Cacica și Biserica romano-catolică (Basilica Minor)

TIPĂREȘTE

La începutul verii anului 2009 am parcurs un circuit interesant prin frumoasele ținuturi nemțene, cu o extensie spre mănăstirile pictate din Bucovina. Pentru o poziționare cât mai apropiată de obiectivele urmărite am decis să ne cazăm mai întâi la o pensiune din preajma Mănăstirii Agapia, apoi ne-am mutat baza la o pensiune din Cacica. Nu are rost să povestesc despre locurile de cazare, călătoria având ceva vechime; pot preciza doar că la Cacica am stat într-un loc deosebit, încântător ca peisaj (dar cu destule minusuri).

Cacica. Din șoseaua E58, la circa 20 km distanță de Gura Humorului în direcția Suceava, se desparte spre stânga DN 2E, către Marginea și Vicovu de Jos. După câțiva kilometri parcurși printre dealuri molcome și verzi, pâlcuri de pădure și destule case noi, ajungem în comuna Cacica. Gospodării așezate, anexe tradiționale, curți pline de flori și case mari caracterizează acest sat așezat într-o depresiune, la picioarele Obcinelor Bucovinei. Întreaga sa existență s-a bazat pe existența zăcămintelor de sare, o bogăție naturală prețioasă în toate timpurile. Exploatarea sării e atestată încă din neolitic pe aceste locuri, fie prin extragerea saramurii din izvoarele sărate, fie prin exploatări industrializate, în epoca modernă.

La începutul secolului al XX-lea Cacica era un târg înfloritor de provincie, după cum era descris de Emanuil Grigorovitza în lucrarea Dicționarul geografic al Bucovinei din 1908: târg, în districtul Gurahumora, situat pe ambele maluri ale râulețului Soloneț, are o suprafață de 5,17 km2 cu aproape 2.000 locuitori, din cari peste o mie sunt străini, adică germani, ruteni, slovaci, iar minoritatea români... Cacica e stație importantă a liniei ferate locale Hatna-Câmpulung, fiindcă de aci se aprovizionează împrejurimea cu sare. Târgul are o școală populară cu șase clase și este sediul administrației salinelor, cari sunt proprietatea statului. După ce ne-am cazat, apoi în zilele următoare, ne-am plimbat puțin prin satul ale cărui puncte principale de atracție sunt: salina, basilica minor și ștrandul cu apă sărată. Mergând pe marginea șoselei deoarece nu există trotuare amenajate, ne tot aruncam ochii peste garduri la mulțimea de case cu etaj și la curțile înecate în verdeață. Spre centrul satului, pe un tăpșan strălucește în soare, într-o culoare gălbuie, biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” (ridicată între 1892-1896). După o distanță scurtă peisajul se deschide în fața noastră și apar clădirile salinei și măreața catedrală de cărămidă roșie. Lângă intrarea pe teritoriul salinei se află câteva bloculețe, probabil ale lucrătorilor ce munceau în salină, iar mai sus se zărește biserica greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului” (construită în 1865 de credincioșii ucrainieni). Această parte a satului e dominată de construcții mai vechi, tradiționale – case cu ceardac, garduri de lemn, fântâni acoperite.

Salina Cacica. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în zonă încep prospecțiuni pentru exploatarea acestei importante resurse naturale: sarea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt colonizați primii germani la Solca (localitate lângă Cacica), ca apoi la începutul secolului al XIX-lea să vină al doilea val de coloniști germani și polonezi, urmați îndeaproape de familii românești în zona Cacica. În 1791 începe exploatarea sării la Cacica prin extragerea de bolovani de sare din primul puț, precum și prin intermediul unei instalații de evaporare. De-a lungul timpului exploatarea s-a extins și au avut loc mai multe modernizări ale echipamentelor de extracție. În 1925, într-un articol din revista „Natura”, salina Cacica era descrisă astfel: Masa exploatată este deschisă prin galerii în lungime totală de 7 km... Exploatarea se face în trei etaje: primul la 37 m adâncime, al doilea la 58 m și al treilea la 72 m adâncime. Un al 4-lea etaj a străbătut pe unele locuri până la 103 m în sare. Galeriile de exploatare sprijinite pe stâlpii de sare cu secțiunea pătrată de 6 m pe lature, au înălțimea de 10 m. Galeriile de comunicație, tăiate în stânca de sare, sunt largi, înalte de peste 2 m, uscate și foarte curate.

Pentru o descriere recentă a salinei Cacica citiți articolul lui @RoF (vezi impresii). Pentru câteva zeci de minute am coborât și noi în salină după ce am achitat biletul și am achiziționat o ilustrată. Trepte și iar trepte te conduc în adâncurile pământului, mirosul e înțepător (treptele din lemn de brad sunt tratate împotriva umezelii) dar îți faci curaj și cobori în continuare. Capela „Sf. Varvara” a fost sfințită în 1904, odată cu catedrala de la suprafață și este situată în primul orizont al salinei. Scări de lemn, un teren de sport amenajat și înconjurat de un balcon (loc unde se țineau baluri și petreceri), un mic lac subteran pe care pot pluti bărcuțe – le găsim pe toate în subteran. Exact vis-a-vis de clădirea puțului se află ștrandul cu apă sărată.

Basilica Minor – Biserica romano-catolică Cacica. Polonezii colonizați în zona Cacica la începutul secolului al XIX-lea aparțineau confesional de ritul romano-catolic. Timp de aproape 100 de ani acești credincioși și-au înălțat rugile către cer dintr-o biserică de lemn, neîncăpătoare. Abia în 1903 încep lucrările la o biserică încăpătoare, după proiectul unui profesor de la Politehnica din orașul ucrainian Liov, lucrări încheiate un an mai târziu.

Cum ieși din curtea salinei administrată de Salrom te oprești în fața săgeții de cărămidă roșie ce se înalță spre nori – e turnul de 50 m al bisericii romano-catolice. Crucifixul și ceasul nu lipsesc de pe fațada bisericii în stil neogotic. Pe atunci se lucra la esplanada de beton din fața catedralei, acum lucrările sunt încheiate și în fața lăcașului de cult e amplasată o statuie a Papei Paul al II-lea – ansamblul este numit „Piața Papa Paul al II-lea”. Am pătruns în interiorul răcoros și luminos bucurându-ne de culorile vitraliilor de câțiva metri înălțime. Altarul, bogat ornamentat, este sculptat în lemn de tei și are drept icoană centrală pe „Madonna Neagră” (Fecioara Maria cu Pruncul în brațe); pe laterale mai există două altare și un amvon pictat împodobit cu statuia lui „Iisus, Bunul Păstor”. Deasupra ușii de la intrare se află balconul în care sunt amplasată orga (formată din două componente) montată în perioada interbelică.

Ieșind din biserică, am mers spre versantul din spate unde este amenajată din 1936 ceea ce se numește Grota Lourdes, în același stil neogotic. Grota ce adăpostește statuia Fecioarei Maria e flancată de două galerii sprijinite pe stâlpi, unde se află un izvor și loc de aprins lumânări.

Încă din anul 1905 are loc Pelerinajul la Sanctuarul Marian de la Cacica, la icoana „Madona Neagră”, adusă la începutul secolului al XIX-lea în biserica inițială de lemn de către un preot de pe teritoriul Ucrainei. În anul 2000 Papa Paul al II-lea a acordat Sanctuarului de la Cacica titlul de „Basilica Minor”. De la an la an numărul credincioșilor ce participă la pelerinajul de la Cacica, în perioada 13-15 august, crește permanent.

Împrejurimi. După vizitarea acestor obiective din localitatea Cacica, am pornit într-una din zile către Biserica Arbore, monument aflat pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO, biserică aflată la doar 22 km distanță de Cacica. Mult mai aproape se află Mănăstirea Solca, monument de secol al XVII-lea, aflat la circa 14 km distanță. Tot în satul Solca se află și o frumoasă casă muzeu cu arhitectură specifică bucovineană. Șoseaua între Solca și Marginea e foarte pitorească – o linie dreaptă care urcă și coboară pe spinările unor dealuri.

Vă doresc călătorii frumoase și interesante!

---

VIZUALIZĂRI: 2881 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI