ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 27.04.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: jud. Ilfov
ÎNSCRIS: 11.06.14
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
APR-2017
DURATA: 1 zile
single
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

'Zilele care au plecat' din casa doamnei Puia Florica Rebreanu

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

“Fiecare carte, fiecare tom pe care îl vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit și l-au visat. Ori de câte ori o carte își schimbă proprietarul … spiritul ei crește și se întărește…. În realitate cărțile nu au stăpân. Fiecare carte a fost cel mai bun prieten al cuiva. ”
Carlos Ruiz Zafon / “Umbra vântului”

Acest citat l-am găsit absolut întâmplător, fără măcar să caut. Și acest articol începea altfel dar l-am modificat pentru că mi-a plăcut ce spune Zafon. Nici măcar nu știam ceva despre scriitorul spaniol contemporan Zafon. “Umbra vântului” n-am citit-o dar mi-am propus să o caut și în toamnă să-i vântur puțin paginile. În schimb vorbele de mai sus se potrivesc ca o umbră unei cărți pe care am primit-o în anul apariției, 1969, pe care am răsfoit-o de multe ori în anii când nu știam ce este acela internet, carte pe care n-am dorit să o dau cu împrumut de frică să nu o pierd dar pe care acum am dăruit-o cu drag unui “suflet” care o va prețui o vreme și care, sunt convinsă, îi va fi prieten.

Pașii m-au purtat în timp până în fața blocului dar o singură dată și în interiorul apartamentului de pe str. dr. Gh. Marinescu nr. 19, la ușa cu nr. 11 adică acolo unde a stat până în ultima clipă a vieții, fiica adoptivă a scriitorului Liviu Rebreanu, Puia Florica Rebreanu. Pe aceasta dar și pe mama ei, Fanny (Ștefana) Rebreanu le-am cunoscut atunci când Puia și-a prezentat cartea într-un turneu teleormănean și când eu, eleva de atunci a atras cumva atenția scriitoarei prin două cozi lungi până aproape de genunchi.

Un bloc vechi cu două plăci de marmură, pe care sunt trecute numele celebrilor locatari, una dedicată Fanny și Liviu Rebreanu.

Apartamentul are 100 mp și este format din 4 camere și dependințe, situat la etajul 2, zid în zid cu apartamentul lui Ion Minulescu (ca un fapt aparte, Minulescu și Rebreanu și-au cumpărat la aceeași dată casele și au murit în același an). Am urcat scările curate și am sunat la ușa apartamentului Rebreanu - sunasem la interfon pentru casa Rebreanu, nu au răspuns dar am intrat căci a ieșit cineva din bloc. Ușa se deschide spre holul mic al apartamentului care a păstrat ceramica veche în model fagure, locul unde mă întâmpină ghidul amabil. După primele cuvinte cu dl. muzeograf Adrian David îmi propun să rețin cât mai mult din povești, greu la final pentru că am primit o cantitate uriașă de informații atât despre viața familiei Rebreanu dar și despre multe alte lucruri legate de epoca în care aceasta a trăit.

Holul are pereții plini până la tavan cu tablouri, majoritar portrete ale scriitorului, caricaturi și coperți de publicații semnate de I. Iser, C. Ressu, Depralon sau portretul mare semnat Sell. Două cuiere vechi, așa ca pe timpuri, trăistuțe populare din Ardeal. Alături este un pieptar din zona Năsăudului, o cămașă bărbătească și cureaua de piele lucrată cu motive populare. Pe o ușă ce duce spre anexe este o pălărie de femeie, așa cum poartă țărăncile ardelene la munca de vară a câmpului. Uitasem că scriitorul a fost și un bun desenator, mi-a reamintit aici ghidul când mi-a prezentat desenele ce-i aparțin printre care și casa lui Ion al Glanetașului sau un mic autoportret. De fapt sunt câteva fotografii după desenele scriitorului și în cartea Puiei.

Livingul și sufrageria sunt mobilate după moda vremii, multe tablouri, unele originale semnate de Steriadi, Luki Galaction- una din fiicele lui Gala Galaction, portretul Puiei la 21 ani semnat de Ressu, ultimul portret al lui Rebreanu semnat de Traian Cornescu, fost scenograf al Teatrului Naționa unde Rebreanu a fost director. Tot aici sunt sculpturi ale Miliței Pătrașcu (fostă iubită a lui Brâncuși, cel care a convins-o să se dedice sculpturii) și ale lui Baraschi. Un secretair micuț cu un radio Siemens deasupra dar și pickup pentru 10 discuri. Vitrina are printre exponate, o așchie din crucea fratelui său Emil, executat prin spânzurătoare la 14 mai 1917 și al cărui destin tragic i-a inspirat scriitorului “Pădurea spânzuraților” (deși bucățica de lemn am văzut-o într-o casetă, am uitat să întreb dacă este autentică cum se spune, voi reveni asupra acestui lucru căci mă întâlnesc iarăși cu dl. David). Tot acolo sunt expuse păpușile din porțelan dăruite Puiei, fiecare are nume, am reținut doar pe prima, Mimi, apoi bibelouri, bijuterii, evantaie, multe alte cadouri primite de Puia și Fanny de la Liviu. Sufrageria este la fel, pereții plini de icoane vechi pe lemn și altele în tehnica naivă pe sticlă - se și numește camera icoanelor, cam 150 - dar piesa de rezistență este servanta Bidermeyer, parte a setului vienez primit cadou de nuntă de la mitropolitul Nifon, rudă a soției. Restul mobilei din cele două încăperi a fost făcut pe comandă la firma cu sediul în Târgu Mureș, la furnizorul familiei regale, Szekely-Retty dar lucrat la Viena și a fost cadoul de nuntă al părinților pentru Puia. O pendulă de podea care și funcționează (reparată gratis de un vizitator care era ceasornicar), scaunele tapițate în piele, candelabrul, toate alcătuiesc un interior frumos, încărcat după moda primei părți a secolului trecut. Impresionantă icoana pe spatele căreia Puia a scris momentul morții soțului ei, 13 august 1976.

Un dulăpior elegant de perete, încadrat de două icoane pictate pe oglindă - o raritate se pare - ascunde carnețelele de joc de la table și cărți, pasionată familia de această plăcere dar care dovedesc totodată cât de meticulos, de tipicar era ardeleanul născut la Târlișua.

Biroul este o altă încăpere frumoasă, este o combinație de lucruri personale ale scriitorului aduse după moartea sa din ultimele case în care a locuit. Se pare că Fanny, soția, a adunat tot ce a fost important în casa din Valea Mare Argeș unde Liviu a murit la 59 de ani în condiții încă neclarificate (varianta oficială este boala de plămâni și ficat, neoficial “intoxicat cu plumb”, rusesc, alături de alți 10 localnici, din pură întâmplare în timpul unui jaf al soldaților ruși în satul respectiv). Fanny a vândut locuința doctorului Ion Erbașu (ulterior aceasta a fost rechiziționată de stat și făcută muzeu, azi este iar proprietate privată a cunoscutei familii Erbașu, casă într-o gravă stare de degradare). Fanny s-a retras la București, obiectele personale ale scriitorului fiind aranjate în una din camerele apartamentului Puiei, fiica doar a soției scriitorului și recunoscută oarecum nelegal dar care a primit și a dăruit o mare dragoste lui Liviu. Impresionant este portretul mare al scriitorului în haina de academician (pe atunci, academicienii aveau o ținută specială cu motive țesute în fir de aur). Tabloul a fost pictat de C. Ressu la doi ani de la moartea scriitorului, după o fotografie făcută când Rebreanu ținea discursul de recepție cu lauda țăranului român pe care l-a numit nu doar înaintașul său ci al oricărui academician. Se spune că după moartea scriitorului si înhumarea lui grabnică și fără nici un onor, casa a fost jefuită de localnici argeșenii iar la întoarcerea soției, lucrurile au fost recuperate cu ajutorul autorităților, biroul ce se află azi aici în casa Puiei fiind găsit în casa preotului.

Bucătăria, un alt loc frumos cu multă ceramică ardeleană autentică, “Someșanca”, cu desene albastre pe fond alb-crem în majoritate, specifică zonei Năsăudului. Unele au peste un secol, precum farfuria pe care e trecut anul 1901 (sau ulciorul cu anul nașterii scriitorului, 1885 aflat azi în birou). Admir și colecția de ibrice de cafea a celui ce bea până la 2 l pe zi dar ochii se opresc pe fila de calendar “15 martie 1976”, ziua când Fanny s-a stins. De fapt, cu ea murea o lume, ea a cunoscut cel mai bine viața și trăirile celui ce i-a dăruit marea și unica iubire din viața lui și despre care se zice că a fost femeia posesivă care l-a exploatat într-un fel dar care l-a ajutat să scrie, să-și salveze unele opere și la ferit de corvoada zilnică.

Liviu Rebreanu nu a locuit în acest apartament elegant de 4 camere - el a stat cu chirie în București aproape de facultatea de drept ca și în alte case despre care nu se mai știe nimic. El a cumpărat apartamentul în acest bloc al membrilor corpului didactic, ajutat de ginerele lui Minulescu, în anul 1934 pentru fiica sa adoptivă, Puia și pe care i l-a făcut cadou de nuntă cu ofițerul Radu Vasilescu, un bărbat frumos după cum se vede în fotografii și picturi, bogat și cult, cel care din anumite motive a renunțat la cariera militară devenind crainic sportiv și secretar al lui Rebreanu. Despre el, despre relațiile de familie a vorbit foarte mult și frumos dl. David. Se spune că atât cât a locuit în București, Liviu Rebreanu venea în fiecare dimineață să bea cafeaua aici cu draga lui Puia.

Ghidul îmi explică și modalitatea de administrare a casei azi deschisă în întregime publicului, faptul că trebuiesc respectate condițiile impuse de donatoarea Puia Florica Rebreanu, acelea care stipulează că muzeul trebuie să o onoreze și pe mama sa Fanny (Ștefana) Rebreanu, actriță și scriitoare de memorialistică, că obiectele expuse trebuie să fi aparținut doar familiei și nu primite de la străini, că trebuiesc prezentate așa cum le-a lăsat donatoarea la moartea sa în 1995 (actele de donație au fost făcute în 1992), mobilierului și tablourile să nu-i fie schimbat locul și nici fila de calendar să nu fie modificată, per ansamblu să dea impresia unei case încă locuite de proprietarii ei.

O vizită pe care o credeam de maxim un ceas, s-a transformat în mai multe ore, deosebit de plăcute și de care-mi voi aminti mult timp. Ghidul m-a convins, deși nu aveam în plan acest lucru, să vizitez și casa Minulescu. Nu regret că a trebuit să amân o altă treabă pentru a intra și în apartamentul alăturat, a avut dreptate și a meritat din plin vizita. Voi încerca să vă povestesc într-o zi și despre boemul Minulescu, în casa căruia am stat cred că peste două ore. Un ghid pregătit și pasionat precum dl. David te fac să uiți de ceas și să pleci mai bogat de aici și mult mai încărcat sufletește căci se povestește despre românii tăi.

Cele două case, Rebreanu și Minulescu, sunt practic obiective separate, pentru fiecare se plătește taxa de vizitare de 10 lei - sunt reduceri pentru pensionari - și, cine dorește poze, câte 15 lei taxa foto, cu chitanță. Se ajunge relativ ușor la adresa unde sunt trecute două interfoane, am aflat că este bine de sunat la casa Minulescu unde stau ghizii de obicei. Blocul profesorilor cum este cunoscut este pe str. Dr. Gh. Marinescu la nr. 19, vis-a-vis de palatul Cotroceni. Eu am mers cu troleibuzul 90 de la Universitate până la stația Grădina Botanică apoi m-am întors puțin la trecerea de pietoni în dreptul căreia este strada respectivă. Programul este 10 - 17, orice informații ce se modifică le găsiți pe site-ul Muzeului Literaturii Române. Casa memorială este bine întreținută de cel care-o deține, Muzeul Literaturii Române și care s-a ocupat de restaurarea multor obiecte de valoare.

În una din camerele casei Rebreanu se află, temporar, colecția Pilat.

I-am pus o întrebare ghidului, cum de s-a reușit păstrarea lucrurilor în familie, în perioada de după 1944 și concluzia a fost aceeași ca peste tot, un fel de colaborare, de fapt acceptare a condițiilor impuse de statul nou sau, cu alte cuvinte, capul ce se pleacă, sabia nu-l taie!

Fără nici o reținere, vă recomand să mergeți să o vizitați, prezentarea este interactivă, adaptată nivelului vizitatorilor, se pregătesc programe speciale pentru copii, un loc interesant și care ne scoate puțin din rutina zilnică a totuși folositorului fb. Am trăit câteva ceasuri sub umbra trecutului care-ți reamintește câte bogății avem și noi dacă nu le spulberă cumva vântul nepăsării!

Webmaster, te rog dacă se poate, www.youtube.com/watch?v=ScplpZ-yb3E / Poezia sufletului.


[fb]
---
Trimis de elviramvio in 27.04.17 09:45:01
Validat / Publicat: 27.04.17 14:28:23

VIZUALIZĂRI: 4938 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elviramvio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P16 Servanta dăruită de patriarhul Nifon cu care Fanny se înrudea pe linie maternă.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 48800 PMA (din 52 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[27.04.17 14:28:00]
»

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

elviramvioAUTOR REVIEW
[27.04.17 14:30:48]
»

@webmasterX:

Multumesc mult.

mishu
[27.04.17 14:41:12]
»

@elviramvio: Am citit un articol din categoria celor pe care le citesti fara sa respiri. Recunosc cinstit ca mai intai m-am uitat la poze deoarece ele povestesc o intreaga istorie si mai apoi am citit si articolul.

Tare mult imi plac oamenii care povestesc cu drag vietile unor oameni care acum reprezinta penru noi istorie, dar o istorie vie.

Astept cu mare nerabdare si urmatoarea poveste, pana atunci insa felicitari, votat cu mare drag.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
NAZARICA
[27.04.17 16:01:43]
»

@elviramvio: Frumos, Elvira, Frumos… Frumos ai scris.

Si pentru ca tot ne aflam in lumea tulburator de frumoasa si sofisticata a cartilor, as numi alinarea pe care mi-a adus-o articolul tau, dupa titlul unei carti: „Supa de pui pentru suflet”.

Nimic mai induiosator decat sa dai perdeaua uitarii la o parte... Sa-i amintesti si sa ti re-amintesti pe cei care fac parte din istoria, cultura, traditia, intr-un fel sau altul din fiinta poporului si, implicit, din fiinta noastra de “trestii cugetătoare”, (de la Pascal cetire).

Stii tu, Elvira, ca adevarat zice o poezie? “Pasii lui Blaga prin Cluj se aud”... Da, se aud, pe la universitate, pe la biblioteca, pe la statuia lui Sf. Gheorghe omorand balaurul (careia i-a inchinat o poezie), prin parcuri...

Asa si aici. Multumesc ca m-ai dus intr-o casa cu amintiri, unde adie soapte, unde se mai ghicesc rotocoalele de fum, unde se intuieste mirosul de parfum fin al Puiei…

M-a impresionat tabloul lui Fanny, facut de Camil Ressu. Se pare ca pictoul a fost „tocmit” imortalizeze frumuseti ale importantilor oameni ai vremii. Tot el a pictat-o si pe Veturia Goga, la 28 de ani, intr-o superba rochie verde-malachita, cu ochii verzi, cu „brate de Venera”. Frumosii ochii ai Veturiei, te urmaresc iscoditori, oriunde te-ai afla in salonul conacului de la Ciucea. (Sa-ti spun ca, in urma cu multi ani, am vazut-o pe insasi fosta primadona, micuta, garbovita, uscata, imbracata in negru... Nimic!... praful si pulberea s-a ales de stralucitoarea frumuste din tablou. Timpul, singuratatea, boala si batranetea „lucră” nemilos, -dar asta-i alta poveste, sa nu merg pe o alta cararuşa! -)

P. S. 1 - In ceea ce priveste pieptarasul din zona Nasaud... hmmmm, as mai putea zice ceva?

P. S. 2 - Mi te inchipui, codana-cosanzeana, cu cozile pana la genunchi, (tablou al cuminteniei si al inocentei intruchipate) ce impresie ai lasat...

P. S. 3 – Supica de pui pentru suflet a fost buna tare!

NAZARICA
[27.04.17 16:06:06]
»

din pacate, din neatentie, am selectat prea multe propozitii cu scris ITALIC... dar sper ca pricepi tu... - -

----

Rezolvat/modificat by webmaster.

Carmen Ion
[27.04.17 16:09:21]
»

@elviramvio: Frumoasă casa muzeu și tare frumoasă și plină de simțire descrierea unuia dintre locurile mai ascunse ale Bucureștiului, dar nu mai puțin impresionant prin autenticitate și valoare.

Rodel
[27.04.17 16:47:55]
»

M-am simțit bine citind impresiile tale. De ce spun asta? Simplu: în vizita făcută și apoi în redactarea review-ului ai pus mult suflet și mi-ai transmis și mie bucuria întâlnirii tale

cu locul ce poartă amprenta vieții unui mare scriitor. Frumos articol, frumoase poze!

elviramvioAUTOR REVIEW
[27.04.17 16:57:57]
»

@mishu:

Multumesc. Sa-l treci pe una din listele tale, sa o iei si pe mama.

irinad
[27.04.17 16:59:11]
»

@elviramvio: Doar atât: excelent! Felicitări!

elviramvioAUTOR REVIEW
[27.04.17 17:58:53]
»

@NAZARICA:

Doamne draga mea, eu iti sunt datoare, stii tu dar iar m-am aglomerat cu multe si se apropie vacanta de care sunt raspunzatoare cu organizarea. Mi-ai mangaiat sufletul cu pasii lui Blaga, unii dintre noi ii auzim pe cei spirituali si pe aici prin obraznica noastră Muntenie. Si da, cu drag m-am gandit la Nasaud!!!

Desi nu-mi propusesem acum, imi voi face timp sa scriu si de autorul celor doua jucarii stricate ce se plimba mana-n mana! Doar ma apropii de varsta asta!

O primavara frumoasa sa ai!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
elviramvioAUTOR REVIEW
[27.04.17 18:01:55]
»

@Carmen Ion:

Multumesc Carmen. Cartea aceea era de mult harazita unui muzeu, din pacate formele de a o da fara sa ceri nimic, nici macar o hartie, sunt complicate. A stat aproape o iarna pe biroul meu si ma bucur ca niste ochi s-au umezit cand au aflat ca vreau sa-i gasesc alt loc.

Drumuri frumoase sa ai!

elviramvioAUTOR REVIEW
[27.04.17 18:06:14]
»

@Rodel:

Multumesc mult. M-as bucura mult sa aud ca ai fost acolo si ai intalnit patimasul pot spune muzeograf. Discuțiile au fost mult mai lungi si mai bogate decat ce am scris eu aici, casa este bine intretinuta, este un loc unde sa mergi cand nu au alti vizitatori si sigur vei avea o zi buna. Ma bucur ca m-a convins sa intru si alaturi si, desi sunt cu multe pe cap zilele astea, voi scrie si de apartamentul alaturat, pana nu uit ce m-a fascinat acolo.

Vacante placute!

elviramvioAUTOR REVIEW
[27.04.17 18:09:07]
»

@irinad:

Multumesc draga mea.

Este un loc pe care sper sa-l vizitezi doar dupa ce te asiguri ca vei gasi acolo omul potrivit pentru care trebuie sa ai si timp suficient.

Vacanta placuta, se apropie!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, elviramvio, irinad, mishu, NAZARICA, Rodel
Alte impresii din această RUBRICĂ (Alte) Muzee ale Bucureştiului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.095361948013306 sec
    ecranul dvs: 1 x 1