GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
„Bolovanii” antici de pe meleagurile Cretei de vest
În încheierea seriei mele despre vacanța cretană de anul trecut, - ce-i drept o serie destul de întreruptă şi de intercalată, iată că epidemia de coronavirus m-a „ajutat” s-o termin :) -, nu puteam să nu zic ceva şi despre „pietroaiele antice” din regiunea Chania.
După cum se ştie, Creta este leagănul civilizaţiei minoice, precursoarea celei europene, şi deţine unele dintre cele mai renumite situri antice precum: Knossos, Gortys, Phaistos, însă acestea se află în partea centrală a Cretei, în timp ce vestul nu se poate lăuda cu prea multe vestigii, iar acelea existente nu sunt nici pe departe de o asemenea imporatnță. Ca o mare admiratoare de bolovani antici, în documentarea de dinaintea vacanței, am evaluat ce am putea vizita totuși în răstimpul șederii noastre în acea zonă a Cretei.
O primă destinație a fost situl arheologic de la Aptera. Aptera se află la 13 km est de Chania și la un kilometru în interior de golful Souda, pe un platou înalt de circa 200 m. Legenda spune că la o competiţie muzicală ce se desfășura în acest loc, dintre participantele muze și sirene, ar fi câștigat muzele, iar sirenele şi-ar fi pierdut penele aripilor ce au căzut în mare, unde au dat naștere unor insulițe albe, în golful Souda. De aici denumirea de „fără aripi”, adică Aptera.
Am ajuns cu 45 de minute înainte de finele programului, iar domnul de la casa de bilete ne-a rugat să încheiem vizita măcar cu cinci minute până să închidă. Până la urmă, am avut noroc, pe unii care au ajuns după noi la vreo zece minute nu i-a mai primit. Biletele au fost 3€/persoană și am primit o mică broșură odată cu ele, dar și recomandarea aceluiași domn pentru cele mai importante puncte din sit.
Urmărind indicatoarele, prima oară am luat-o spre teatru, considerat piesa cea mai de seamă a sitului, în același timp, una dintre cele mai vechi construcții ale Apterei.
Aptera a fost unul dintre cele mai semnificative orașe-stat din Creta, întemeiat în vremuri străvechi, înainte de 1500 Î. C., însă cu înflorire considerabilă în jurul anilor 400-300 Î. C., în era elenisitică. Locuitorii săi erau arcași pricepuți și luptau ca mercenari, aducând averea câștigată în cetatea lor. După anul 67 Î. C., Aptera a fost cucerită de romani, iar după anul 300 D. C. a început declinul, în cele din urmă fiind distrusă de un cutremur devastator în secolul al VII-lea D. C. și de raidurile piraților sarazini.
Din perioada creștină timpurie a dăinuit o bazilică ce a funcționat, reconstruită de mai multe ori, până la mijlocul secolului trecut și aceasta se observă imediat în stânga complexului, până a ajunge în sit. Aici se pare că ar fi fost piața orașului, iar biserica, cu hramul Agios Ioannis Theologos a fost construită folosindu-se materiale de construcție ale orașului antic.
În vecinătate, se pot observa cisterne romane neașteptat de mari și părți ale băilor publice și private, precum și clădiri din perioada bizantină. Aici era organizată o expoziție ale cărei panouri erau afișate pe zidurile încăperilor acoperite.
Teatrul antic este micuț și numai parțial rămas în picioare, inițial, fiind săpat în calcarul stâncilor din jur. Are instalație de iluminat și cred că noaptea este frumos pus în evidență, de la acesta se poate privi spre Munții Albi, cu crestele înzăpezite chiar și în iunie. Teatrul a fost construit în perioada romană şi nici acum nu a fost scos la lumină integral.
Se mai pot întâlni ruinele templelor din secolele erei clasice și elenistice, morminte din toate perioadele și zidurile orașului antic, care au o lungime de mai bine de 3,5 km și datează din perioada clasică secolele V-IV Î. C.
De la intrarea în sit se vede un indicator care arată calea către vestigiile unei vile romane cu peristil construită după standardele perioadei de înflorire romană din care astăzi nu a rămas prea mult.
Oricum, situl se află și astăzi în proces de excavare, descoperindu-se din ce în ce mai multe elemente ale moștenirii antice, cele mai valoroase fiind depuse la Muzeul de Arheologie din Chania.
După ce ne-am organizat să ne încadrăm în program, am mai vizitat fără presiune ce era în afara gardului sitului: porți de acces, vila romană, iar mai apoi ne-am îndreptat cu mașină cu tot către Koules, o fortăreață otomană ridicată nu prea departe de situl antic, într-un punct de observație cu o vizibilitate foarte bună.
Se mai numește Cetatea Sousbası, a fost construită după revoluția cretană din 1866 cu scopul de a ține sub control tot traficul spre și dinspre Chania. Are două turnuri, unul spre est, altul spre vest și se află în stare excelentă și astăzi, din păcate fiind închisă în după-amiaza când eram noi pe-acolo. Aam admirat-o doar pe exterior, de la aceasta am surprins imagini frumoase către mare, cetatea Souda situată pe o insuliță în golful omonim, și spre o altă fortăreață otomană, pe nume Itzedin situată mai jos ca înălțime pe o colină mai scundă, care a fost transformată mai târziu în închisoare și în prezent este închisă accesului publicului. Ca fapt divers, unul dintre cei care i-au călcat pragul ca deținut pentru două săptămâni a fost ex-premierul elen Elefterios Venizelos, om de stat emblematic, originar de lângă Chania, acuzat că l-a insultat pe un episcop grec.
Înainte de a merge la plaja Falassarna, ne-am zis să vizităm situl antic din apropierea plajei, aflat practic la distanță de 2 km mai sus de extremitatea nordică a plajei, într-o zonă cu vegetație uscată cam înaltă. E drept că în preajmă erau și lucrători care curățau locul, iar accesul în sit este liber, drumul până acolo nefiind deloc dificil. De cum am ajuns, am avut parte de o întâmplare neobișnuită care atunci m-a speriat foarte tare, acum mă face să zâmbesc când îmi amintesc. Micul nostru Fiat Panda, mașina cam obosită, primită de la firma de închirieri auto, avea frâna de mână care nu prea ținea, lucru sesizat de șofer (soțul meu) de la început, însă fără să-i pus cine știe ce probleme până atunci. Ei, imediat ce a parcat la Falassarna, puțin cam în pantă, am ieșit amândoi din mașină pentru a ne orienta un pic la fața locului cu privirile roată. Deodată, soțul mă strigă cu îngrijorare în voce zicându-mi să aduc repede niște pietre cu care să oprească mașina ce o luase ușurel din loc, în timp ce el se opintea ținând de mașinuță. M-am panicat un pic, dar am găsit repede pietre bune pe care le-am fixat sub roți, stopând deplasarea mașinii.
În fine, pe cărări nu prea umblate, printre bălării, ne îndreptăm spre panourile cu informații să aflăm ce e cu această Falassarna. Am aflat că a fost fondată de dorieni în secolul al VII-lea Î. C. în acel loc, lângă peninsula Gramvoussa, pentru a controla rutele maritime spre nordul Africii și sudul Europei. Era un oraș-stat care avea legi și un sistem politic care au dus la dezvoltarea sa destul de rapidă. Puterea economiei locale s-a bazat pe navigatori și comerțul înflorit în urma acestora, ceea ce a determinat ca Falassarna să devină în cele din urmă o putere navală considerabilă. Avea monedă proprie și era un centru renumit de prelucrare a ceramicii, iar arta și arhitectura de aici erau foarte apreciate de către Atena.
Vestigiile de astăzi relevă urme de turnuri, cheiuri, ziduri de apărare, morminte, un drum public, băi, rezervoare de apă, un altar, depozite și o vinărie, toate în jurul unui port antic, scoase la iveală destul de târziu, abia după anul 1966. Portul, mult timp îngropat și pierdut, a fost adus la lumină și mai târziu.
În secolul al IV-lea î. Hr., Falassarna fortifica orașul cu ziduri uriașe și alte clădiri militare. Geografii antici au descris „portul închis”, pe care falassarnienii l-au „sculptat” dintr-o lagună și înconjurat de chei și turnuri defensive. Arhitectura portului are elemente feniciene, de altfel localnicii făceau comerț cu oameni din toată Mediterana și trebuie să fi avut relații strânse cu fenicienii. Se pare că „tronul” de piatră care poate fi întâlnit chiar de pe drum, până în sit, a fost probabil dedicat zeiței feniciene Astarte, ocrotitoare a marinarilor. Erau, de asemenea, renumiți ca războinici, priceperea lor în luptă i-a făcut bogați ca mercenari, iar istoria îi menționează pe falassarnieni ca lideri ai campaniilor militare ale regilor greci.
Falassarna și-a găsit sfârșitul în anul 67 Î. C. în timpul cuceririi romane, dar a fost ștearsă de pe fața pământului trei sute de ani mai târziu când unul dintre cele mai mari cutremure l-a distrus, iar tsunami-ul creat de acesta a acoperit vestitul port cu 7 m de apă în câteva secunde, iar părțile mai înalte din oraș au fost îngropate de noroi și pierdute încă 1600 ani.
Povestea tristă a Falassarnei ne-a mai înmuiat inima fiindcă nu eram prea încântați de ceea ce găsiserăm la fața locului. Mai departe, pe o colină scundă, se poate zări o biserică albă, micuță, cu hramul Agios Georgios. După ce ne-am plimbat printre ruine și vegetație uscată, bătuți de vânt și în cap de soarele dogoritor, ne-am dus întins la plajă să facem o baie răcoritoare.
Am mai scris câteva cuvinte despre Polyrrinia și cum am ajuns acolo în articolul dedicat satelor de munte cretane. vezi impresii
De data acesta, voi spune câteva cuvinte despre ceea ce are Polyrrinia mai reprezentativ, adică situl arheologic omonim pe care l-am vizitat în aceeași zi, după ce am plecat de la plaja Falassarna, alungați de vântul cam nărăvaș. În orașul de odinioară „bogat în miei”, așa cum s-ar traduce numele său, după ce ne-am plimbat nițeluș pe străduțele pietruite întortocheate, ne-am îndreptat spre acropolis. În satul actual se pot admira apeductul roman, arcadele venețiene, biserica veche săpată în piatră, iar spre acropolis sunt multe ruine de case romane tăiate în stâncă.
În vremurile de demult, orașul Polyrrinia era unul dintre cele mai importante și mai puternice orașe-stat din Creta de Vest, fiind întemeiat în jurul anilor 1100 Î. C. Orașul a fost construit amfiteatric pe un vârf de deal la circa 420 m altitudine, la șapte km sud de Kissamos. Kissamos era pe atunci chiar portul cetății Polyrrinia. În vârful dealului se afla acropolisul, în formă de „T”, înconjurat de ziduri ciclopiene. O serie de turnuri consolidează zidurile, iar în partea de est a fortificațiilor s-a păstrat o poartă arcuită pe sub care se afla una dintre intrările secundare în oraș.
Polyrrinia a trecut prin perioada elenistică, romană și bizantină, fiind un temut rival al Falassarnei cu care și-a încercat deseori puterile, dar, spre deosebire de Falassarna, a prosperat sub dominația romană, deoarece nu s-a opus cuceririi, scăpând practic de jefuire și distrugere. Dar, și înainte de a ajunge sub romani, Polyrrinia avusese o înflorire considerabilă, de pildă bătea monedă proprie încă din secolul al IV-lea î. c.
În calea noastră per pedes către acropolisul antic, am întâlnit Biserica Sfinților Părinți (Agioi Pateres) , ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea D. C. Monumentul are un caracter distinctiv, fiind construită în întregime din pietre antice, majoritatea cu inscripții pe acestea, care acoperă în ordine cronologică o perioadă extinsă, secolele III-I Î. C. Pe la începutul veacului trecut, excavările au relevat piese arhitectonice a ceea ce ar putea fi fie un altar monumental, fie fundația unui templu antic din secolul al IV-lea î. Hr., posibil dedicat zeitei grecești Artemis Dictyna.
În zona acropolisului se mai găsesc rămășițele unei Bazilici Creștine timpurii, iar vestigii ale sanctuarelor antice au fost identificate atât în interiorul cât și în afara fortificației. Necropola este situată în partea de nord a așezării moderne în afara zidurilor. Mormintele sunt camere tăiate în stâncă, organizate în „ciorchini”, un tip arhitectonic destul de cunoscut (am mai văzut în Cipru în Paphos), care indică relațiile cu Alexandria Ptolemaică.
Vizita noastră la situl antic de la Polyrrinia s-a încheiat, după circa o oră, în micuța tavernă a sculptorului în lemn de măslin căruia îi promiseserăm că-i vom călca pragul.
Poate nu atât de spectaculoase precum marile situri antice din Creta, cele din vestul insulei au și ele povestea lor interesantă și captivantă deopotrivă. Fiecare în parte scoate în evidență trecutul îndepărtat și glorios al Cretei, binecunoscută ca leagăn al celei mai vechi civizații ale continentului nostru și doar având în vedere acest aspect ar trebui luate în considerare pentru a fi vizitate.
La finalul seriei mele vest-cretane, privesc cu neîncredere spre viitor și o nostalgie nemărginită mă cuprinde când mă gândesc la vacanțele trecute, petrecute în Grecia. Creta este fabuloasă, este o împletire excelentă a tutoror elementelor pe care le caută orice turist în vacanță: peisaje frumoase, mare cristalină, plaje exotice, soare cât cuprinde, munți falnici și defilee pătrunzătoare, natură pură sau mai puțin pură, mâncare bună, sate tradiționale, ruine antice, oameni ospitalieri, etc.
Mi-e dor de Grecia și pentru prima oară în ultimii ani declar cu mâna pe inimă că nu știu când o voi mai revedea, deși îmi doresc foarte tare fiindcă o iubesc cu toată ființa mea!
 
Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube
Trimis de irinad in 07.04.20 18:15:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@irinad: Felicitări pentru consecvența cu care ”vânați” bolovani antici.
De ce ești așa de pesimistă? Lumea nu s-a oprit din loc, și-a luat doar un scurt răgaz de respiro de șoc, groază și... meditație la lucrurile cu adevărat importante în viață: sănătatea, iubirea, bucuriile împărtășite cu cei dragi și - desigur - călătoriile.
Capul sus!
Am citit dimineață, înainte de a pleca la treabă, m-am delectat și cu fotografiile... Am și visat un pic, alături de tine...
Acum, că m-am întors acasă, țin neapărat să-ți scriu câteva vorbe. Cele de laudă sunt implicite, știi foarte bine cât te apreciez din toate punctele de vedere! În schimb, se pare că ai nevoie de un mic mesaj de încurajare! Hai, că n-o fi dracul atât de negru!... O să treacă, orice criză are un sfârșit într-o zi, o să decedeze și covid ăsta (ca s-o citez pe krisstinna, că mi-a plăcut cum a zis într-un alt ecou) ! Într-adevăr, nu știe nimeni cât o să dureze și ce va veni după, dar e sănătos să rămânem încrezători. Se spune că nu-i bine să trăiești decât în prezent; în lumea asta întoarsă cu susul în jos, eu mă proiectez, pe rând, în 2 dimensiuni: în amintirile frumoase din trecut și în speranțele optimiste din viitor.
Vom revedea frumoasa Ellada și eu, și tu, și mulți dintre cei care o iubesc atât de mult. Să visăm frumos la ziua aceea!
Mi-a plăcut foarte mult să citesc ceva despre " umblături" pe coclauri, oriunde, în cazul ăsta bolovani. Asta ca să mai uităm de coșmarul ce ne înconjoară. La serviciu, sau la știri. Grele vremuri am prins, sper să treacă cât mai repede, visez cu drag la Grecia, La vacanță, oriunde ar fi ea, sănătoși să fim!!!
Fabuloasă Creta, chiar are tot ce vrei!!! ????
Te pup cu drag! ????
@Carmen Ion: Mulţumesc frumos, Carmen, da, " pietroaiele" sunt o pasiune comună, le căutăm mereu în vacanţe şi le găsim de fiecare dată. Mai faimoase sau mai lipsite de faimă, noi le vizităm!
Am scris articolul acum câteva zile având o stare de spirit nu prea grozavă, însă acum mi-a mai trecut, parcă aş mai spera la ceva Grecie anul ăsta pe toamnă! Mulţumesc de încurajare, aveam nevoie!
@crismis: Cristina, mulţumesc mult, mă înclin, ştii că aprecierile sunt reciproce! Îi explicam mai sus şi lui Carmen, am scris articolul când eram cam demoralizată, dar acum sunt mai optimistă şi sper din toată inima într-o Grecie mai pe la toamnă. Fără Grecia e greu de conceput pentru noi să treacă anu' !
Cam aşa fac şi eu: pe de o parte mă afund în amintirile frumoase despre vacanţele ce au trecut şi încerc timid să cred că planurile de vacanţă nu mi s-au năruit de tot. Cel puţin anul ăsta, după aceea vom mai vedea ce va mai fi!
Acum mă focusez pe o minivacanţă pe care am avut-o în prima parte din februarie anul ăsta, dar cum încă nu terminasem cu Creta, n-am mai început să scriu şi despre altceva!
Toate cele bune şi mulţi pupici, d-na doctor!
@maryka: Păi, cine să umble pe coclauri după "pietroaie" dacă nu noi sau voi?! După cum cred că eşti în asentimentul meu, Creta este specială şi merită mai multe vacanţe pentru a putea fi vizitată pe îndelete.
Coşmarul ăsta din prezent va mai dura ceva, ne rămâne doar speranţa că ne vom bucura măcar de o vacanţă, aşa mai pe toamnă, şi dacă ar fi vorba să aleg doar o singură destinaţie pentru aceasta, cu siguranţă, aceasta ar fi o insulă grecească, deşi nici pe continent n-ar fi rău!
Sănătate multă şi ţie, toate cele bune!
@irinad:
”privesc cu neîncredere spre viitor și o nostalgie nemărginită mă cuprinde când mă gândesc la vacanțele trecute, petrecute în Grecia.
tocmai asta este, trebuie sa privim cu optimism, trebuie sa avem incredere, durerea ne poate omori mai repede decat covidul. OK, ratam ceva concedii, dar ne asteapta atatea altele.
Frumoase " pietroaiele" tale si ai un fel placut de a prezenta istoria fara a fi plictisitor.
Mi-a placut tare mult ultima poza (cele doua papusele), felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Voi mi-aţi dat prin ecourile voastre o notă de optimism cum nu credeam că voi mai căpăta prea curând şi pentru asta sunt datoare cu multe mulţumiri! E drept că am fost şi în într-o pasă mai proastă, însă nu-mi rămâne decât să nădăjduiesc la vremuri mai bune, căci de coşmarul ăsta deja m-am săturat. Totul este să fim sănătoşi şi să trecem cu bine peste asta!
Toate cele bune!
”Creta este fabuloasă, este o împletire excelentă a tutoror elementelor
pe care le caută orice turist în vacanță: peisaje frumoase, mare
cristalină, plaje exotice, soare cât cuprinde, munți falnici și defilee
pătrunzătoare, natură pură sau mai puțin pură, mâncare bună, sate
tradiționale, ruine antice, oameni ospitalieri, etc.
Nu am fost in Cretam dar sinteza de mai sus este provocatoare. Ne e si noua tare dor de Grecia, mai ales fetelor.
Vom iesi si din asta, simt ca se pregateste iesirea partiala din restrictii, pentru ca nu se poate sa o lungim la nesfarsit. La inceput a contat protectia, ok #stati acasa" , dar incet incet trebuie sa merga productia si serviciile ca altfel tot mai multi ajung in situatii exterme.
Si cum spuneai una calda este ca ai putut scrie, continua, termina povestea reala despre Creta.
Sper ca sunteti bine, ok, numai bine!
@Dan& Ema: Dacă vei avea ocazie, nu rata Creta, îţi va plăcea atât ţie cât şi soţiei şi copiilor, doar că insula trebuie " făcută pe bucăţi" , dată fiind dimensiunea ei.
Da, se pare că vom ieşi încet-încet din acest coşmar, cu reguli ce trebuie respectate strict, cu recomandări pe termen lung.
”Ne e si noua tare dor de Grecia, mai ales fetelor.
Păi, şi nouă ne este tare dor. Şi am făcut rost şi de câteva mici veşti bune, aşa încât se întrevede o luminiţă către capătul tunelului. Astăzi, acum vreo câteva ore am citit un interviu (de ieri) al ministrului grec al turismului, ştire ce a fost preluată şi de un canal mare de ştiri de la noi, care a declarat că anul acesta sezonul turistic în Grecia va avea cam trei luni, din iulie până în septembrie, cu o posibilă prelungire în octombrie şi noiembrie dacă lucrurile merg bine. Numai că turiştii care vor intra în Grecia vor avea nevoie de un " paşaport de sănătate" care să ateste că persoana care îl deţine nu este infectată cu Covid-19. Acesta ar putea fi eliberat cu circa 72 ore înainte.
Deocamdată nu este sigur nimic, aşa cum spunea acelaşi ministru, dar ne lasă să credem că o vacanţă în Grecia nu este chiar imposibilă vara aceasta. Rămâne de văzut!
Mulţumesc de vizită, ecou, suntem bine şi sperăm să fim şi de aici înainte, ceea ce vă dorim şi vouă!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2021 Peninsula Akrotiri, frumuseți naturale, frumuseți create de oameni — scris în 28.01.22 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Din nou în sudul insulei Creta, de data asta la Palaiochora! — scris în 12.11.20 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Mânăstirea Chrysoskalitissa — Pasul de Aur din insula Creta! — scris în 03.11.20 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Loutro, un mic paradis, musai de văzut măcar o dată în viață! — scris în 01.11.20 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Loutro, o oaza de autenticitate — scris în 29.08.19 de killtox din ROMANIA - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Sate tradiționale de munte din Creta vestică sau Creta nu înseamnă numai țărmuri, mare și plaje — scris în 24.03.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Vechiul sat din Creta sud-vestică: Palaiochora sau Paleochora — scris în 09.03.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ