[Victorian Terrace House] Temere transformată în încântare

TIPĂREȘTE

Întorși din Highland în Glasgow, am ales o altă cazare decât cea din ziua sosirii noastre în Scoția. O cazare pentru două nopți, aceasta și cea dinaintea plecării spre casă, între care am avut o altă noapte în Edinburgh.

Această cazare ne-a fost convenabilă întrucât gazda Thomas a fost de acord să ne păstreze bagajele mari în casa sa și să plecăm la Edinburgh doar cu un rucsac în care am împachetat cele necesare excursiei de două zile și o noapte.

De acasă am plecat la drum cu unele temeri referitoare la această cazare. A reprezentat începutul rezervărilor noastre pe Airbnb, am găsit-o ieftină și am zis că” hai să vedem cum e” .

Nu vă ascund că îmi închipuiam că vom fi cazați într-un apartament decomandat cu două sau trei camere, stilul blocurilor comuniste, înghesuiți cumva și cu acces la baia și bucătăria comună, așa cum am putut descifra eu din fotografiile publicate pe site-ul companiei de rezervări.

Plus că mai tot timpul am avut presimțirea că gazda era genul bărbatului căruia îi plăcea rozul... Știți la ce mă refer...

Toate aceste temeri au fost păstrate pentru mine, nu i le-am adus la cunoștință Adrianei.

Venind din superbul Highland, frumusețea ultimei zile prin acest paradis a fost atenuată de emoțiile nerostite referitoare la cazare.

Conform celor discutate anterior, aveam parcare în fața imobilului de pe Anfield Place nr. 6, adresă care m-a dus cu imaginația spre stadionul campioanei Europei la fotbal.

Ajunși la destinație, cobor doar eu și mă îndrept spre ușa roșie pe care atârna cifra 6, la care sun și aștept. Un domn jovial, cu un început timpuriu de chelie, îmi deschide și zâmbește. Aoleu, nu are nimic roz pe el, dar după zâmbet...

Ușa e larg deschisă, omul are o ținută aristocratică iar privirea mea trece iute de la chipul lui și se furișează de-a lungul holului de la intrare. Toate temerile dispar într-o clipită, locuința e ultraelegantă și privirile nu mi se pot desprinde de la scara victoriană acoperită cu un covor roșu aprins ce urcă la nivelul superior.

Îți era frică să nu stai în bloc și acum ai parte de o casă cum nici nu visai... Mi se face rușine de întârzierea în a-l saluta pe Thomas, nu știu dacă am roșit, însă folosesc rapid scuza de a mă repezi după bagaje și copilot.

Thomas degajă un aer de descendent al unei vițe nobile, trecut de 55 de ani, manierat, impecabil îmbrăcat pentru o sâmbătă seara, departe de flușturaticul ce zâmbea din profilul gazdei contului de pe Airbnb.

Iar casa și camera se situează mult peste alte hoteluri în care am stat. O casă extrem de elegantă, amenajată cu bun gust, cu parterul utilizat de familie iar etajul de către oaspeți. Iar de la parter urci pe o scară victoriană mare, de piatră, pe un covor roșu până în fața camerei.

Stau și acum și mă întreb ce o fi fost în capul lui Thomas să își pună casa la dispoziția unor străini. Nu găsesc o justificare iar la acea vreme eram prea timid pentru a întreba (ulterior am mai întrebat pe cei de pe acest site, care te primesc în casa lor).

Toată casa arăta impecabil! Cu pian, cu tablouri și cu un acvariu imens, holul de la intrare degaja un aer de palat.

Camera utilată cu tot ce aveau nevoie, de la un pat superconfortabil, o canapea, măsuță și alte dotări neceasare unui turist, până la baia de o curățenie ce ne-a rămas etalon, peste cea a hotelurilor de patru stele prin care am avut norocul să mai dormităm.

Ca argument, amintesc cucuiul Adrianei căpătat de la ciocnirea cu ușa de la duș prin care a încercat să între, închisă fiind, într-atât de imaculată era baia.

Nu are rost să mai pomenesc de amănunte precum internetul, sunt nerelevante la acest nivel. Mergea foarte bine și ăsta, să nu credeți altceva, dar ce conta viteza lui comparativ cu locul în care stai?

În cele două dimineți Thomas ne-a pregătit personal micul dejun pe care l-am servit într-o bucătărie ce părea desprinsă din cataloagele designerilor de interioare. Totul în alb și negru, de la tablourile atârnate pe pereți la farfurii, șervețele sau fața de masă.

Recomandarea mea e să alegeți Victorian Terrace House dacă ajungeți în Glasgow. Noi ne-am simțit foarte confortabil de cum ni s-a deschis ușa de la intrare. Nu știu dacă am fi putut alege o gazdă mai bună.

P. S. - regret și acum că nu am făcut mai multe fotografii, însă eram începutul cazărilor în locuințele personale ale gazdelor și nu îndrăzneam a trage cadre cu intimitatea lor. Ulterior, am evoluat...

Gazda a fost de nota 10.

Impecabil

Micul dejun foarte gustos

În apropiere se află Celtic Stadium.

Nu ai parte de sotisticatele tratamente ale hotelurilor de multe stele.

---

VIZUALIZĂRI: 442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI