Călător prin țara mea. Merită să vezi: Babadag, Geamia Ali Gazî

TIPĂREȘTE

Motto: „Unchiul meu Sammy era un om foarte supărat. Și-a scris pe propria piatră funerară “La ce te holbezi?!” – Margaret Smith „

Fraților, am intrat într-o criză de timp de nu mai pot face nimic! Chiar mi-e dor să am și eu o perioadă de timp în care să n-am nimic de făcut, să stau, așa, pur și simplu (Ce faci, măi Gheo, șezi și cujeți? -No, numa'șed! ”). De aceea vreau să-mi cer scuze că nu am intrat pe la conturile voastre din AFA, să mai arunc și io un ochi și-o bârfă! Dar, promit că o s-o fac, uite, mă jur, să n-apuc să mor dacă vă mint! :))

Cei care-mi citiți postările ați remarcat, poate, că scriu uneori și despre biserici sau mănăstiri, ba chiar și despre cimitire, ca fiind obiective turistice. Acuma, de fiecare dată când scriu, încerc să o fac fără a stârni cine știe ce deranj spiritual, pentru că religia este, pentru unii, o chestie foarte importantă. Mi-am și furat, odată, niște voturi negative, pentru că am îndrăznit să scriu un banc despre popi înainte de a scrie, efectiv, despre o mănăstire, deci, ce-am înțeles noi de-aicea, că, dacă nu ”mă râdeam” de preoți, Doamne-Doamne nu mă bătea cu voturi negative, huh?

Cum am mai spus, religia nu are de-a face în descrierea unor obiective religioase, le descriu ca pe locuri care atrag atenția și, prin frumusețea sau încărcătura lor spiritual-culturalo-istorică merită vizitate. Pe bune, acuma, Domul din Milano sau Catedrala Sf. Stefan din Vienna, ce sunt: muzee sau biserici? Când le vizitezi te duci pios, ca un călugăr, sau ca turistul?! Normal, bunul simț trebuie să te facă să realizezi că te afli într-un loc ce, pentru alții, reprezintă ceva la care țin foarte mult și-atunci, te porți adecvat, cu civilizație. Ca să nu se spună despre tine, vorba aia:”Primești omul în baie și-ți mănâncă săpunul! ”

Plecând eu de pe frumosul platou unde se află Cetatea Enisala, am pus cap-compas Babadag, unde urma să ne ostoim setea de cunoaștere turistică.

Știam, din capul meu, că nu-s așa de prost precum m-a arată fața, că, orașul Babadag a fost, pe vremea stăpânirii otomane a Dobrogei, un oraș important, aici fiind, pentru o perioadă, reședința pașei care guverna Regiunea Dunării de Jos. Înflorirea orașului Babadag a fost afectată de desele războaie ruso-turce, care l-au împiedicat să-și păstreze vechiul statut.

Și că ”Babadag” înseamnă, în lb. turcă, ”Muntele Tatălui ” și că aici se află o Geamie, celebră în maiestuozitatea sa.

De la Enisala la Babadag sunt vreo 8 km, dacă-mi mai amintesc bine, mă rog, până-n 10 km. Se merge pe același DJ 222, pe care-am venit de la Tulcea. Drumul este lin, se trece printre vii, de parcă aș fi acasă, pe drumul Mărășești-Panciu.

Intrarea-n oraș nu are nimic spectaculos, un orășel oarecare. Nici nu mă mai uit după indicatoare, mergi înainte și, invariabil în cazul orașelor construite la marginea șoselei, vei ajunge în centru.

La un moment dat ajung pe lângă Geamie, pe care-o căutam din ochi și găsesc și loc de parcare. Opresc și mă duc spre ea.

Strict administrativ se află în Babadag, pe strada Geamiei, nr 2.

Intrând în curte observi curățenia și faptul că are un aer primitor, parcă nu vii împovărat de gânduri.

Mult timp a fost considerată ca fiind cel mai vechi monument de arhitectură otomană de pe teritoriul României. Apoi, s-a demonstrat că acest titlu i se cuvine Moscheiei Esmahan Sultan din Mangalia. De fapt, atunci când am vizitat Moscheea din Mangalia am aflat mai multe și despre Geamia Ali Gazî-Pașa din Babadag, ce ți-e și cu informația asta, cum vrei să citești despre ceva și afli despre altele?!

Moscheea a fost construită de către generalul de corp de armată otoman Ali Gazî-Pașa, între anii 1609-1610.

Acest pașă se afla în Dobrogea cu treburi de serviciu, mici războaie cu rușii, era în delegație, cum ar veni. Omul, conștiincios, ca să-și îndeplinească obligațiile din fișa postului, mergea prin Dobrogea pe unde voia el , că doar era stăpânire turcească , și, tot mergând, așa, căutând rușii pe care să-i altoiască, a ajuns în zona Babadagului, de unde, spera el, putea contracara mai eficient mişcările ţariştilor.

Înaltul Pașă , înalt ca funcție că, deh, nu știu ce înălțime avea- știți vorba aia cu ”din cauză că eram prea scund n-am fost acceptat la echipa de șah” :)) a găsit aici niște păduri de stejar, salcâm și tei, extrem de frumoase și un izvor, pe care l-a considerat sfânt. Pașa, chiar războinic înrăit fiind, avea, totuși, un suflet poetic, așa că a hotărât că acolo-și va stabili reședința.

Iar ca un bun și credincios musulman ce era, precum și pentru că avea și putere și voință, a stabilit că acolo o să construiască o Moschee, ceea ce a și făcut.

Știm că turcilor le plac construcțiile mărețe, ceea ce vedem și la această geamie. Clădirea, în sine, este impunătoare pe tipicul construcțiilor de acest fel: un corp mare, dreptunghiular și un minaret. Ca material de construcție a fost folosită piatra, prezentă din abundență în această zonă.

Clădirea principală are un pridvor cu arcade ample, ceea ce îndulcește, vizual, impresia de masivitate și asperitate. Iar minaretul, înalt de 20 de metri îi conferă o atitudine semeață.

În aceeași curte se afla și Cișmeaua Kalaigi, locul de abluțiune pentru credincioșii musulmani, precum și Monumentul funerar al Pașei - întemeietorul acestui lăcaș, o mică clădire de formă hexagonală și, față-n față cu acesta, casa imamului.

Ca toate clădirile vechi și Moscheea Ali Gazî are istoria ei: a trecut printr-un incendiu în timpul războiului ruso-turc, care au lăsat urme adânci, dar acest fapt a sporit faima acestui edificiu vechi de, iată, 408 ani.

Moscheea a fost reabilitată prin efortul unei fundații din Turcia, care a finanțat lucrările de refacere. Astăzi este aflată pe lista monumentelor istorice din județul Tulcea, găzduiește și câteva colecții decorative de artă orientală.

Tot în curtea Geamiei se află și Cișmeaua Kalaigi, care a fost fost ridicată spre sfârșitul secolului al XVII-lea, de către credincioșii musulmani pentru a se spăla pe mâini înainte de rugăciuni.

Este în funcțiune și în prezent, fiind alimentată directă de la un izvor natural. Legenda locului spune că cine bea apa din acel izvor nu mai pleacă din Babadag. Aveam treabă de făcut acasă, la Mărășești, așa c-am evitat să beau apă, cine știe cât adevăr e și-n legendele astea. :-??

În ultima perioadă, urmare a cercetărilor efectuate s-a stabilit că, de fapt, Moscheea făcea parte dintr-un ansamblul istoric, care este completat de un han (sau caravanserai), un edificiu monumental aflat în curtea moscheii, care a fost descoperit relativ recent, datorită săpăturilor arheologice și despre care se crede că a funcționat în secolele XVII-XIX.

Chiar dacă s-a dovedit că nu este prima clădire musulmană ridicată în România, Geamia Ali Gazî, rămâne unul dintre cele mai populare obiective turistice din județul Tulcea.

Interiorul Geamiei este la fel ca la toate celelalte pe care le-am vizitat: jos, sala mare, ”Mussala” , unde se roagă bărbații. În orice moschee există o nișă, denumită ”Mihrab”, aflată pe un perete îndreptat spre Mecca, perete care poartă denumirea de ”quibla”. Credincioșii îngenunchează cu fața spre acest perete. Opus lui este peretele unde se află ușa de intrare în moscheie.

În dreapta Mihrabului este ”Minbarul”, sau ”minberul”. Este construit sub forma unei scări drepte, acoperite cu un baldachin care este destinat predicatorului. În moschei sunt puține obiecte de mobilier: tribunele pentru dascăli sau cititorii din Coran, ”dekke”, împrejmuirile, sau ”maksura” și, în fine, ”rahla”, locul unde este păstrat Coranul.

Minaretul, turnul construit pe unul din colțurile geamiei, servește muezinului să plasmodieze rugăciunile zilnice ale sallah-ului, vestind orele de închinare.

Chemarea la rugăciune, denumită ”ezan” se face în lb. arabă, într-o formulă unică pentru toată lumea islamică.

Despre toate astea mi s-a spus cu prilejul vizitei noastre acolo. Nici aici nu ni s-a cerut o sumă de bani pentru vizită, efectiv am fost îndemnați să dăm , la libera apreciere, cât vrem. Din banii astfel strânși ni s-a spus că se achită contravaloarea efectuării curățeniei sau se cumpără alimente sau alte bunuri pentru cei săraci.

Nu mi s-a interzis să fac poze, dar, nici n-am abuzat, n-am vrut să deranjez.

Cam atâta despre plimbarea prin Babadag, care, de fapt, s-a mărginit la geamie. Am mai văzut un indicator spre ”Mormântul lui Baba Dede” sau ”Mausoleul lui Sarî Saltuk Dede”, doar că se făcuse târzior și am hotărât că nu mai mergem acolo. Și-apoi, ce, de ce să nu-mi las o portiță de-a mai vizita Babadagul, ce, strică?!

Acuma, am terminat pe astăzi, așa că plec să-mi văz de treburi, haidi, pa!

Web, te rog: https://www.youtube.com/watch?v=PiSNR60ftwE

---

VIZUALIZĂRI: 3389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI