Mănăstirea Bascovele (Ursoaia, Arges) - ctitorie a Cantacuzinilor

TIPĂREȘTE

România e înțesată de monumente istorice, unele mai cunoscute, altele mai ascunse – trebuie doar să te informezi înainte de a pleca la drum în vacanță pentru a avea idee de existența lor. În ceea ce privește mănăstirile istorice, cu valoare arhitecturală și culturală, multe zac în uitare și se degradează pe zi ce trece.

Șoseaua Pitești – Râmnicu Vâlcea, celebrul E81 (DN7), e străbătut zilnic de mii de autoturisme. Am trecut de multe ori în viteza mașinii prin Valea Cotmenei și gândul îmi zbura întotdeauna la Mănăstirea Cotmeana, dar în zonă mai există un lăcaș de cult interesant.

Acces. Între localitățile Dumbrăvești și Zamfirești observăm un indicator către Mănăstirea Bascovele și satul Ursoaia pe DJ704E. Drumul asfaltat ajunge în apropierea mănăstirii după aproximativ 3,5 km, șerpuind pe lângă pădure, printre căsuțe, traversând pârâul Bascov (lângă care este o troiță) și intrând în localitatea Ursoaia (împrejurimile se folosesc ca loc de picnic de către piteșteni). Într-o mică intersecție apare un indicator care ne avertizează că mai sunt 500 m în stânga până la mănăstire. După alți 300 m ajungem în fața unei porți unde putem lăsa autoturismul – este Centrul de îngrijire și asistență Bascovele (destinat persoanelor vârstnice cu handicap; în 2013 deși existau doar 75 locuri erau internați 85 de beneficiari).

Descriere. Mergem câțiva pași pe o alee, în dreapta fiind clădirile Centrului, în stânga un cimitir cu o capelă și clopotniță. Ne apropiem de zidurile roase de vreme ale mănăstirii situată pe o costișă, sub poale de pădure. De altfel, se pare că numele de „bascov” înseamnă pisc împădurit cu stejari. Ne întâmpină un turn clopotniță, flancat de două coloane, etajul clopotelor fiind realizat din lemn. El a fost construit între anii 1812-1814. Observăm frumoase decorațiuni pe fațada acestui turn, apoi intrăm prin gang în curtea mult încercatei mănăstiri. Într-o curte dreptunghiulară, înconjurată pe trei laturi de chilii se înalță biserica cu hramurile „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (hramul inițial), „Nașterea Maicii Domnului” și „Adormirea Maicii Domnului” (adăugate la 1834). Înăuntru era în plină desfășurare o slujbă astfel că am făcut fotografii doar la exterior. Biserica din cărămidă, netencuită, atrăgea privirea prin coloanele pridvorului, colorate, terminate în partea de sus în frumoase acolade albe. Pe una din laturi se mai păstrează un fragment din pictura exterioară: moartea cu coasa. Două turle de lemn se află pe acoperișul de șiță. Chiliile se înșiră sub adăpostul unui ceardac și sunt străjuite de expresia „Nihil Sine Deo”. Atât biserica cât și clădirile înconjurătoare emană o durere surdă, se observă cu ochiul liber degradarea ce au suferit-o atât timp cât au fost ocupate de căminul de bătrâni.

Prima biserică a fost ctitorită de comisul Șerban Cantacuzino în 1695, având destinația de mănăstire de maici. De atunci se păstrează în pronaos pisania, care spune că biserica s-a ridicat între lunile iunie-august 1695 sub supravegherea starețului de la Cotmeana, probabil fără a fi pictată ori fără să fie terminate chiliile și zidul înconjurător – deci o construcție „la roșu”, cum s-ar spune azi. Șerban Cantacuzino se distinge în epocă prin bogata sa activitate de ctitor de biserici: a refăcut mănăstirea Comana, a ridicat biserica Sf. Nicolae Șelari din București, a construit biserica Sf. Apostoli în Roșiori de Vede, a susținut financiar zugrăvirea bisericii Mănăstirii Cozia și a bolniței de la Mănăstirea Bistrița. Chipul său și al soției, apare în tabloul votiv din biserica Mănăstirii Bascovele - lăcaș de cult ce apare pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino din anul 1700, în categoria mănăstirilor mici. Biserica lui Șerban Cantacuzino s-a năruit la cutremurul din 1838.

Biserica actuală a fost ridicată de către un personaj de neam grec, Ștefu Nicolau și soția sa Paraschiva. Lucrările s-au încheiat în octombrie 1843, fapt consemnat de cea de-a doua pisanie, pe care este menționată și contribuția stareței Platonida Căzănescu la înfrumusețarea schitului. De-a lungul timpului a trecut prin mai multe reparații, cea mai importantă fiind refacerea picturii în stil neobizantin între anii 1948-1950 de către pictorul Theodor Petrescu din Tutana-Argeș.

Între 1962 și 1991 schitul a fost închis. Biserica fiind utilizată ca biserică de parohie. În 1959 se va înființa Centrul de Îngrijire și Asistență Bascovele care va ocupa chiliile mănăstirii și va produce daune însemnate clădirilor. Abia în anul 2005 mănăstirea și-a recuperat chiliile și celelalte proprietăți.

În anul 2009 s-au desfășurat cercetări arheologice în interiorul/exteriorul bisericii mănăstirii prilej cu care s-au descoperit fundațiile primului lăcaș edificat de Șerban Cantacuzino, precum și mai multe morminte ale unor călugărițe.

După vizita noastră din primăvara anului 2009 au avut loc acele cercetări arheologice și apoi acțiuni de consolidare a bisericii, care nu s-au încheiat nici acum din lipsă de fonduri bănești. Alt monument de categoria A așteaptă o soluție!

În apropiere, la aproximativ 13 km, se poate vizita Mănăstirea Cotmeana (ctitorie de secol al XIV-lea; cea mai veche mănăstirea din Țara Românească).

De asemenea, la circa 27 km, în localitatea Valea Bălcească vă puteți abate pentru o vizită la Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” sau Conacul Bălceștilor, cum mai este cunoscut. Conacul boieresc, construit în stil brâncovenesc cu accente gotice (între anii 1824-1937), a fost donat în 1948 statului român de către Radu Mandrea pentru a se pune bazele unui loc dedicat mareului Nicolae Bălcescu. Clădirea și interioarele sunt superbe – vă invit să le vizitați, cât se va mai putea, deoarece în 2015 a apărut o cerere de retrocedare din partea urmașilor lui Nicolae Bălcescu, care contestă actul de donație din 1948.

Prin aceste obiective religioase și istorice drumul dintre Pitești și Râmnicu Vâlcea poate deveni dintr-o dată foarte interesant. Dacă timpul nu vă presează puteți încerca mici pauze de maxim o oră la aceste puncte de interes.

---

VIZUALIZĂRI: 6222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI