(A, mira l)a mare = uita-te la mare

TIPĂREȘTE

Pentru ca anul trecut am inceput proiectul turistic: “O capitala europeana pe an” sau “Un oras european pe an”, majoritatea bugetului fiind alocat acolo, si cum fara mare “nu se exista”, am mers la draga noastra Mamaia. Pe care o cunoastem chiar ca pe o mamaie buna si draga.

Am ales hotelul Amiral pentru ca ni s-a parut noua (ei bine mai mult mie pt ca fi’mea nu prea participa la organizarea vacantelor, lasandu-mi mie toata placerea. Atat logistica, dar mai ales financiara) ca ar impaca toate caprele si verzele familiei.

Adica:

- este in partea de nord a statiunii, mai departe de atratiile/inghesuiala turistico-calcatoare pe bataturi din zona Cazino, Luna Park,

- este oarecum de 4 stele,

- are piscina, chiar daca o imparte cu Orpheu si Comandor,

- este aproape de binecunoscuta zona “La Butoaie” de unde iti poti cumpara o aspirina, un furazolidon, sau poti manca o pizza, sau de ce nu chiar la impinge tava de la restaurantul Estival (foarte folositor daca esti cu catelul, obisnuit, mama lui, sa manance orez cu legume si carne. Pentru ca mancarea uscata este pt catei mai pusi)

- te primesc cu animalele de companie, recte bichonuta noastra Maya. Contra unei taxe de 10% din bilet, adica 200 roni. Pentru ceeee???

Acestea fiind zise cumpar eu biletele, inca din luna martie, ca sa prindem early booking, adaug si taxa pentru al treilea membru al familiei, decartez full house-ul din mana, adica 2200 roni si asteptam sa vina luna august. Care vine intr-o nepasare totala si plina de aere. Cat se poate de fierbinti.

Ziua de cazare, scria pe voucherul nostru, incepea la ora 16 si se incheia la ora 12.

Am ajuns pe la ora 15, nu era nici o camera gata, asa ca am plecat sa mancam o pizza. Ne-au primit si cu catelul pe terasa. Ne-am intors la ora 16 cand, ce sa vezi nu era nici o camera gata. Las voucherul “blindat” cu un Balcescu la domnisoara de la receptie, pentru ca nu aveam chef de stat si-i spun ca ma asez pe canapea sa astept. Dupa fix 5 minute au fost gata 2 camere, ale caror chei mi-au fost inmanate ca sa alegem. Este prima data cand mi se intampla asa ceva la cazare in Romania.

Cu catel, ca purcel nu aveam, ne ducem sa alegem camera. Am adjudecat una cu o priveliste faina, dar care era aproape de zona lifturilor, de camera menajerelor si mai ferita de celelalte camere (daca latra catelul sa nu deranjam). Ei, ce sa faci, nu le poti avea pe toate in viata.

Am dus bagajele, am despachetat, chestii din astea domestice si am iesit la plaja. De fapt mai mult la plimbare, pentru ca nu aveam chef sa dau 40 roni pe seslonguri. N-am inteles niciodata viziunea in arta afacerilor, a celor care inchiriaza seslongurile in Mamaia. Indiferent la ce ora vii la plaja costa 20 ron. In timpul saptamanii, pentru ca in weekend este 25 ron. De ceeee?

- Pai si daca eu am venit acum, seara?

- Si ce daca doamna, tot 20 roni. Imi zice unu’ bronzat.

- Adica preferati sa stati cu ele nefolosite, decat sa luati mai putin? intreb eu in culmea uimirii.

- Da doamna, daca asa zice patroana.

Nu ma prea pricep eu la afaceri, dar stiu ca 50% din intreg tot e mai mult decat 100% din nimic. Probabil patroana nu a realizat acest lucru.

Tineti-l minte pe asta micu bronzatu’, ca va fi un personaj cheie in vacanta noastra. El va fi acela care contra unui ciubuc de 10 roni, ne va rezerva 2 seslonguri la buza valului – asa ii place lu’ fi’mea- pe toata perioada vacantei. Ba chiar, in urma unor schimburi de replici glumete si a unui maruntis de cate 1-2 roni, ne aducea la botul calului, cafea, sucuri, coktailuri de la barul de pe plaja.

In rest ce sa va mai spun:

- Camera cu priveliste frumoasa, destul de decenta, cu gresie pe jos, desi nu de 4 stele. AC racorea suficient, baia ok, cu cabina de dus, pe care, surpriza, apa reusea s-o pacaleasca si sa curga pe langa, chiar daca usile erau inchise. Prosoapele schimbate cand le lasam pe jos, lenjeria o singura data in 8 zile. Galagie de la doamnele care faceau curatenia. Se plictiseau fetele si mai tranteau o barfa mica la usa noastra. Numai ca Mayei nu ii plac barfele si latra mereu. Asa ca erau nevoite sa plece.

- Micul dejun previzibil si standard. Ne-au primit chiar si cu Maya pe terasa. Gaseam destul de greu locuri la masa.

- Serviciile nici pe departe asa cum ar trebui sa fie. Nici un zambet, la restaurant tineret adus de prin tara pentru perioada de vara, destul de nepregatit. Pahare sparte, apostrofari in gura mare de fata cu turistii si alte spectacole nedorite. In schimb am zambit eu suficient si ingrijorator de mult. Pentru ca atunci cand am certat-o pe Maya, am facut-o cu zambetul pe buze. Ha!

- Piscina mica si aglomerata. Nu mai gaseai seslonguri libere daca te trezeai mai tarziu.

- Plaja. Eeei, plaja. As putea scrie un roman. Multi bronzati treceau cu o frecventa de 3 pe minut, si aveau de vanzare porumb fiert, scoici, zmeura, banane, namol, mere trase in zahar topit, popcorn, pufuleti, pufarine, piatra ponce. Am uitat ceva? Asa ca printre zbieretele puradeilor dupa mamele lor, ale mamelor dupa puradei, ale vanzatorilor, ale muzicii house (de ce dom’le house, cand pe plaja targetul tinta pentru asa muzica aproape lipseste cu desavarsire?), pas somn, pas citit, pas relaxare, pas, pas…In schimb seara dupa pra 19 era perfect, toata lumea pleca si reuseai sa-ti auzi gandurile si respiratia. Dar numai pana la ora 20, pentru ca atunci vine baiatu’ sa-ti ia salteluta, sa te dea jos de pe seslong, ca sa-l alinieze in rand cu celelalte. Si in trecere mai ingroapa cu calcaiul cateva din zecile de chistoace de pe plaja. Acum plaja arata ca dupa razboi. Sticle goale, cutii de bere goale, dar ca sunt goale nu-i bai, doar ca sunt imprastiate peste tot, pe jos binenteles, pentru ca cele 3-4 cosuri aflate departe de plaja, sunt deja cu varf...

In schimb, dupa masa de seara, ieseam ca fetele sa ne plimbam pe plaja. Aceasta este partea favorita a mea, din toata vacanta la mare. Asta si cea in care la intoarcere, toti cunoscutii iti spun: “Ce bronzare sunteti. Ati fost la mare?” Nuuuuuu

Acum, nu stiu ce sa zic, m-as mai duce? Daca as merge pe principiul: mai bine acolo decat deloc, probabil ca da, la cat iubim noi marea.

---

VIZUALIZĂRI: 2157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI