Ansamblul Mitropolitan Iași și Muzeul Mitropolitan

TIPĂREȘTE

Recenta vizită la Iași mi-a dat ocazia să descopăr un nou muzeu apărut în peisajul cultural al marelui oraș moldav. Citisem câte ceva despre acest obiectiv și pentru că drumurile mă duceau prin zonă, iar timpul era un pic mai darnic am hotărât să văd despre ce e vorba.

Acum doi ani când am fost călător, învățător, domnitor, muzeograf, pelerin la Iași (vezi impresii) am trecut și pe la Catedrala Mitropolitană care se afla în plin proces de restaurare, alături de alte clădiri din complex. În toaman lui 2017 am găsit Ansamblul Mitropolitan Iași „îmbrăcat” în alte haine, lucrările fiind aproape încheiate. În 2012 s-a semnat un proiect de finanțare cu bani europeni intitulat „Valorificarea turistică a Ansamblului Mitropolitan din Iași”. Pe lângă consolidarea și restaurarea lăcașelor de cult și a clădirilor anexe, având statut de monumente istorice, s-a „construit” la propriu un muzeu, s-au modernizat aleile și s-au efectuat amenajări peisagistice și de iluminat arhitectural.

Complexul de clădiri este dominat de Catedrala Mitropolitană, cunoscută mai ales prin prisma pelerinajelor efectuate la racla ocrotitoarei Moldovei, Sfânta Cuvioasa Parascheva. Am pătruns pe bucata de bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt transformată în pietonal admirând florile ornamentale, clădirea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” situată „peste” Parcul Teatrului, dar și clădirea Palatului Roznovanu, sediul Primăriei Iași. În orice moment al zilei te afli acolo, indiferent de ziua săptămânii ori anotimp o puzderie de oameni (localnici, vizitatori, pelerini) intră și ies din curtea Catedralei Mitropolitane.

În primele ore ale dimineții mă îndrept către centrul orașului, merg pe jos pentru a „simți” pulsul orașului, a putea interacționa cu oamenii și arhitectura clădirilor. Înafara unei turle care se mai află încă învelită în schele, maiestuoasa catedrală începută de Mitropolitul Veniamin Costachi în primul sfert de veac al XIX-lea, continuată de Mitropolitul Iosif Naniescu după zeci de ani, și-a început drumul spiritual și menirea religioasă la 1887. Arhitectura cu ușoare accente italienești a fost realizată de Rectorul Universității din București, arhitectul Alexandru Orăscu, pictura interioară fiind opera maestrului Gheorghe Tăttărescu. Admir fațada estică a bisericii care seamănă mai mult cu o intrare într-un templu, turlele zvelte prevăzute cu ceasuri, basorelieful care ne înfățișează scena „Întâmpinării Domnului”.

Dar înainte de a pătrunde pentru câteva minute în impunătorul lăcaș de cult ortodox, ne îndreptăm pe o alee în partea stângă a Ansamblului Mitropolitan pentru a vedea Biserica Sfântul Gheorghe, așa-numita Mitropolie Veche. Biserica aceasta are o vechime mai mare, ea a fost ctitorită de Mitropolitul Gavriil Calimachi la 1761-1769. Stilul bizantin al construcției, înălțimea sa considerabilă, pridvorul sprijinit pe masive coloane ornamentate, ancadramentul de piatră al ușii și ușa de lemn masiv sculptată, precum și mozaicul strălucitor din pridvor îți atrag numaidecât privirea. O toacă veche de metal și mai multe pietre tombale amplasate în pridvor sunt alte elemente ce le observăm în acest punct; biserica era încuiată astfel că nu am putut vedea interiorul.

Plecăm mai departe urmând indicatoarele turistice montate la intersecțiile aleilor. Mai multe panouri ne oferă informații de bază privind clădirea ce o avem în față. De asemenea, în mai multe puncte sunt amplasate panouri cu ecrane lcd care rulează diverse știri cu caracter religios. Probabil în câteva locuri se află difuzoare ascunse care difuzează slujba religioasă din interiorul Catedralei. Toate aceste dotări sunt rezultate ale proiectului cu caracter turistic.

Reședința Mitropolitană se ridică albă, semeață în fața călătorilor, clădirea de azi fiind sinteza mai multor prefaceri arhitecturale, pornind de la un vechi palat, sediu al mitropolitului, dar pentru o perioadă și a domnitorului Moldovei, ajungând până la înfățișarea de azi, stabilită în mare parte la începutul secolului al XX-lea. Proporțiile Reședinței sunt echilibrate, decorațiunile din jurul ferestrelor accentuează frumusețea fațadei, turnul pătrat central se termină cu un acoperiș sub formă de mitră, iar pe fațada nordică se află un medalion care îl înfățișează pe Sf. Gheorghe. Pe aceeași fațadă din partea de Nord este amplasat un frumos mozaic al Sf. Cuvioase Parascheva.

Ansamblul de clădiri este completat de o esplanadă largă care se deschide în fața Catedralei și ale cărei trepte coboară către alte două construcții monumentale. În partea stângă se află Cancelaria Mitropolitană, ctitorită în timpul lucrărilor de sistematizare cerute de Mitropolitul Iustin Moisescu în anii '60. Arhitectul G. M. Cantacuzino a creat trei edificii care să se potrivească perfect cu stilul arhitectural al celorlalte clădiri din Ansamblul Mitropolitan. Rolul administrativ al clădirii se păstrează și azi, aici fiind găzduite birouri și arhiva autorităților religioase ieșene. Un foișor pătrat iese înafara liniei construcției, capătul clădirii având pe fațadă mai multe ornamente; am citit că sala de festivități este impresionantă. Pe aceeași linie, simetric, se află Biblioteca „Dumitru Stăniloaie”, loc de depozitare a o sută de mii de volume, dar și a arhivei de valoare a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Ansamblul de clădiri se încheie cu Căminul preoțesc „Sf. Gheorghe”- Casa „Epivata” – un corp de clădire cu rol multifunctional: reședință a episcopului vicar, casă de oaspeți, trapeză, chilii pentru monahii slujitori la Catedrală.

După ce am admirat toate clădirile Ansamblului Mitropolitan, semnalizate corespunzător, ne-am îndreptat către ținta principală a vizitei: muzeul subteran. Intrarea principală se află sub terasa din fața Catedralei, în partea stângă; programul de funcționare este de marți până sâmbătă între orele 10.00-17.00. Intrarea este gratuită, cel puțin cât durează perioada de sustenabilitate a proiectului european. Fotografiatul este interzis în muzeu, există camere de luat vederi peste tot. Nu am făcut nici o fotografie, dar găsiți imagini edificatoare pe site-ul oficial al proiectului: ansamblulmitropolitaniasi.ro.

Spațiul efectiv în care se află acest muzeu este săpat sub esplanadă, Catedrala Mitropolitană și Fântâna lui Hodocin. Multifuncționalitatea încăperilor, spații de expunere și o zonă de cult religios, monumentalitatea încăperilor, materialele de construcție de calitate, sistemul de iluminat – totul impresionează. Am primit la intrare un tichet de acces gratuit, util pentru contorizarea vizitatorilor; dacă ar fi să mă iau după seria biletului, un pic peste 33.000, atâția oameni au vizitat muzeul de la deschidera sa, în vara anului 2016. Dar ce am văzut în muzeu?

Sala „Sinaxar” este sala de bază a muzeului, imensa încăpere sub formă de cruce greacă înscrisă găzduind zeci de icoane vechi reprezentând sfinți din Sinaxarul ortodox, precum și icoane prăznicar, uși împărătești, cruci de diverse feluri, cărți bisericești. Cele mai vechi icoane expuse sunt din secolul al XVI-lea, multe din ele aduse de la mănăstiri cunoscute din Moldova și Bucovina. Restaurate impecabil, având etichete cu explicații, luminate discret aceste opere, de multe ori ale unor artiști populari necunoscuți, dar și zugravi renumiți ai epocilor trecute, sunt valori inestimabile ale artei religioase românești. Am trecut prin fața tuturor vitrinelor privind cu interes figuri de sfinți mai puțin întâlniți în bisericile de azi și teme mai puțin abordate de pictorii religioși din timpurile noastre. M-au impresionat crucile de procesiune, bijuterii sculptate în lemn cu personaje miniaturale de o incredibilă finețe.

Urcăm câteva trepte și ajungem într-o mică sală intitulată Sala Ofranda care, așa cum îi sugerează și numele, ne exemplifică darurile rituale care au loc în viața omului: darul de muncă, de ceară, pâinea rituală și oul roșu. Mi-a plăcut că în concepția muzeală de aici nu a fost ocolită tradiția populară, strânsa legătură între obiceiurile țăranilor și ritualurile bisericii. Lumânări din ceară curată, pânză albă, ouă încondeiate în fel și chip atrag privirea din cele patru nișe.

Trecem printr-un culoar care se numește Sala Ctitorilor și care va adăposti exponate din două categorii: pomelnicul ctitoricesc (de obicei o placă de lemn unde sunt menționați ctitorii bisericii, vii și morți) și antimisul (pânza pe care este înfățișată scena „Punerii în mormânt a Domnului”). Este unul din cele două spații expoziționale care nu a fost amenajat încă.

Pas cu pas am intrat sub Catedrală în Sala Eclesia, o zonă cu rol dublu: expozițional și religios. În nișele laterale sunt prezentate prin obiecte Tainele Bisericii și Ierurgiile bisericești (rugăciuni speciale efectuate într-un anumit scop). Mi-a plăcut faptul că explicațiile afișate sunt într-un limbaj accesibil, pe care îl poate înțelege și un om fără cunoștințe specifice, deși mai există termeni care ne pot pune în dificultate. Am văzut în vitrinele tematice obiecte religioase, icoane, veșminte, cărți și alte exponate specifice următoarelor taine și ierurgii: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Cununia, Sf. Maslu, călugăria. Sunt expuse obiecte de metal și lemn din proscomidiar, frumoase exemplare din Sf. Epitaf, Evanghelii ferecate etc. Sala se încheie cu un altar situat chiar sub altarul Catedralei Mitropolitane.

Revenind în Sala Ofrandei, pătrundem pe o ușă pe Calea Crucii, de fapt culoarul care înconjoară prin subteran Catedrala. Avem astfel prilejul de a observa lucrările de consolidare în profunzime a lăcașului de cult, iar în viitor, în nișele special amenajate, vor fi amplasate exponate care rezistă la mediul subteran: pietre funerare, cruci de piatră, clopote și toace de metal. Am mers singur pe culoarul bine luminat, supravegheat video; coridorul e îngust, liniștea e apăsătoare, aerul rece. Într-un final ajung din nou într-un spațiu scăldat în lumină, Sala Istoria Duhovnicească a Moldovei, zonă ce nu este încă „încărcată” muzeal; în vitrinele laterale vor fi aduse exponate care au legătură cu istoria Moldovei și a Mitropoliei Țării: hărți, portrete, scheme genealogice, succesiuni de domni și mitropoliți.

Urmează o sală care ne impresionează: Sala Baptisteriu, situată exact sub Fântâna din 1851 a lui Hodocin (loc unde se află și o intrare secundară în muzeu, cu amenajări pentru persoanele cu probleme locomotorii). Planul circular de mari dimensiuni se încheie cu o cupolă care are un ochi spre spațiul exterior situat chiar în fântână și multe nișe laterale pentru exponatele muzeale. Încăperea a fost gândită din două perspective: un spațiu de învățare, de cateheză și un loc de expunere pentru diverse veșminte liturgice din patrimoniul Mitropoliei. În mijlocul încăperii circulare se află un bazin pentru botezul adulților. Veșmintele expuse sunt utilizate la diferite slujbe religioase, unele dintre ele aparținând unor slujitori de seamă ai Bisericii moldave. Culorile vii, modele de țesături, diferitele motive, clopoțeii atașați unor veșminte, mitrele și toiagele constituie motiv de popas în fața atâtor exponate prețioase. Între cei opt stâlpi ce susțin cupola au fost pictate scene religioase, figuri de sfinți români, Tainele Bisericii – realizate de pictorul Grigore Popescu-Muscel (vezi aici imagini: doxologia.ro/fotografii-a ... si-galerie-foto).

Am petrecut peste o oră în sălile acestui nou muzeu, impresionat fiind de anumite exponate. Recomand o vizită la Muzeul Mitropolitan Iași, un loc unde tema religioasă se împletește armonios și firesc cu istoria și tradiția populară. Voi reveni în această instituție muzeală pentru ceea ce spunea și Mitropolitul Moldovei Teofan: … pelerinul sau turistul venit din gâlceava străzii va putea găsi, aici, o oază de pace, de linişte, de întâlnire cu Dumnezeu, dar şi de istorie şi cultură.

Vă invit să vedeți fotografii din Muzeul Mitropolitan Iași la următoarele adrese web:ansamblulmitropolitaniasi ... an/sali#categ-2 și doxologia.ro/fotografii-a ... si-galerie-foto. Schițe ale muzeului găsiți aici: uar-bna.ro/2016/proiecte/30.

---

VIZUALIZĂRI: 2861 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI