O destinatie super-accesibila pentru cei din Vest, cu peisaje care-ti taie respiratia

TIPĂREȘTE

A fost prima ieşire in afara tarii cu cel mic un drum de aproape 800 km pe care l-a suportat foarte bine, poate si pentru ca il "antrenasem" activ inainte cu tot felul de drumuri mai lungi prin tara [cel mai lung a fost Timisoara - Praid]...

Am fost doua familii, fiecare cu un copil, in varsta de 3.5 si 5 ani.

Desi stiam ca gasirea unei cazari nu va fi o problema, tinand cont ca dupa un drum de 13 ore nevestele si copiii nu vor mai avea răbdare sa cautam cazari, am preferat sa rezolv din timp cazarea intr-un apartamente frumos, pe care-l stiam foarte bine de la prietenii îl închiriaseră anii anteriori. Am rezolvat prin telefon, am primit invitatia necesara [pe atunci era nevoie de viza] prin fax, nu am platit nimic inainte. Vizele tin minte ca au fost o cheltuiala semnificativa din pretul total al sejurului, 6 persoane * 70 de euro!

Am plecat un pic dupa miezul noptii din Timisoara, la 2 eram deja in Belgrad. Am bajbait mai bine de o ora după iesirea din oras, apoi am pornit-o la drum intins... Super deranjant mi s-a parut zgarcenia sarbilor in privinta indicatoarelor si faptul ca nu stiam aproape niciodata daca mai sunt in localitate sau nu... Citisem multe despre apucaturile "militienilor" sarbi; poate spre norocul meu, nu am intalnit decat un singur astfel de specimen, ceilalti politisti cu care m-am intersectat pe drum au fost foarte amabili si civilizati. Foarte multe radare, multe din ele de tip pistol, si apucaturi de "panda", dar, desi pe vremea aceea nu aveam detector, o singura data am muscat-o - poate si datorita stilului adoptat: imi alegeam cate un "iepure" cu numar sarbesc, bazandu-ma pe supozitia ca el cunoaste, cate de cat, zona si stie cu cat isi permite sa mearga.

O singura data nu a functionat "schema" :) - pe la 4 noaptea, am fost opriti si eu si "iepurele" de doi astfel de militieni; aveam 120 aprox si ei o tineau sus si tare ca suntem in localitate, lucru neadevarat, cred eu. I-au dat drumul repede la sarb, pe mine pusesera ochii de cum au vazut numar strain. Depasire de viteza cu peste X km = suspendare de permis, o tineau una si buna. Cat e amenda? Nu mai stiu cat au spus, dar foarte mult, cred ca peste 200 euro. Negociere pornind de la 10 euro [eu], 150 [ei] - pana la urma nu am reusit nici cum sa rezolv fara 70 de euro!! [foarte mult, parerea mea, dar deja incepusera cu "va intoarceti in orasul X si mergeti maine dimineata la sectia de politie,!]

Am avut noroc cu ramasitele de limba sarba ramase de prin facultate, cand frecventam targurile de sarbi de pe vremea lui Ceasca :) -- desi cealalta familie avea ceva urme sarbesti in genealogie, mai mult de 90% din timp am vorbit eu, mai cu gura, mai cu... mainile... :)

Muntenegru este o tara superba, putine mai sunt la fel in Europa, spun eu. Este la propriu o tara amplasat doar pe munti - am vazut extrem de rar mici locuri in care se putea cultiva ceva! Iar peisajele care pot fi admirate pe drumul de aprox 300 de kilometri ce traversează tara de la nord-est la sud-vest iti taie pur si simplu respiratia. Imaginati-va un fel de Transfagarasan de 300 km!

Despre sejur nu am multe amintiri la fel de vii sa va povestesc. Apartamentul in care am fost cazat a fost super-ok, cu doua camere si bucatarie bine-utilata, necesara mofturosului cel mic :). In frigider ne astepta chiar o sticla de tarie locala :) Proprietarul extrem de civilizat si de pamabil, nu a vrut sa accepte nici o compensatie pentru o pata destul de urata facuta de cei mici pe unul dintre pereti.

Plaja destul de ingusta, tipica zonei de coaste croate [parca mai lata un pic decat media], cu pietris. Multe portiuni sunt insa amenajate cu nisip [inclusiv vreo 10-12 metri la intrarea in apa!]. In general destul de aglomerata, dar totusi gaseai sezlonguri, chiar daca nu in pozitiile cele mai bune, chiar daca ajungeai - ca noi - pe la 9-10 dimineata pe plaja.

Budva este un orasel cochet, amplasat exact la poalelele muntilor - de pe plaja pana la munti de aproape 1.800 metri altitudine - cred - din vecinatate nu era mai mult de 1 km in linie dreapta! - coborarea se facea insa de-a lungul a aproape 30 de km de serpentine pe care depasirea era o simpla utopie :)

Foarte multe restaurante, si locuri de vizitat, orasul vechi splendind, stil Dubrovnik, multe posibiltiati de diverstiment seara - pe langa nenumaratele discoteci si localuri, in fiecare seara erau tot felul de concerte de muzica usoara sau populara sarbeasca, pentru toate gusturile. Stradutele de prin jurul portului si orasului vechi mai ales au o atmosfera deosebit de boema seara, cu multi artistic - cantareti, graficieni etc - organizand mini-spectacole ad-hoc.

Ai la dispozitie multiple excursii in imprejurimi, pe mare catre golful Kotor sau Dubrovnik, sau in cealalta directie, catre Bar; sau pe uscat, catre unul din minunatele parcuri muntenegrene; o singura zi, cu ceva nori pe cer, am luat-o catre Insula Sveti Stefan, in rest am preferat insa sa alocam timpul plajei si copiilor.

Ce ar mai merita mentionat este lejeritatea pe care ti-o da faptul ca moneda nationala este euro; nu-ti mai bati capul cu nici un exchage. De asemenea, am remarcat preturile din oras, mi s-au parut foarte mici comparativ cu cele din Croatia, de exemplu [unele, poate majoritatea, erau mai mici decat cele din Timisoara pe vremea aceea].

---

VIZUALIZĂRI: 7489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI