Castele memorabile din Carei si imprejurimi

TIPĂREȘTE

Din Oradea am plecat spre Carei, care se mandreste cu unul dintre cele mai frumoase castele ale Transilvaniei, castelul Károlyi, cu o istorie de peste 500 de ani. Datorita pozitiei acestuia, la 8 km de granita cu Ungaria, a fost ca o fortareata de aparare a granitei vestice a Transilvaniei.

Stiam de existenta lui, citisem ca a fost restaurat de cativa ani, insa nu credeam ca voi avea ocazia sa il si vizitez. Ca majoritatea castelelor, si acesta a suferit numeroase transformari, in functie de moda vest europeana: baroc (in secolul al XVIII-lea), romantic si neogotic (in secolul al XIX-lea), eclectic (la sfarsitul secolului XIX-lea). Seamana foarte bine cu doua dintre castelele de pe Valea Loarei: Amboise si Chenonceau.

Incepand cu anul 1907, membrii familiei Károlyi nu au mai locuit la Carei si multe dintre elementele de mobilier si obiectele de valoare din interiorul castelului au disparut. Obiectele de valoare ramase in castel au fost inapoiate familiei Károlyi, ca urmare a unui acord intre statul roman si cel maghiar, in perioada interbelica. Tot atunci, o parte a castelului este transformata in sanatoriu si cealalta parte, in cazinou. In 1944 e transformat in spital militar, iar in perioada comunista, in muzeu, casa de cultura si biblioteca.

Castelul se afla in centru, la intersectia celor doua strazi principale ale orasului, in mijlocul unui parc dendrologic ce se intinde pe 12 hectare, candva o gradina construita in stil englez, cu specii rare de plante. Cel mai batran copac este un platan sadit de contele Károlyi György in 1810, cand avea 7 ani.

Am strabatut aleile parcului si am ajuns in fata castelului, ridicat pe doua nivele (parter si etaj), care are insa la extremitati cate un turn de forma circulara, cu o inaltime ce poate ajunge la patru etaje.

Fatada principala este flancata de cate un turn, iar intrarea se realizeaza pe sub o arcada, peste care s-a construit un balcon, iar fatada spre gradina reprezinta portiunea in care apar cel mai dominant elementele neogotice, in special pe coltul aferent capelei, de forma poligonala si ferestre in forma de arc frant.

Fatada laterala dreapta are doua nivele si o intrare care asigura accesul in interiorul fostei sufragerii. Intrarea este flancata de doi stalpi masivi, deasupra carora se afla un balcon cu o balustrada din fier forjat, iar accesul se face pe un podet.

Am patruns in interior, pasind intr-un atriu urias, transformat din vechea curte interioara, flancat de trei logii, acoperite cu bolta semicilindrica si trei ferestre mari arcuite pe unde patrunde lumina. Tavanul acestui salon este de lemn casetat si pictat, iar podeaua este facuta din marmura colorata decorata cu elemente geometrice.

Scara asimetrica, cu balustrada de lemn sculptat, este sprijinita pe doua coloane din marmura rosie, iar sub aceasta se afla un semineu sculptat din marmura in aceeasi culoare. Pe peretele din stanga se afla un alt semineu din marmura alba, cu decoratiuni bogate, lucrat in stil baroc. Ambele seminee sunt ornamentate cu lei, simbolul puterii.

La parter se afla capela castelului, construita in stil gotic, joasa, in forma dreptunghiulara si absida octogonala.

Expozitia pemanenta “Careiul de odinioara” cuprinde patru sali in care sunt expuse vestigii arheologice descoperite in zona orasului si este prezentata istoria localitatii, mestesugurile si arta traditionala a zonei.

In aceste incaperi situate la parter functiona sala de mese si camerele slujitorilor sau constituiau spatii de depozitare.

Am urcat la etaj, unde sunt recreate interioarele care redau aspectul rezidentelor aristocratice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, in 10 sali diferite: o biblioteca, două antreuri, o camera de relaxare pentru barbati, salonul de bal indispensabil castelelor de epoca, sufrageria, budoirul doamnelor, dormitorul, camera de toaleta si sala de muzica.

In vremea cand castelui era locuit, aripa sudica era rezervata apartamentelor familiei Károlyi, iar restului incaperilor functionau ca apartamente destinate oaspetilor.

Prima incapere vizitata este biblioteca, cu mobilier din lemn masiv, potrivit unei camere de lucru pentru membrii familiei care detineau functii administrative si care petreceau o mare parte din timp la biroul de scris. Pe doua dintre laturile incaperii este biblioteca cu numeroase rafturi ce gazduiesc peste 2000 de volume originale, acoperind diverse domenii de interes si datand din secolele XVIII-XIX.

In mijlocul camerei se gaseste biroul care ilustreaza preocuparile intelectuale ale familiei, fiind destinata receptiei unor oaspeti oficiali sau cu functii administrative, dar si o canapea tapisata cu matase, locul potrivit lecturii de relaxare.

Lumina patrunde prin ferestrele arcuite la partea superioara, cu vitralii ce reprezinta niste coloane care se inalta pana la albastrul cerului.

Primul antreu are dimensiuni mici, amenajat cu mobilier simplu si putine piese de mobilier si are functionalitatea unei sali de asteptare pentru vizitatori, specifica inaltei societati.

In camera de relaxare/fumoar pentru barbati se gasesc obiecte specifice divertismentului masculin: pipe, vitrina pentru bauturi, mese pentru jocurile populare acelor vremuri: cărţi, bowling, dar si biliard, jocul modern al acelor vremuri, mai ales in inalta societate, in secolul al XIX-lea. Aceasta este creata astfel incat atmosfera sa fie intima, aici avand loc discutiile intre prieteni.

Urmatoarea incapere, de mari dimensiuni, reconstituie un salon destinat balurilor si serilor dansante, responsabilitatea organizarii acestora revenindu-i contesei. Salonul luminos este dotat cu mobilier minimal, dar cu multe oglinzi, care creeaza impresia unui spatiu mult mai vast. Tot ce a rămas din amenajarea initiala sunt decoratiile in stuc, de tip rococo, cu forme stilizate. De pe balconul acestei incaperi se deschide o priveliste asupra parcului.

Cel de al doilea antreu, pozitionat inaintea sufrageriei, este destinat pregatirilor personalului de serviciu inaintea servirii mesei. Incaperea este de mici dimensiuni, cu mobilier strict functional dotat cu ustensile si instrumente necesare servirii mesei.

Sufrageria, una dintre incaperile principale, este spatiul in care se servesc mesele principale si unde se reuneste de cateva ori pe zi, intrega familie. Pentru aristocrati insa, sufrageria este locul unde se primesc oaspetii la masa, de aceea sunt importante mobilierul, decoratiile si accesoriile.

Echivalentul biroului barbatilor este budoirul, spatiul privat al doamnelor, cu mobilier ce cuprinde un sezlong pentru lectura si relaxare, o zona amenajata pentru ingrijire, cu oglinda, cutie de bijuterii si obiecte pentru brodat, cusut. Locatia unei astfel de incaperi este aleasa astfel incat peisajul privit de la fereastra sa fie cat mai placut.

Dormitorul comun, conjugal, este amenajat intr-o sala de mari dimensiuni, cu putine elemente. Patul si noptierele sunt elementele de baza al mobilierului, dulapul are o oglinda ovala incastrata pe usa din mijloc a acestuia, iar celelalte piese de mobiler auxiliar imbraca goliciunea camerei si o echilibreaza la nivel vizual, prin amplasarea acestora in puncte cheie.

Antecamera si camera de toaleta au un mobilier strict functional, fara decoratiuni, compartimentate si despartite printr-un perete, prima fiind antecamera si cealalta, baia. Aici se regasesc insa si pise de baie folosite anterior pentru igiena personala minimala (cana, lighean).

Sala de muzica, ultima incapere a apartamentelor familiei, este cea in care se desfasoara evenimentele muzicale in fata unei audiente selecte, dar si locatia unde erau instruiti copiii pentru a-si exersa vocea sau a canta la un instrument muzical, cel mai adesea, pian.

O expozitie inedita este cea cu trofeele de vacanta si colectia de arme ale dr. Pánczél Zoltán Tibor, care a fost donata, la dorinta lui, de mostenitorii acestuia in 2013.

In una dintre sali este expusa colectia de arme, palarii si casti militare din diferite colturi ale pamantului. Urmatoarea incapere este dedicata trofeelor impaiate ale animalelor din Europa, cum ar fi: mistret, cerb si caprioara, urs, vulpe, capra neagra, muflon. Urmatoarele incaperi contin trofee ale animalelor vanate in Africa: antilope, kudu, impala, zebra, gnu-dungat, nyala. Cele mai spectaculoase sunt insa trofeele exotice expuse in cea de a patra incapere, dedicata animalelor mari din Africa: elefant, rinocer, bivol, strut, girafa, leu. Picioarele de elefant au devenit suport pentru diferite ustensile sau obiecte.

Unele dintre cele mai importante personalitati care si-au lasat amprenta in istoria castelului au fost aduse in fata noastra prin intermediul figurilor de ceara amplasate in ultima incapere vizitata: contele Gyula Károlyi, prim-ministru al Ungariei, contele Istvan Károlyi, membru al Academiei de Stiinte Maghaire, cel care a reconstruit castelul in forma actuala. Doua dintre momentele memorabile din viata castelului si a Careiului, sunt parca insufletite de personajele din ceara: negocierile pentru semnarea tratatului Pacii de la Satu Mare, din 1711 si vizita regelui Ferdinand I al Romaniei si a reginei Maria, din anul 1919.

Ca si concluzie, este un castel foarte frumos, insa denumirea de Peles al Transilvaniei este exagerata pentru ceea ce castelul iti ofera azi, avand in vedere ca foarte putine sunt obiectele autentice ale familiei. E de laudat, insa, faptul ca a fost readus la viata si amenajat astfel incat sa recreeze atmosfera secolului al XIX-lea. Va recomand sa il vizitati daca ajungeti in zona sau chiar sa va abateti de la drum pentru a admira un astfel de castel, unic in zona de nord a Transilvaniei.

Aproape de castel, la 38 de km de acesta, in Ardud, se gaseste cetatea care a fost una dintre cele mai puternice din nordul Transilvaniei, asediata de multe ori, distrusa si refacuta, inclusiv de contele Károlyi Sándor. Este imposibil sa o ratezi, deoarece turnul dinspre sud-vest (de fapt singurul„ramas in picioare” ), transformat in stil romantic, se vede de pe sosea.

In ciuda restaurarii turnului si aripei cladirii, din secolul al XIX-lea, castelul a continuat sa se degradeze treptat. Azi s-au mai pastrat doar ramasite din perioada lui Károly si din perioada de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Am ajuns la ora 15 si ne-am dorit sa o vizitam, insa, desi ar fi trebuit sa fie deschis pana la ora 16, era inchisa. Ne-am uitat„peste gard” si am pornit spre Castelul Lónyai, din Mediesul Aurit, aflat la 50 km.

Castelul renascentist, candva unul dintre cele mai frumoase edificii din Transilvania, distrus de cateva ori, asediat, incendiat si aruncat in aer de 2 ori, astazi este la un pas sa se prabuseasca. De jur imprejurul acestuia, s-au amenajat alei de promenada, care iti permit sa ajungi in apropiere, insa, datorita riscului de prabusire, nu ne-am putut apropia prea mult. In lumina calda de dupa-amiaza, usor rosiatica, ce cadea peste castel, am incercat sa ne imaginam cum arata maretul edificiu ridicat de Lonyai. In jurul unei curti centrale, in care se afla o fantana, se desfasurau 4 aripi de cladiri cu 2 etaje, prevazute cu bastioane, iar fatada principala era dominata de un turn mai inalt cu un nivel fata de celelalte cladiri. Ca orice castel, edificiul avea tuneluri secrete si scari ascunse care erau folosite pentru a iesi din cladirea asediata. Singurele lucrari de consolidare din anii ҆70 au constat in montarea unor zabrele de lemn la ferestre si zidirea tunelurilor, mai mult pentru siguranta vizitatorilor.

Atat am avut de povestit despre castelele din judetul Satu Mare, incepand cu maretia castelului Károlyi si sfarsind cu ruinele castelului Lónyai, bucurandu-ne insa de fiecare moment al zilei.

Mai avem de bifat pe lista obiectivelor de pe aici, o locatie de alta natura, reprezentativa pentru Tara Oasului, Muzeul Satului Osenesc, despre care urmeaza sa povestesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI