Vacanță în Curtea de Argeș!

TIPĂREȘTE

Pentru că ni s-a oferit oportunitatea unei săptămâni de concediu aproape neașteptat, ne-am zis să profităm și să plecăm într-o scurtă vacanță. Bine, dar unde?

Și aici mi-a revenit sarcina de a căuta un loc în care nu mai fusesem, un loc frumos, un loc din care să putem pleca spre alte destinații turistice. Zona nu trebuia să fie nici prea departe de casă, șoferul nu dorea să conducă prea mult :) așa că uitându-mă bine pe hartă, am pus ochii pe Curtea de Argeș. Acolo va fi „sediul” nostru, iar pentru cazare am consultat booking-ul. Am ales Hotel Subcarpați, despre care vă voi povesti curând, deși au mai făcut-o și alții. Vorba ceea, mai bine mai multe păreri, decât niciuna, nu?

Dar, haideți să vă povestesc ce am făcut noi acolo!

Prima zi, luni, am ajuns în jur de 12 la hotel, am făcut rapid check-in-ul, am luat masa de prânz, apoi am dedicat toată după-amiaza orașului gazdă. Am plecat pe jos de la hotel, descoperind puțin câte puțin farmecul orașului regal, obiectiv după obiectiv, stradă după stradă, în aroma îmbietoare și suavă a florilor de mai. Parfumul serii era catifelat de iasomie, caprifoi, tei și castani, ici-colo mai erau magnolii rătăcite, garofițe și mușcate, trandafiri delicați, se întreceau în culori și suave arome.

Despre orașul Curtea de Argeș, voi scrie separat, așa că vă voi povesti despre ziua a doua. Pentru că se anunța ceva ploaie, am hotărât să plecăm dimineața spre Râmnicu-Vâlcea, de acolo mergând spre nord la Băile Olănești. Era un pic înnorat, dar speram să putem vedea ceva înainte de ploaie. În centru, ne-am învârtit un pic, am zărit câteva hoteluri, case de vacanță, drept să spun era destul de pustiu, ori am nimerit noi prea devreme. O doamnă ne-a spus să nu ratăm lacul cu nuferi, ne-a și dat indicații așa că acolo ne-am îndreptat. L-am și găsit, după ce-am mers pe o potecă prin pădure, doar că nuferii nu erau înfloriți. Oricum, peisajul frumos, multă liniște, a fost minunat.

Al doilea obiectiv a fost Salina Ocnele Mari. Interesant, se poate vizita, mai ales copiilor sigur le va plăcea, sunt modalități de recreere-cart, tenis, badminton, leagăne, etc. Biletele mi s-au părut cam scumpuțe, dar de, asta e! 40 de lei de adult, iar parcarea încă 10 lei. Nu spun că este un capăt de țară, dar față de celelalte bilete plătite la alte obiective mi s-a părut mărișor.

Trebuie să vă spun că în fiecare zi ne întorceam spre ora 14-15 la hotel, luam prânzul, făceam rapid un duș, ne schimbam și plecam în oraș, în fiecare zi într-o altă direcție, exploram case, muzee, biserici.

Seara mâncam de obicei la un restaurant care ne-a plăcut așa de tare, încât i-am călcat pragul în fiecare seară, așa că vă voi povesti cândva despre el.

Ziua trei după micul dejun de la hotel, am plecat din nou spre Râmnicu- Vâlcea, cu o altă destinație, spre Mânăstirea Cozia. Sigur că drumul este frumos, trecând mai întâi prin stațiunile Călimănești apoi Căciulata, înșirate una după alta pe malul Oltului. Câțiva stropi de ploaie ne-au fericit chiar când am oprit în parcarea de la mânăstire, ne-am luat hainele de ploaie și am intrat. Prima parte a pozelor, în curte și grădină, sunt făcute pe ploaie. După ce am intrat la mânăstire, acolo neputând face poze-e interzis, am respectat asta, am ieșit și nu mare ne-a fost mirarea să vedem că a ieșit soarele iar ploaia se oprise. Ni se întâmpla asta deja pentru a doua oară, prima dată chiar în prima zi, la Mânăstirea Negru Vodă din Câmpulung.

Foarte frumoasă și deosebită mânăstirea Cozia, la prima vedere pentru noi, am plusat și cu muzeul din curte, iar de la etaj am prins niște cadre spectaculoase cu Oltul.

Ziua a patra, după ce am luat micul dejun, am pornit spre Câmpulung, acum cu destinația Mânăstirea Robaia. Mulțumesc încă o dată tuturor colegilor care au scris așa de frumos despre aceste locuri, aducându-ne la cunoștință despre ele și iată, vizitându-le. Așa am ajuns și la Mânăstirea Robaia într-o zi splendidă, cu un soare perfect și un cer senin, într-un cadru de vis, o liniște absolută, ce mai, de parcă ar fi un paradis! Pentru că știam și despre Izvorul De Leac, am fost și acolo!

Pur și simplu parcă nu aș mai fi plecat...

Obiectivul al doilea pentru ziua aceea era Mânăstirea Corbii de Piatră așa că am purces la drum prin satele pitorești, cu case frumoase, cu dealuri verzi.

Am ajuns la parcare, era destul de pustiu, domnul de la casa albastră ne-a invitat să o vizităm, ceea ce am și făcut. L-am admirat pentru ceea ce face, pentru că păstrează perfectă căsuța bunicilor și povestește mai ceva ca un ghid profesionist.

Mânăstirea Corbii de Piatră, m-a impresionat maxim și deși o știam din descrierile voastre și din poze, senzația de la fața locului este unică. Iar sus pe deasupra stâncilor vederea este magnifică și nu poți decât să te bucuri pentru toate astea.

De la Corbi am plecat spre Nucșoara, străbătând alte dealuri și văi, am trecut din nou prin sate răsfirate, unele parcă oprite în timp, doar mașinile parcate în fața porților ne aduceau undeva mai aproape de anii noștri.

Câini alergau de colo-colo, pisicuțe, amintindu-ne că ei mereu sunt prietenii noștri.

Am găsit satul Nucșoara destul de ușor, mi-a plăcut mult; era un sentiment straniu aici-deși era aparent pustiu, abia de zărisem vreo 4-5 oameni și câteva mașini, erau copii probabil în pauză și se jucau în curtea școlii. Cumva aceste elemente erau în contradicție. Am admirat mult casele frumoase, multe renovate sau chiar noi, am văzut și case părăsite și te cuprinde tristețea... Dar văzând copiii se vede treaba că mai avem un viitor!

Am văzut lacul de cum am intrat în sat, acolo chiar în parcare, vis-a-vis de biserică. Am făcut primele poze și am ascultat orăcăitul broscuțelor. Apoi am pornit pe strada principală, nebănuind că trebuie să existe o cale de a mai ajunge la lac. Doar când am văzut mica potecă am pornit pe ea și desigur că am nimerit unde trebuia!

Câteva gâște jucăușe parcă ne așteptau, pentru că, de cum ne-au văzut au început să zburde prin apă făcând spectacol. Ne-am rotit prin jurul lacului Învârtita sau Nucșoara, admirând lacul din toate părțile. Oare de asta se cheamă și Învârtita, că e cam rotund? Țin să cred că da!

Oricum peisajul este de vis, salcâmii și sălciile aplecate cu ramurile verzi oferă un cadru perfect pentru poze, ierburile, stuful, totul este parcă calculat pentru a face o ședință foto. Iar biserica „pică” perfect în cadru.

Mi-a plăcut foarte tare și aici.

Ziua cinci, plecăm spre Pitești, cu intenția Muzeul Golești. Ajungem devreme, pe la 10.30. Deja un grup de copii se aliniau la poartă, așteptând nerăbdători semnalul de a intra pe poartă.

Am intrat și noi, iar după plata biletului, 10 lei de adult, (vezi diferența), am pornit să explorăm zona, începând cu conacul. Nu prea ne-am intersectat cu copii, ei au stat mai mult în parc, la locurile de joacă, la mica tiroliană, iar după cele vreo 3 ore petrecute acolo, i-am lăsat încă luptându-se cu săbiile din lemn, foarte fericiți și veseli.

Probabil că voi reveni cu un articol separat, este un loc despre care ai ce spune, minunat.

Plecând de la muzeu, am trecut pe la lacul Budeasa, liniștit, albastru, foarte calm.

Ce locuri frumoase avem în țară, păcat că multe din drumurile țării sunt destul de jalnice.

Am ajuns la ziua șase, adică sâmbătă, preziua plecării și am programat-o pentru o vizită la Lacul și Barajul Vidraru. Nu mai fusesem nici acolo, deci era un obiectiv must see! Am plecat devreme, de pe la 9.30, cu gândul de a nu găsi aglomerație. Nici nu a fost, doar când ne întorceam s-au mai îngroșat rândurile în sensul opus.

Cum l-am găsit pe baraj? Minunat! Spectaculos! Era puțin înnorat, speram să nu plouă, iar dorința ne-a fost îndeplinită, ba chiar pe alocuri mai apărea și soarele, ca un bonus.

La întoarcere l-am văzut și pe moș Martin, ce-i drept un puiuț, l-am pozat din mașină, doar în trecere, nu am oprit.

Dorința de acasă era să mergem și la Cetatea Poienari, dar din nefericire este închisă pentru reabilitare pentru câteva luni. Va trebui să revenim.

Întorși la Curtea De Argeș, am luat prânzul tot la hotel și cum încă nu începuse ploaia, ba chiar era foarte cald, contrazicând prognoza, am pornit din nou în oraș cu ideea de a vizita Casa Norocea, deoarece la prima încercare, marți, nimerisem puțin înainte de închidere. Acum am avut ~noroc~ la Norocea, un muzeu etnografic dedicat lui Dumitru Norocea, omul care a executat primele mozaicuri în România. Un muzeu interesant, pe care vi-l recomand dacă ajungeți în zonă. De la Norocea am pornit spre Muzeul Municipal, un muzeu situat în centrul orașului, peste drum de Curtea Domnească, ușor de găsit, împărțit în două secțiuni-una de istorie și una de artă.

Frumos, recomand.

Ziua șapte a fost cea a plecării. N-am stat prea mult după micul dejun, deși check-out este la 12, noi mai aveam câte ceva în plan. Am pornit așadar, însoțiți de stropi ușori de ploaie, dar cu nori cenușii și o prognoză destul de urâtă.

Când am ajuns la Mânăstirea Nămăiești, ploua binișor deja, ne-am luat hainele de ploaie și am pornit. Pesemne că din nou vremea ne-a făcut cu ochiul, ploaia s-a oprit, dar fiind duminică, n-am putut ajunge decât în pridvorul bisericii, era foarte multă lume la slujbă. M-am mulțumit cu câteva clipe de rugăciune, am făcut poze, cu admirație pentru combinația dintre vechi și nou, stânca în spate, fațada cea nouă. Vom reveni probabil.

Doar peste câțiva kilometri ne opream din nou, pentru Mausoleul de la Mateiaș. Aici era foarte multă lume, autocare cu copii, cu seniori, pensionari, tineri, de toate vârstele. Am urcat treptele mausoleului, am coborât la subsol unde sunt criptele, am fotografiat mozaicurile frumoase.

Nu puteam rata nici vizita la micul muzeu militar, iar când s-a adunat un grup suficient de mare, am avut parte și de un mic montaj cu sunet și lumini, reprezentând un asalt, bineînțeles victorios.

Nu în ultimul rând, priveliștea văzută de sus, din punctul cel mai înalt este magnific.

A urmat apoi Dâmbovicioara, culoarul Rucăr-Bran, zone absolut minunate, deși câteodată erau învăluite în ceață. Ploaia ne-a ocolit, ajungând cu bine acasă.

În încheiere, vreau să vă spun că m-am simțit minunat, fericită că am descoperit așa locuri frumoase, mulțumită vouă, celor de pe AFA. La rândul meu, nu pot decât să vă recomand să vizitați aceste zone dacă nu cumva deja ați făcut-o. Chiar și atunci, puteți reveni! Cred că noi o vom face!

Webmaster, o rugăminte:

https://youtu. be/lXY4DtEHAds

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI