Biserica rotundă Teiul Doamnei - Ghica

TIPĂREȘTE

Acum 8 ani am descoperit acest monument istoric de o frumusețe inedită, dacă pot spune așa, un lăcaș de cult de formă rotundă cum nu mai văzusem pe meleagurile românești până atunci. Anul trecut am revăzut biserica de la înălțimea de 60 m a Roții Mari din Parcul Tei (vezi impresii), iar zilele trecute am revenit în cartierul Tei pentru o reîmprospătare a imaginilor.

Unele monumente și locuri atrag prin autenticitate lor, altele prin ineditul oferit sau prin sentimentele stârnite la vederea lor. Apreciez întotdeauna obiectivele, de orice fel ar fi ele, unde întâlnesc oameni deschiși, calzi, dornici de a împărtăși din cunoștințele lor, fără teama de a fi certați de cineva „mai mare”. Lipsa de promovare și de deschidere către... alți oameni (nu extratereștri) e o molimă devastatoare pe meleagurile românești. Voi mai reveni asupra subiectului...

Localizare. Ansamblul religios este situat pe Șoseaua Petricani, de fapt la intersecția a trei mari artere: Petricani, Doamna Ghica, Lacul Tei. Vis-a-vis se află Parcul și Lacul Tei, vechi loc de petrecere a timpului liber în perioada interbelică. Nu există posibilități serioase de parcare în zonă, eventual pe un trotuar sau, dacă e liber, în micul scuar din fața bisericii.

Scurt istoric. Istoria lăcașului de cult e strâns legată de viața palatul din apropiere, proprietate a familiei boierești Ghica. Grigore Dimitrie Ghica, primul domn pământean al Țării Românești după epoca fanariotă, construiește pe moșia Colentina (numită și Teiul), pe locul unor construcții mai vechi, „falnice case de petrecere”. La începutul veacului al XIX-lea zona era una mlăștinoasă, rurală, plină de sălcii, astfel că domnul își ridică aici o reședință de vară, de recreere și petrecere a timpului liber. Astfel, la 1822, apare pe malul Lacului Plumbuita o locuință de vară impunătoare, înconjurată de un parc străbătut de alei. Ziduri de piatră înconjurau proprietatea, o poartă străjuită de vulturi de piatră facilita accesul.

La 1833 Grigore Dimitrie Ghica ctitorește biserica de lângă palat, acordându-i rol de paraclis al reședinței de vară și gândind-o probabil și drept necropolă familială. Lăcașul de cult se înalță lângă ruina unei ctitorii mai vechi a familiei Văcăreștilor, proprietari anteriori ai moșiei Colentina. Biserica este ridicată de meșterul zidar Joseph Weltz, care avea și veleități de arhitect, autor al mai multor proiecte și lucrări la case și biserici din București. Pentru a se încadra în aspectul arhitectural al palatului de vară biserica este construită în stil neoclasic italian, având o formă rotundă, (aproape) unică în țară. Odată cu biserica se ridică și zidul de cărămidă și turnul clopotniță. Ctitorul lasă moștenire prin testament o parte din venitul moșiei Colentina pentru întreținerea ansamblului religios.

La începutul secolului al XIX-lea biserica trece din întreținerea moștenitorilor familiei Ghica în administrația Casei Bisericii, iar peste 50 de ani trece în subordinea Arhiepiscopiei Bucureștilor. Cutremurele din 1940 (când se prăbușește turla) și 1977 au provocat distrugeri care au necesitat reparații; restaurări și lucrări de întreținere s-au efectuat și în ultimele decenii.

Vizita – atunci și acum/probleme. Nu aș fi vrut să amintesc de aceste probleme care se pare că apar la multe lăcașuri de cult și monumente istorice aflate în proprietate privată, dar împotrivirea de care dau dovadă unii oameni e de neînțeles. La Biserica Teiul Doamnei-Ghica în anul 2018 nu am fost lăsat să fac măcar o fotografie din exterior pe motivul halucinant că e „monument istoric” și că s-a primit o circulară care interzice acest lucru (probabil se referea la aceasta: adevarul.ro/news/societat ... 7d62/index.html). Tocmai că vroiam să fac câteva fotografii pentru a promova „patrimoniul liturgic și arhitectural-istoric” al bisericii. Astfel că am făcut câteva fotografii din exteriorul exteriorului bisericii, de după zidul de „apărare”. În 2010 am putut fotografia biserica și monumentele din curte, chiar am primit de la un domn de acolo gratuit două ilustrate cu lăcașul de cult – așa veți putea vedea câteva imagini din curte. Ce diferență de viziune la doar câțiva ani distanță. Nu mai spun că am fost întrebat de altă persoană din curtea palatului alăturat de ce fotografiez monumentul istoric!

Înțeleg că în interior picturile murale pot avea de suferit din pricina blitzurilor (care sunt interzise în multe locuri), dar în exterior nu văd de ce nu s-ar putea fotografia un monument istoric. Cred că ministerele de resort ar trebui să revizuiască într-un fel politica aplicată monumentelor istorice de orice fel, în privința regimului de vizitare/fotografiere. Obiectivele aflate pe lista monumentelor istorice ar avea de câștigat în urma promovării lor de către turiștii care le-au călcat pragul, posibil să se adune și ceva bani pentru restaurări în cazul aplicării unei taxe modice pentru vizită/foto.

Există, mai rar, cazuri în care am interacționat cu slujitorii Bisericii (preoți sau dascăli) într-un mod civilizat, deschis – am fost condus prin lăcaș, mi s-au arătat picturile cele mai valoroase, am primit explicații privind arhitectura și istoria lăcașului respectiv – un interes deosebit pentru promovarea și răspândirea informațiilor privind biserica respectivă. Îmi aduc aminte de bisericile săsești vizitate fără nici o îngrădire, lăcașuri de cult unde primeam cheia de la custode și eram îndemnați să poposim cât vrem în biserică, doar să încuiem la sfârșitul vizitei și să returnăm cheia (ca de exemplu la ansamblul cistercian de la Cârța – vezi impresii). Sau amabilitatea dovedită de călugărul italian de la Mănăstirea catolică a Carmelitanilor Desculți din Snagov (vezi impresii). Atitudini și... atitudini.

Descriere biserică. Dar să revenim la oile noastre. Ctitoria domnului muntean are o simetrie perfectă, forma rotundă a corpului central este îmbogățită cu patru mici abside laterale și o turlă centrală, circulară. În locul pridvorului tradițional se află un fronton (având pictată icoana hramului) sprijinit pe patru perechi de coloane în stil doric-toscan. Un brâu de ornamente vegetale înconjoară biserica sub cornișă, iar cununi de lauri ornează portalul de intrare. Pisania este amplasată deasupra ușii de la intrare într-un chenar sculptat cu motive florale și consemnează în limba chirilică istoria ctitoririi. Hramul bisericii este Înălțarea Domnului, la care s-a adăugat hramul „Sf. Grigore Teologul” (25 ianuarie). Nu am nici o fotografie din interior, nici nu am stat foarte mult în biserică.

Interiorul este oarecum luminos, ornamentica și culorile picturilor îmbogățesc în mod reușit spațiul sacru. Turla e străbătută de ferestre care aruncă raze de lumină în interior. Pictura în ulei, frumoase medalioane cu icoane amplasate pe cupolă, a fost realizată în secolul al XIX-lea de pictorul italian Alberto Giacometti (nu am reușit să aflu despre care membru al familiei de artiști Giacometti e vorba). Catapeteasma are o formă unică, adaptată planului circular al bisericii; este bogat ornamentată, culoarea albastru și auriu predomină. Portretul lui Grigore Dimitrie Ghica se află pe peretele vestic: un domnitor îmbrăcat în haine orientale, cu ișlic pe cap, anteriu încheiat cu copci peste o cămașă lungă de borangic și barbă lungă. Pe peretele de vis-a-vis se află fratele său, Alexandru Ghica, urmașul său la tron, înfățișat într-o ținută occidentală: costum negru, vestă albă, eșarfă la gât, joben, barbă tunsă scurt.

Ansamblul funeral din curtea bisericii. În jurul bisericii rotunde se află o serie de monumente funerare de mare valoare artistică aparținând familiei Ghica. Se evidențiază în primul rând monumentul ctitorului: domnul Grigore Dimitrie Ghica, înmormântat cu mare alai în anul 1834. Monumentul este amplasat un an mai târziu și reprezintă o prismă de piatră susținută în colțuri de patru statui de femei și multe alte sculpturi cu o simbolistică proprie. Inscripția cu litere chirilică amintește de lucrările edilitare efectuate de domn în București: pavarea pentru prima dată cu piatră a unei străzi din Capitală în 1825 – Calea Moșilor („Podul Târgului de Afară”). Alt monument important este cel dedicat generalului Alexandru Solomon și soției sale, autor fiind sculptorul Carl Storck. Există și monumente tip sarcofag, dar și lespezi de piatră. Un articol complet despre acest ansamblu funeral și valoarea sa puteți citi aici: academia.edu/6005883/Ansa ... _consciousness_.

Am ocolit ansamblul bisericesc prin exteriorul zidurilor înalte de 2 m, sprijinite cu contraforți scunzi. În spatele complexului, spre Lacul Plumbuita se înalță un turn clopotniță solid, împodobit cu un șir de motive florale. Tot înspre lac se poate observa zidul și câteva arcade din cărămidă, neacoperit de tencuială. M-am liniștit plimbându-mă puțin în Parcul Circului (vezi impresii), într-un peisaj autentic de primăvară.

Concluzii? Mai sunt necesare? Un monument istoric deosebit, picturi și sculpturi de valoare, accesibil probabil în timpul ceremoniilor religioase ori a nunților și botezurilor. Alături, un palat reprezentativ pentru arhitectura rezidențială a elitelor din secolul al XIX-lea, păstrat aproape în forma originală, cu un interior superb, accesibil doar în cadrul unor evenimente private. Cred că mai avem de învățat, de schimbat mentalități, etc.

Articole relaționate. Vă recomand să citiți și articolul dedicat Bisericii rotunde de la Lețcani (jud. Iași) – vezi impresii, monument istoric în stil neoclasic construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de arhitecți italieni.

---

VIZUALIZĂRI: 4852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI