Istoria unei biserici - Biserica Popa Nan

TIPĂREȘTE

M-am gandit ca astazi este duminica si se cuvine sa ne gandim si la linistea noastra sufleteasca astfel incat vreau sa va fac cunoscuta o biserica care pare mica si stiuta de prea putina lume dar care are o intreaga istorie din care pentru o mica bucatica a ei fac parte si eu.

Vorbim despre biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, biserica numita si “Popa Nan” aflata pe strada Popa Nan si care este inchinata si Adormirii Maicii Domnului.

Numele acestei biserici provine de la preotul Nan trimis de la Mitropolie in anul 1719 pentru a infiinta o parohie noua in partea de nord-est a Bucurestiului acolo unde era una dintre cele 13 bariere pe unde se putea intra in oras. La acea vreme in jurul acestei biserici se gaseau livezi de duzi, ce ciresi, visini, caisi astfel ca in zona avem strada Duzilor, Ciresilor, Visinilor. Existand acesti pomi aici de cresteau viermi de matase si se facea comert cu fructe existand astfel o multime de gospodarii in zona. Biserica a fost inaltata din economiile personale ale preotului precum si cu ajutoare de la credinciosi si era o bisericuta mica cu o singura turla si invelita cu sindrila.

Biserica avea următoarea pisanie: „Acesta sfanta si dumnezeiasca biserica s-au zidit din temelie la anul 1719, cu toate cele trebuincioase la infrumusetarea ei, de repausati intru fericire si anume: Ruse, Ecaterina, Manole, Marula si Nanu preotu”.

In 1802 cand a inceput sa se ruineze a fost reparata de jupan Dinca Malaeru care o repara si mpodobeste din nou in plus prevazand-o si cu pardoseala din lespezi de piatra.

In 1845 biserica este reparata din nou de catre epitropii acesteia Costache Cunescu si Tache Croitoru care mai adauga un pridvor de lemn ca mai apoi in 1860 epitropul Tache Anghelescu sa-i adauge o noua turla prelungind biserica cu 8 metri si inlocuind acoperisul de lemn cu unul din tabla.

Ghinioanele se tin insa de aceasta biserica si in data de 20 iulie 1910 biserica s-a daramat singura. Dar in toamna aceluiasi an Parintele Ioan Georgescu (un tanar de 37 ani) impreuna cu credinciosii din parohie pun temelia noii biserici avand la baza planurile arhitectului Cristofi Cerchez insa din cauza diferitelor greutati (vreme de razboi, ocupatie straina) biseria este terminata abia in 1918 fiind sfintita in luna noiembrie de arhiereul vicar Platon Ciosu.

Biserica este alcatuita din pridvor, pronaos, naos (care este largit spre nord si sud prin doua abside semicirculare) si Altar care si acesta este terminat cu o absida flancata de doua spatii liturgice (proscomidiarul si iesirea din altar).

In anul 1924 este introdus iluminatul electric, in 1960 biserica a fost reparata la exterior iar in 1964 s-au introdus gaze naturale si alte imbunatatiri in 1970.

Insa ghonioanele pentru aceasta biserica nu s-au terminat astfel incat la cutremurul din 1977 turla principala a cazut in in interiorul bisericii iar pictura deteriorata mai mlt de trei sferturi. Cu toate ca situatia politica a tarii era cea pe care o cunoastem, mai degraba de distrugere a bisericilor decat de refacere a lor, aceasta biserica a reusit sa fie refacuta, prin de asemenea si picturile in tehnica fresca (de catre prof. Mihai Bogdan Mociulschi) astfel incat in data de 29 octombrie 1989 biserica a fost resfintita de patriarhul Teoctist.

Cu acest prilej, la hramul istoric - Adormirea Maicii Domnului, bisericii i s-a adăugat un al doilea praznic – Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Cel caruia i se datoreaza refacerea acestei biserici este preotul paroh Victor Frangulea care plin de entuziasm si-a asumat aceasta grea sarcina – consolidarea zidurilor, reconstructia turlelor, invelirea acoperisului si refacerea picturilor pentru toate acestea beneficiiind atat de sprijinul enoriasilor cat si de sprijinul Patriarhului Teoctist.

Un lucru aparte pentru bisericile din Bucuresti este ca in aceasta biserica Sfanta Liturghie este transpusa in limbaj mimico-gestual pentru credinciosii cu deficiente auditive astfel incat si acestia pot beneficia de aceste momente de reculegere.

Biserica este amplasata intr-o curte foarte frumoasa si apreciata mult de copii care mai ales vara isi fac loc de joaca aici, de aceasta curte precum si de buna randuiala avand grija preotul paroh Alexandru Dumitrescu si parintele Victor Frangulea.

Este o biserica frumoasta cu slujbe placute auzului, unde linistea din timpul acesteia te face sa poti medita la linistea ta astfel incat la final sa poti pleca acasa linistit. V-o recomand cu mare drag sa-i treceti pragul daca treceti vreodata prin fata ei (este pe traseul troleibuzelor 70 si 79). Sa aveti o duminica linistita.

---

VIZUALIZĂRI: 3119 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI