Manastirea Stravopoleos - Bucuresti

TIPĂREȘTE

Inainte de a pleca in concediul de la Viena (în 2014), am căutat pe youtube filmuleţe cu principalele obiective turistice ale capitalei Austriei. Atunci am zis, să caut si filmuleţe cu obiective turistice din Bucureşti. In majoritatea reportajelor despre obiectivele turistice care treuiesc vizitate în Bucureşti apărea biserica Stavropoeos. Atunci am zic că trebuie să vizităm acestă mănăstire.

Ocazia s-a ivit în luna mai a acestui an când am participat la o nuntă în Bucureşti. A doua zi, chiar dacă eram obosiţi de la nuntă, am hotărât să vizitam această Biserică.

Biserica Stavropoeos se afla pe strada cu acelaş nume, Stavropoleos, la numărul 4. Este este o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc şi are hramul Sfinţi Arhangheli Mihail şi Gavril. Numele biserici (Stravropoleos) provine de la numele grecesc Stauropolis care se traduce ca Oraşul Crucii. Mă aşteptam să găsesc o biserică mare dar supriza a fost când am vazut dimeniunile micuţei biserici Stavropoeos.

Istoria Biserici Stavropoleos începe prin anul 1722, când grecul Ioannikos Stratonikeas cumpară pamântul unde este astazi biserica, şi construieşte un han. La aceea vreme era moda ca pe lângă hanuri să se construiască şi câte o biserica, cu veniturile provenite de la han. Aşa a făcut şi grecul nostru. Dar pământul pe care la cumpărat iniţial nu era destul de mare ca să încapă pe pe lângă han şi întreaga biserică, aşa că este nevoit să mai cumpere o bucată de pământ, unde a construit altarul bisericii. La 30 octombrie 1724 biserica este gata. In anul următor bisericii i se adaugă şi clopotniţa. In anul 1729 biserica suferă modificări în sensul că i se măreşte altarul, deoarece propitarul hanului a mai primit ca şi donaţie o mică bucată de pământ. In anul 1838 biserica este distrusă în mare parte de un cutremur iar în anul 1841 i se dărâmă turla controlat, care ameninţa să cadă. La 7 februarie 1742 ctitorul acestei biserici moare şi este îngropat biserică. Urmează o perioadă în care biserica afectată de cutremurul din 1838 se degradează foarte mult. In anul 1897 se doreşte restaurarea bisericii, iar lucrările de restaurare îi sunt propuse arhitectului Ioan Mincu. Acesta după trei ani de studii afirmă că restaurarea bisericii este imposibilă din cauza greşelilor de construcţie, totuşi Ioan Mincu începe lucrările de restaurare în anul 1904. După renovare biserica se redeschide în anul 1940 şi a funcţionat neîntrerupt până în ziua de azi (chiar şi în perioada comunistă dar cu o activitate mai restrânsă). In 1991 biserica este “revigoarată” sub conducerea părintelui Iustin Marchis, vin aici tot mai multe măicuţe iar în anul 2008 biserica redevine mănăstire.

Am intrat în curtea biserici, aici am găsit o mulţime de oameni care se odihneau la umbra copacilor. Chiar este un loc răcoros, am stat şi noi pentru o pauză pe o bancă aflată pe coridorul lapidariumului biserici. Dacă tot veni vorba de Lapidarium, acesta a fost ridicat la începutul secolului XX, iar arhitectura sa este o pelungire stilistică a bisericii. Aici se găsesc, coloane din piatră, pietre de mormânt, cruci din piatră, alte obiecte din piatră. O parte dintre acestea sunt provenite de la bisericile bucureştene care au dispărut din central vechi al capitalei pe parcursul modernizării acesteia. Pe un perete al lapidariumului se află o pictură veche care prezintă doi îngeri şi un sfânt, această pictură cred că este în curs de restaurare. Tot într-o sală a lapidariumului se găseşte bibiblioteca mănăstirii. In bibiliotecă se găsesc numeroase volume de teologie, artă şi istorie. Biblioteca contine si un important fond de carte veche, manuscrise şi tipărituri în limbile româna, greacă şi slavonă. Sunt peste 80 de manuscrise si 400 de tiparituri, carţi de cult sau manuscrise muzicale, unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. Pe coridoarele lapidariumului se află şi un clopot vechi care este crăpat într-o parte. Coloanele lapidariumului sunt pline de flori acăţătoare care dau acea răcoare care te îmbie să faci o pauză pe băncile şi scaunele existente pe culuoar.

Din păcate biserica era închisă şi nu am putut vizita interiorul său, ne-am mulţumit doar cu exteriorul. Porticul bisericii combină stilul baroc cu stilulul oriental, are în componenţă mai multe coloane cu decoraţii vegetale şi făşii florale. Pe peretel de la intrarea în biserică se observă picturi vechi afectate de trecerea timpului. Uşa de la intrarea în biserică este din lemn şi este încrestată cu decoraţiuni florare şi cu protectorii bisericii arhanghelii Mihail şi Gavril. Tot aici în portic stă atârnată şi toaca metallică prin a cărei sunet sunt chemaţi enoriaşi la slujbă. In partea de sus a biserici sunt pictaţi în culori vii, mai mulţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. Dupa ce am adirat intregul complex, am pornit spre masina.

Pentru cei care viziteză Bucureştiul, treceţi această mănăstire la obiectivele musai de vizitat.

Vă doresc vacanţe plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 1465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI