Muzeul Municipiului Bucureşti (II)

TIPĂREȘTE

După ce în primul episod al acestui review v-am povestit despre istoria palatului Şuţu care a cunoscut dealungul timpului ˝grandeur et decadence˝, după ce a intrat în administrarea Muzeului Municipiului Bucureşti a fost complet restaurat. S-a deschis ca muzeu in 1959. Astăzi palatul se prezintă la fel de strălucitor ca în sec XVIX. În cele ce urmează vă povestesc despre câteva expoziţii dintre cele vizitate:

1. Civilizaţia Gumelniţa. ( deschisă între 19 mai 1921- 2 oct. 2022) Mărturisesc că deşi am vizitat siturile şi muzeele arheologice de la Cucuteni şi Histria şi ce s-a putut vedea la Pietroasele, de Gumelniţa nu auzisem. Civilizaţia neolitică Gumelniţa numită astfel după satul situat la 4 km de Olteniţa, a apărut cu peste 8000 ani în urmă (la jumătatea mileniului V î. Hr.) şi este considerată cea mai avansată cultură din Europa acelei vremi. Specialişti străini o consideră de nivelul civilizaţiilor contemporane din Egipt şi Mesopotamia. S-a dezvoltat pe un bazin larg în Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei, Bulgaria şi Grecia până la Marea Egee.

Prima semnalare a unei aşezări a fost menţionată de Vasile Pârvan în 1921 dar în sec. trecut abia un procent 1%din cele 4 ha atribuite sitului au fost cercetate. Asezările caracteristice se numeau tell-uri (nu cunoşteam termenul, nu figurează în DEX). Erau movile cu o înălţime până la 12m locuite succesiv. În 2017 a fost constituită o echipă formată din arheologi de la Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Oltenia şi Insttutul National al Patrimoniului şi au intensificat cercetările. S-au descoperit şi sunt prezentate în expoziţie unelte de lucru din silex sau os, vase de depozitare, săgeţi, topoare, dălţi, vase ceramice pictate, figurine de lut ars şi pandantive de aur.

Cele mai preţiose exponate sunt: Venus din Vidra, o femeie fără cap, cu bazinul foarte dezvoltat simbolizând fecunditatea, având braţele subţiri, Perechea primordială formată din două figurine bărbat şi femeie din lut ars dar şi o statuetă în care capul are chipuri pe ambele părţi. Locuitorii de acum 8000 de ani aveau o economie bazată pe agricultură, vânătoare, creşterea animalelor. Civilizaţia Gumelniţa s-a terminat brusc şi violent sub presiunea unor triburi nord-pontice definite de arheologi după aşezările în care au lăsat urme: Cernavodă I şi Cucuteni III- dar acestea sunt amănunte de strictă specialitate.

2. Golescu, memoria unei familii vechi boiereşti (10 iunie-24 iulie 2022).

Toată lumea a auzit de fraţii Goleşti şi de conacul cu acelaş nume construit în 1640 în apropierea Piteştiului. Rădăcinile familiei Goleşti coboară în sec. XVI când în primul atestat documentar cunoscut apare că pârcălabul Baldovin stăpânea Goleştii. Au urmat câteva generaţii în care încuscririle s-au făcut cu fii şi fiice de boieri sau urmaşi de domnitori. În 1630 Vişa, stăpâna Goleştiului s-a căsătorit cu Stroe Leordeanu. În 1940 au ridicat conacul care îi poartă numele şi de fapt de aici începe istoria Goleştilor. Au avut împreună 12 copii, din care Matei zis Golescul era mare spătar în 1668. Fiul lui, Radu Golescu, mare ban al Ţării Româneşti s-a casatorit cu Zinca Florescu, unul din copii fiind Dinicu Golescu, cărturar şi mare ban în Ţara Românească, casătorit cu Zoe Farfara.

Fiii acestuia sunt cei pe care-i numim ˝fraţii Goleşti˝ (succesiunea Goleştilor am preluat-o din arborele genealogic al familiei). Tatăl şi fiii: Stefan, Nicolae, Radu şi Alexandru sunt imortalizaţi în monumentul lui Dinicu Golescu din Bucureşti. Toţi au avut un rol important în revoluţia de la 1848 care a pus bazele cu câţiva ani mai târziu la modernizarea României. Tinerii fraţi, cu studii la Paris reveniţi în ţară au fost susţinători ai Unirii Principatelor în 1959 şi au fost alături de principele Carol în efortul de modernizare a ţării (dealtfel, principele Carol când a venit în România, a dormit prima noapte la conacul Goleşti). Fraţii Goleşti au avut funcţii importante în stat ca şi prim miniştri sau ofiţeri.

Singura fiică a lui Dinicu Golescu, Ana, s-a casătorit cu Al. Racoviţă, descendent al mai multor domnitori. Fiica lor, tot Ana, s-a căsătorit cu medicul Carol Davila de origine italiană cu studii făcute la Paris. Gen. dr. Carol Davila a fost fondatorul scolii de medicină româneşti. Ana Davila s-a implicat în opere de caritate, asistenţă socială, a susţinut orfelinatul Elena Doamna înfiinţat de soţul ei. A încurajat portul românesc tradiţional. Majoritatea portretelor au fost realizate de pictorul de casă N. Grant. Tragediile nu au ocolit familia Golescu: Dinicu Golescu a murit de holeră, o nepoată de numai 20 de ani de ciumă iar Ana Davila, dintr-o greşeală medical i s-a administrat stricnină în loc de chinină pentru o banală durere de cap şi a murit în câteva minute. Mi-aduc aminte că în copilărie mi se dădeau picături Davila dacă mă durea burta. De fapt se credea că e un remediu antiholeric.

Golestii rămân în istorie ca cea mai importantă familie dîn sec. XIX în privinţa constituirii şi modernizării statului roman.

3. Orient versus Occident (17 dec. 2021-28 aug. 2022) Anunţul expoziţiei este făcut de un panou la intrarea în sală, copie după o pictură flamandă din sec XVI, Iudita şi capul lui Olofern. Contrar a ceeace mă aşteptam, respectiv să fie puse faţă în faţă tablouri din cele două lumi, expoziţia prezintă puţine pânze de artă occidentală. Se axează mai mult pe influenţa occidentului asupra pictorilor noştri: Scoala de la Fontainebleau şi de la Barbizon îşi pun amprenta pe picturile lui Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu; Samuel Mutnzer (un pictor prea puţin expus la Muzeul Colecţiilor) s-a format în atelierul lui Claude Monet. Mulţi din pictorii noştri au studiat şi călătorit în occident: Nicolae Grant, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Cecilia Cuțescu Storck, Şirato. Întorşi din scolile occidentale, tinerii noştri artişti s-au simţit atraşi ca de un magnet de tematica orientală, exponenţi fiind I. Iser, Gheorghe Tattarescu, Carol Pop de Szathmary, Theodor Aman. Balcicul, Cadrilaterul, tătăroaice sau odalisce revin cu obstinaţie în picturile lor. Expoziţia este un regal pentru privitor chiar dacă nu are studii de specialitate. Este vorba de simţul frumosului pe care îl ai în tine, fără a avea o pregătire specială.

4. Timpul oraşului Bucureşti este principala expoziţie permanentă a Muzeului Municipiului Bucureşti. Prezintă documente şi obiecte începând cu primele artefacte găsite în zona oraşului, de ex în Pantelimon din epoca de piatră la şantierul arheologic Colţul Pădurii. Sunt expuse obiecte şi unelte de fier din perioada Hallstatt (1200-500 î. Hr) dar şi ceramică neagră. Foarte interesante sunt tablourile cu cronologia evenimentelor importante pe ani: domni, epidemii, biserici, cataclisme. Sunt expuse câteva fresce din bisericile demolate. Îmbrăcămintea purtată de boieri este prezentată pe epoci. Sunt expuse în vitrine bijuterii, majoritatea de argint.

Cel mai interesant expozeu este reconstrucţia facială a lui Mihai Viteazul Aceasta are la bază cercetările începute în 1920 de Fr. Rainer, întemeetorul antropologiei din România. După aproape 100 de ani, tânărul sculptor Radu Panait în vârstă de 33 ani, în 2016 a început documentarea pe baza studiilor antropometrice făcute de prof. Rainer (la cererea Marelui Stat Major al Armatei). Rainer avusese la dispoziţie craniul domnitorului după peste 400 de ani de la dispariţia sa. În timpul documentării, tânărul sculptor a consultat medici, antropologi, istorici, a studiat înscrisuri, a văzut tablouri în care domnitorii aveau straie după moda vremii. Munca a început cu crearea unei structuri metalice a craniului, stabilirea proporţiilor, umplerea faciesului cu musculatură, modelarea expresiei, implantarea unor ochi artificiali, pigmentarea aşa zisei piele, înserarea părului fir cu fir. Pentru piele s-a folosit un latex suplu care a permis pigmentarea şi implantarea părului, Pentru apropiere de autentic s-au folosit veşminte princiare din sec XVI. Cum ţara noastă nu dispune de tehnologie avansată 3D ca în occident, Radu Panait a lucrat tradiţional, ceeace a dat o mai mare veridicitate capului lui Mihai Viteazul.

Perioada mai apropiată este prezentată de un velociped din anii 1860-70 (un strămoş al actualei biciclete cu una din roţi enormă), primul aparat de fotografiat din atelierul lui Szathmari, o saca de apă cu care era alimentată populaţia mărginaşă la începutul sec XIX (casele boiereşti aveau fântâni proprii). Mai sunt expuse monede din diverse perioade, arme de foc. Regii Carol I şi Ferdinand apar în busturi de bronz dar şi în fotografii alături de reginele lor. Perioada 1848-1989 este reflectată mai mult în fotografii. După ce l-am văzut pe Gh. Gheorghiu Dej am trecut destul de repede peste următorii ani, pentru că i-am trăit la propriu. M-am oprit la fotografiile care arătau Teatru National la inaugurare, hotel Intercontinental dar şi dezastrul produs de cutremurul din 1977.

Regret că am vizitat atât de târziu acest muzeu perfect organizat dar aplic zicala ˝mai bine mai târziu, decât niciodată˝ aşa că vă sugerez după ce trece canicula, să mergeţi să-l vizitaţi cu soţia/ soţ, copii chiar şi bunici pentru că se vor bucura să cunoască şi altfel oraşul în care trăiesc.

Situat în palatul Şiţu atent renovat, Muzeul Municipiului Bucureşti are o activitate interactivă prin expoziţiile temporare prezentate şi diverse evenimente culturale

Este o oază de cultură pe care ar trebui s-o viziteze orice bucureştean

---

VIZUALIZĂRI: 295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI