioada solicitata la acest hotel rezervarile se fac intre 15 ianuarie si sfirsitul lui februarie. "

Duceti-va fraieri romani, rezervati de pe acum pentru la anul mizeria si nesimtirea de anul asta, ca daca nu vin altii si-o iau.

Si uite si un mic articol despre destinatiile frumoase unde ne ducem noi ca niste idioti dupa spusele si recomandarile altora care n-au cu ce compara, decit cu Romania, tara de unde vii calator...

http: //www. capital. ro/articol/turcia-egipt-si-bulgaria-cele-mai-neplacute-destinatii-turistice-120782. html

Atentie!

-La primul contact cu negotul turcesc vei fi inselat daca nu esti atent, au apucaturile astea, inca n-am reusit sa-mi dau seama daca le-au luat ei de la noi sau noi de la ei. Si in bazarul de la Canakale am experimentat senzatia, nu doar cu nesimtitul de la care am luat motorina, din virful cucu si care a vazut ca sint cu copilul in masina si ca am numar strain.

-Celebra negociere cu trucii (am scris gresit, da' a iesit chiar bine) e un big shit. Am fost in Kusadasi in bazar si nu am putut negocia aproape nimic, doar o pereche de sandale pt nevasta-mea (a cerut 12 euro si eu am zis 10 si a fost de acord). In rest din cotet in cotet am mers si am auzit pina si celebra fraza: nu-ti convine du-te in alta parte. A, si doi covrigi cu susan in Canakale, unde de fapt vroiau sa ma insele si am negociat pretul corect.

-Cafeaua turceasca e de fapt la ibric si atit (adica nu ibric de cupru la nisip sau alte figuri), deci nu e la filtru si e ingrozitor de proasta, de altfel ei beau ceai la greu.

-Moscheile sint frumoase si curate.

-Toti stiu de Hagi si de Lucescu, daca vrei sa incepi o discutie cu vro unul e bine sa incepi cu fotbal, nu ca ai avea vrun avantaj, da' macar nu mai au fata aia acra si satula. Nu chiar toti o au. De pilda m-am simtit bine la o terasa de 4 mese in Kusadasi, unde am baut o cafea celebra, da' pina la urma tot de fotbal am vorbit.

Daca mai pun si drumul si ca am condus doar eu, va promit solemn ca prea curind nu mai ajung la ei, decit dac-o fi sa-i cotropim (mi-ar placea o casuta la mare).

-Cele 5 stele sunt de fapt doar niste luni, si nici macar luni, ci doar niste semiluni amarite, si de fapt nu sint 5 ci vro 3 jumate.

Cam asta a fost in mare, hotariti voi daca merita sau nu sa-ti luxezi nervii pe acolo. Anu trecut, la bulgari a fost beton. Din punctele de vedere discutate, vorbesc.

A! si Da, All inclusive se termina la ora 23: 00. 'R-ati-ai dracu!

---

VIZUALIZĂRI: 5185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI