Ansamblul brâncovenesc de la Potlogi, definitoriu pentru un stil arhitectural românesc

TIPĂREȘTE

În context

Îmi doream demult să vizitez palatul brâncovenesc de la Potlogi aflat la o azvârlitură de băţ de Bucureşti dar de fiecare dată am renunţat fie că era în curs de renovare fie că aveam programate alte destinaţii de văzut. Am tot amânat până ce palatul a fost adus la strălucirea de odinioară dar eu nu mai aveam cum şi cu cine să-l vizitez. Era exclus să iau de una singură autobuzul din gara Filaret cu care în mai puţin de două ore aşi fi străbătut cei 50 km şi aşi fi ajuns la Potlogi. Îmi părea rău că trecuse vara asta şi înafară de câteva zile petrecute la Buştenari unde cu fiul meu şi nepoţii am vizitat obiectivele de pe Valea Doftanei şi alte câteva cu nepoata mea şi taxiul, la Sinaia, nu am mai fost nicăieri.

La sfârsitul lunii august mi-am adus aminte de cuvântul lobby. Da, asta trebuia să fac. Am citit câte ceva despre ce s-ar putea vizita într-o singură zi în apropiere de Bucureşti. Am început să povestesc nepoţilor că ce bine ar fi să mergem cu toţii să vizităm, nu numai unul, ci mai multe obiective în aceeasi zi, că poate mai vor pauză de la tabletă şi înafară de Grecia unde fuseseră vara asta, ţara noastră oferă multe locuri frumoase de vizitat. Lobby-ul a funcţionat perfect cu ricoşeu la părinţii lor. Nu a trecut nicio săptămână şi fiu-miu m-a întrebat dacă nu vreau să merg cu ei duminica viitoare la Potlogi? După ce am mimat factorul surpriză am acceptat şi iată că duminica următoare la ora opt jumătate eram în maşina lor în drum spre Potlogi.

Am ieşit din oraş pe A1 unde după ce am depăşit Bolintinu din Vale şi am ajuns la Corbii Mari, în dreptul unei benzinării am virat la dreapta pe DJ711A care după cca 3-4 km ne-a dus la Potlogi. De acasă până la palatul brâncovenesc, deşi am trecut printr-un Bucureşti destul de aglomerat, am făcut mai puţin de două ore.

Despre Ansamblul brâncovenesc de la Potlogi s-au scris pe AFA patru reviewuri dintre care cel al lui Iulianic din 2015 surprinde momentele de restauurare ale Complexului iar cele ale lui Tata 123 din 2016 şi Aurici din 2021, descriu documentat şi complet starea ansamblului după renovare. Eu nu am vreo contribuţie specială pentru că majoritatea informaţiilor au fost scrise dar m-am bucurat atât că Amfostacolo, că prin aceste restaurări începe să ni se amintească istoria şi cât de cât am mai scris informaţii noi.

Am oprit în parcarea mare amenajată în faţa unui gard de zid înalt prin care nu poţi vedea nici grădina nici palatul şi anexele lui. La ora la care am ajuns, zece fără un sfert eram primii vizitatori aşa încât ghidul s-a ocupat numai de noi.

Programul de vizitare

Este de la 9 la 17 vara şi de la 1 octombrie, peste iarnă de la 8 la 16. Taxa de vizitare este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru elevi, studenţi, pensionari, grupuri organizate. Se poate fotografia gratuit fără blitz.

Istoric în câteva cuvinte

Încă înainte de urcarea sa pe tron, prin anii 1680 Constantin Brâncoveanu a cumpărat de la boierii locali moşia Potlogi unde avea de gând să ridice o biserică şi un palat domnesc de vară. Biserica cu hramul Sf. Dimitrie a fost înălţată în 1683 iar palatul şi acareturile de serviciu într-un singur an în 1698. Acestea construcţii sunt: zidul de incintă, cuhnia (bucătăria), droşcăria (clădirea în care stăteau trăsurile şi caleştile), grajdurile, locuinţele slujitorilor şi camerele paznicilor de gardă înarmaţi. În plus au fost amenajate trei curţi interioare dintre care prin cea mai mare trece pârâul Tudorel. Acest palat asezat la jumătatea drumului dintre Tărgovişte şi Bucureşti, urma să fie resedinţa de vară a domnitorului şi mai apoi, după moartea sa să fie moştenită de fiul său Constantin. Rezultă din pisania păstrată până în zilele de astăzi scrisă cu litere chirilice: ˝Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul” .

Numai că în aprilie 1714 domnitorul a fost mazilit şi dus împreună cu cei patru fii, printre care şi urmaşul lui, Constantin, la Constantinopol. A fost torturat de turci pentru a le ceda toată averea şi a se lepăda de ortodoxie. Au fost executaţi în 15 august 1714. Biserica Ortdoxă Română i-a canonizat în 1992 sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni. Imediat după decapitarea domnitorului, turcii au jefuit palatul din Potlogi, căutând aur inclusiv în ziduri întrucât credeau că Altân- Bey, adică Prinţul Aurului deţinea adevărate comori. După ce au devastat totul, turcii au plecat cu 40 de căruţe încărcate cu bogăţii. Timp de trei secole, an de an palatul s-a deteriorat ajungând după anul 2000 o ruină.

Reconstrucţia Ansamblului brâncovenesc

A fost făcută cu fonduri europene. Tot în cadrul proiectului de reconstrucţie a fost regularizat cursul părâului Tudorel din curtea principală şi a fost amenajată o mare parcare în faţa intrării ansamblului. Cum palatul şi anexele erau golite de bunurile originale, a fost dotat cu mobilier autentic din patrimoniul Complexului Național Muzeal Curtea Domnească, din Târgovişte. Reconstrucţia a început în 2011 şi a durat 4 ani, deschiderea oficială făcându-se pe 29 noiembrie 2015. Ansamblul muzeului este declarat monument istoric.

Vizita

Înainte de a ne lua în primire ghidul, am trecut prin curtea din faţa palatului. Ea a fost redesenată cu alei pavate, spaţii verzi şi plantaţii de arbori. Ansamblul brâncovenesc are trei curţi: cea pe care am străbătut-o la pas de la intrare la palat şi alte două pe care doar le-am văzut din logiile palatului. Curtea mică este delimitată de corpul de clădire al slujitorilor iar în spatele palatului este grădina cea mare în care avea acces doar familia domnitorului. Şi aici a avut loc o restaurare, regularizându-se pârâul Tudorel, montându-se bănci, stâlpi de iluminat, tăindu-se alei şi din loc în loc postându-se elemente decorative. Tot Ansamblul este înconjurat de ziduri de incintă înalte, cele exterioare fiind originale, construite acum peste 300 de ani. La jumătatea drumului spre palat am fost preluaţi de ghid, o fată tânără foarte amabilă.

-Cuhnia (bucătăria), construită din nou, este o clădire pătrăţoasă cu cinci turnuleţe amplastă în dreapta intrării în domeniu. Dacă pe turnuleţe ar fi fost cruci ai fi confundat-o de la depărtare cu o biserică. Turnuleţele au rol de aerisire cu excepţia celui central care e hornul bucătăriei. A fost refăcută vatra principală şi a fost dotată cu mobilier, poliţe, vase şi veselă aşa cum erau în sec XVIII. Pe vatră tronează un vas de lut original de dimensiuni foarte mari

-Casa slujitorilor este o clădire lungă cu un singur etaj lipită de zidul de incintă şi în apropierea cuhniei. Ea nu era locuită de servitori de rând, ci de slujitori de rang mai ridicat cum ar fi secretarul palatului, intendenţi, doicile copiilor. Clădirea a fost construită din nou, încăperile sunt amenajate pentru a fi casă de oaspeţi

-Droşcăria era locul în care erau ˝parcate˝trăsurile domneşti. Construcţia nouă a fost ridicată pe urmele zidurilor celei vechi. Are dealungul ei o terasă sprijinită pe coloane. În interior sunt două modele de trăsuri: una boierească şi alta de lemn. În cameră sunt expuse tablouri cu diverse trăsuri din Europa şi vitrine cu unelte de reparaţii şi potcovit

-Palatul brâncovenesc este o clădire de mari dimensiuni (32mx23m) cu pivniţă, parter şi etaj. Am urcat din curte la parterul înalt pe o scară care face parte dintr-un foişor de acces. Laturile foişorului sunt sculptate în piatră de Albeşti. Deasupra uşii de intrare se află pisania originală din 1698 pe care am citat-o mai sus, Ajunsi la parter într-un hol central am vizitat cinci camere. Nu am vizitat pivniţa despre care cei care au coborât mi-au spus că e spectaculoasă. Mi-a fost teamă de scări şi de lumina insuficientă. La etaj am urcat prin foişorul din partea de sud a palatului. Aici sunt sufrageria, dormitoarele domnitorului şi ale doamnei, umblătoarea (baia), logia adică un balcon deschis sprijinit pe cinci stâlpi din care se vede grădina domnească. În sufrageria domnească pe masa de lemn masiv sunt expuse ceainice, vase, poterie; alături, costume de epocă; pe pereţi, tablouri; pe podea un covor turcesc. Biroul de lucru al domnitorului conţine înafară de mobilier şi documente originale semnate de Constantin Brâncoveanu. În sala tronului se ţineau adunările cu boierii din conducerea ţării şi se primeau vizitele oficiale. În camera privată a domnitorului înafară de un pat de mari dimensiuni există şi un cufăr pentru călătorii, original. În apartamentul doamnei sunt expuse panouri cu arborele genealogic al familiei Brâncoveanu, etapele construcţiei palatului şi vitrine cu obiecte valoroase. Camera chelarului era biroul administrativ al palatului, chelarul fiind persoana care răspundea de bunul mers al palatului. Aici era după scrierile lui Paul de Alep o ascunzătoare pentru valorile care trebuiau ascunse când familia domnitoare nu locuia la palatul Potlogi.

Stilul brâncovenesc

Trăsături timide ale acestui stil au apărut încă din timpul lui Matei Basarab dar el s-a definit şi impus sub domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Istoricii de artă îl numesc baroc brâncovenesc încadrat în renaşterea apuseană dar propriu Tării Româneşti. Este caracterizat prin scări exterioare clădirilor, foişoare, loggii şi pridvor deschis care înfrumuseţează faţadele clădirilor. S-a practicat o bogată ornamentaţie a coloanelor, ancadramentelor şi balustradelor cu motive vegetale. Decoraţiunile sunt sculptate în piatră pentru exterioare sau reliefuri în stuc în interioare.

-Palatele sunt amplasate într-o curte rectangulară. Ele sunt construite deasupra unei pivniţe înalte, cu parter şi un etaj. De regulă spre curte palatele au un foişor şi scară iar pe latura opusă cu vedere spre o grădină sau luciu de apă, o loggie. Sunt patru palate brâncoveneşti: reşedinţa de vară de la Potlogi, palatul Mogoşoaia restaurat de Martha Bibescu, vechiul Palat Mitropolitan (Patriarhia) şi castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus pe care l-am văzut în cursul renovării

-Bisericile, caracterizate prin iconostase împodobite cu reliefuri. În Bucureşti: Catedrala Patriarhiei, biserica Sf. Gheorghe Nou, biserica Fundenii Doamnei, biserica Colţei, biserica Stavropoleos, biserica Mănăstirii Antim şi câteva în alte localităţi

-Mănăstiri: Mănastirea Cotroceni, biserica veche din Manastirea Sinaia, Mănăstirea Horezu, Mănăstirea Văcăreşti, Mănăstirea Antim şi alte câteva

-Pictura. Pentru prima oară apar în biserici subiecte laice cum ar fi tablouri votive sau episoade istorice

-Sculptura este supusă unei puternice influențe baroce, care duce la dominația motivelor vegetale compuse în vrejuri. De regulă sculptura nu apare independent (ca statui) ci este subordonată arhitecturii pe care o înfrumuseţează.

Refacerea ansamblului de la Potlogi este un câştig pentru România, întrucât s-au pus în valoare rădăcinile noastre istorice şi culturale.

WEB, dacă se poate:

https://www.youtube.com/watch?v=xUafmktWWqs

Restaurarea completă a ansamblului brâncovenesc- palatul de vară- de la Potlogi

A fost o excursie în care am avut posibilitatea să admir stilul brâncovenesc caracteristic epocii

---

VIZUALIZĂRI: 1389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI