Hotel Alpechiara - sejur de basm în inima Alpilor

TIPĂREȘTE

- Ce ți-ai dori de ziua ta? A fost întrebarea, așteptată an de an, :)) ce mi-a adresat-o soțul, cu ceva timp în urmă. Mulțumind în gând că n-a uitat nici anul acesta acea dată de 10 și pentru că aveam deja răspunsul pregătit, i-am plasat imediat ispita:

- Ți-ar surâde Elveția?

Îl întrebai timid. Ochi mari, sprâncene ridicate… Am îndrăznit oare prea mult? ;) Dar reacția următoare – zâmbetul scăpat de sub mustață – mi-a dat de înțeles că aș avea sorți de izbândă și planul meu s-ar putea înfiripa.

Pentru mine, Elveția însemna o destinație exclusivistă, mai greu de atins. Și chiar dacă de data aceasta, în acest sejur, în Elveția am punctat doar câteva atracții în excursiile din cele două zile – Geneva și Lausanne / Lucerna și Interlaken – mi-am făcut o părere de ansamblu, știu, am văzut, vizitat și admirat mult prea puțin din ceea ce ea poate dărui, dar, poate va mai exista cândva o revenire…

Ce am pus eu la cale i-a încântat și pe finii noștri, așa încât i-am racolat și pe ei, fiind al șaselea sejur petrecut împreună cu ei în străinătate. Ne simțim bine împreună, iar bucuriile par amplificate când le împărtășești cu prietenii (”berbanții” noștri se cunosc încă din copilărie).

Aveam să ajungem în nordul Italiei, în cea mai mică provincie a sa, Vale d*Aosta, prin programul gândit în special pentru cei cu tâmple ninse, Senior Voyage. Și unde se puteau asorta mai bine acele tâmple ninse de ani, dacă nu în preajma culmilor Mont Blanc, permanent și iremediabil albite și ele de zăpezi ce atrag mii și mii de turiști.

În acest sejur m-am simțit copleșită de sentimentul și dorința de a trăi intens în fiecare zi, de a mă bucura și a mă simți bine în ciuda faptului că am mai adăugat o liniuță pe răboj… Au fost momente unice, când poate păream hipnotizată de peisaje în care parcă îmi doream să mă integrez pentru totdeauna, ca-ntr-un tablou. Și pentru că asta nu-i posibil, vin în ajutor doar amintirile…

Dar unde aveam să ajungem? Într-un sătuc, Palleusieux, la 1110 metri altitudine, situat între Pre Saint Didier și binecunoscuta stațiune Courmayeur, capitală a sporturilor de iarnă, de ale cărei pârtii îl despart doar 2 km. Palleusieux aparține de Pre Saint Didier, stațiune turistică cunoscută încă de acum două secole datorită apelor sale termale binefăcătoare. Între cele două este o distanță de vreo 3 km pe care-i parcurgi nici nu știi când, admirând în permanență panorama cea mai înaltă a Europei. Pre Saint Didier, localitate ce numără doar vreo mie de locuitori, se află la convergența apelor râului Dora di Verney și Dora Baltea, un râu ce se naște direct între vârfurile masivului Mont Blanc.

După un zbor matinal ce a durat două ore și jumătate, am aterizat pe aeroportul Caselle din Torino. Am îndeplinit formalitățile vamale, preluarea bagajelor, apoi am fost întâmpinați de ghidul profesionist și atotcunoscător și conduși la autocar. A urmat un tur ghidat în Torino și apoi o plimbare pe străzile din Aosta, capitala provinciei Vale d*Aosta.

La hotel am ajuns pe înserat, dar încă nu se întunecase, așa încât la coborârea din autocar am rămas uimită de admirație în fața giganticului alb al Europei, în preajma căruia se află hotelul Alpechiara. Alaiul de turiști a grăbit pașii spre recepție, eu însă parcă nu mă înduram să mă despart așa repede de acea imensă panoramă. O liniște deplină domnea aici, aer răcoros, ici-colo luminițe la ferestrele din vecinătate, iar în fundal, mantia albă a munților. Alertat de întârzierea mea, soțul m-a trezit din reverie și m-a poftit în hotel. În scurt timp ni s-au împărțit tuturor camerele - și nu eram puțini -, am primit cardurile de acces și am fost invitați la cină.

Hotel Alpechiara 4* aparține de ”gruppo 13 maggio”, o asociație înființată în 1981 și care are în subordine 13 hoteluri în zona Alpilor. Motto-ul acestui grup: ”pasiune pentru ospitalitate”. Într-adevăr, acest lucru nu se dezminte.

Hotel Alpechiara este frumos situat la poalele unui deal împădurit, iar distanța mică – 3 km până în centrul stațiunii Courmayeur și de 6 km până la intrarea în tunelul Mont Blanc, îl recomandă ca pe un excelent și strategic punct de plecare în excursii pentru iubitorii de sporturi în aer liber, oferind posibilitatea entuziaștilor de a schia direct pe versanții celui mai înalt masiv european.

Hotelul este construit în tipic stil valdostan, cu fațada împodobită cu balcoane din lemn și acoperișul realizat din plăci mari de ardezie, care rezistă excelent intemperiilor timp îndelungat. Cu toate că șoseaua SS 26 (Strada Statale 26) trece chiar prin fața sa, zgomotul produs de mașini nu este deranjant, traficul nu este intens, acesta regăsindu-se în schimb, ceva mai departe, pe autostrada A5.

Alpechiara deține 52 de camere și două suite, împărțite pe patru niveluri. Culcușul nostru a fost la etajul al patrulea, cu vedere spre răsărit. Dacă am avut o cameră pe plac? Ei bine, da! Modernă, funcțională, curată, cu mobilier din lemn de culoare deschisă, luminoasă, cu balcon și fereastră ce dădea spre micuța grădină, ne-a asigurat o atmosferă de căldură și intimitate. A propos de căldură – două calorifere imense, din podea până aproape de tavan, asigură probabil în timpul iernii geroase, confortul dorit. Este pentru prima oară când întâlnesc într-un hotel de munte niște calorifere de asemenea dimensiuni…

Când am ajuns seara în cameră, caloriferele erau calde, probabil în ideea că turiștii sosesc obosiți de pe drum și își doresc o cameră încălzită. Noi, cum nu suntem friguroși, am închis imediat robinetele caloriferelor, de altfel, în toate nopțile am dormit cu ușa de la balcon întredeschisă.

Camera noastră, aflată în partea laterală a hotelului era mult mai spațioasă decât cele aflate la fațadă. Știu acest lucru pentru că prietenii noștri au primit o cameră mică în comparație cu a noastră. Dacă ajungeți la acest hotel și vi-o doriți după ce ați văzut-o în fotografiile mele, ea are numărul 402. Ce are ea în plus față de celelalte camere? Un mic holișor la intrare, ocupat în partea stângă de dulapul de haine, care, deci, nu ”fură” din spațiul camerei. Apoi, o canapea extensibilă, dând posibilitatea unei familii cu copii să se bucure de confort. De asemenea, un birou mare ocupă toată lățimea camerei, acesta are încorporat un minifrigider, un dulăpaș cu rafturi, precum și o parte cu patru sertare încăpătoare. În celelalte camere există un singur calorifer, de dimensiuni mai mici, nu este canapea, biroul este înlocuit de o măsuță, iar televizorul este și el mai mic.

Încadrat de două noptiere, patul nostru a fost mare, cu saltea înaltă, iar lenjeria a fost schimbată de două ori pe parcursul sejurului. Lângă canapeaua extensibilă se află o băncuță care a trebuit să-mi suporte valiza. Podeaua era acoperită cu mochetă. Aflându-ne la ultimul etaj, o parte înclinată a tavanului era realizată din lambriuri din lemn. Televizor Samsung cu diagonala 65 cm, cu programe prin satelit. În afară de cele două veioze de la noptiere, iluminarea camerei era bine asigurată de alte patru aplice.

Baia spațioasă, bine întreținută și ea, cu cabină de duș și bideu, chiuvetă, o mică băncuță și un scăunel pe care erau așezate zilnic prosoapele curate. Deasupra chiuvetei, o oglindă mare, în lateral, uscătorul de păr. Produsele de toaletă erau oferite gratuit.

Balcoanele nu sunt prevăzute cu măsuță și scaune, așa cum poate unii ar dori, fumătorii au locul lor rezervat în verandă, lângă grădină. Noi, cum nu avem dorința fumatului nicidecum, am folosit balconul doar pentru a da binețe în zori împrejurimilor sau pentru a admira în noapte cerul picurat cu mii de stele.

Hotelul este renovat recent, dar păstrează acel mediu primitor și familiar al unei cabane de munte. El dispune de două intrări – una poate nițel mai incomodă când ai bagaje grele, fiind nevoit să urci o scară cu mai multe trepte și alta, pe lângă locul de parcare, pe o rampă puțin înclinată.

Oaspeții au la dispoziție un lounge confortabil, cu mai multe separeuri, un bar cu diverse băuturi alcoolice și cafea, cu prețuri accesibile. Serile se prelungeau în mod plăcut în separeul cu șemineu, cu momente de complicitate între prieteni la jocurile de canasta sau Phase 10.

În afară de recepție, la acest nivel se mai găsește restaurantul cu trei încăperi spațioase, separate. Noi am avut demipensiune – mic dejun și cină. Dimineața mă trezeam în mireasma ispititoare a brioșelor proaspăt scoase din cuptor.

Micul dejun bogat, tip bufet, cu gamă largă de produse dulci și savuroase, iar cina consta în mai multe feluri de mâncare: supe, apoi paste, un fel de mâncare cu carne de pui sau porc și cu salate pe care ți le combinai după bunul plac, la sfârșit – desert. În fiecare seară primeam câte o sticlă de vin roșu sau alb – la alegere, pentru două persoane. Meniul a fost variat, nerepetându-se niciodată în cele șapte seri.

Am văzut persoane care mai cereau o porție și li se aducea. Secretul? Două dintre cei trei care serveau la restaurant erau românce plecate de șapte ani din țară: Lucia din Galați și Ioana din Deva, al cărei soț era recepționer al hotelului. Așadar, și din acest punct de vedere am fost favorizați. Amândouă, persoane calde și plăcute, care ne-au dat o mulțime de sfaturi privind locurile pe care să nu le ratăm în vizitele din împrejurimi.

Managerul hotelului, Signora Stefania, de o curtoazie desăvârșită, știe să gestioneze orice mică problemă, iar proprietatea, sub atenta ei grijă este bine întreținută, până la cel mai mic detaliu. Accesorii de mobilier, tablouri, obiecte de ceramică și sticlă, țesături, lumânări și clopote ce se atârnă la gâtul văcuțelor, diverse piese originale sau lucrate manual – toate aceste obiecte de design sunt expuse sau utilizate în hotel creând un climat plăcut.

Hotelul oferă o sală de fitness, un mic colț de wellness, cu o saună în timpul iernii și o cadă cu hidromasaj pentru relaxarea finală, un spațiu pentru reuniuni cu o capacitate de o sută de persoane, care se poate transforma în trei săli mai mici, o cameră pentru depozitarea echipamentului de schi, cameră de joacă pentru copii. La etajele superioare ale hotelului se poate ajunge urcând pe scări sau cu ajutorul celor două lifturi. Parcarea este gratuită, de asemenea accesul Wi-Fi.

În timpul iernii există serviciu gratuit de transfer la pârtiile de schi din Courmayeur. Autobuzul circulă dimineața și după-amiaza la ore stabilite: 8.30-10.30 și 15.30-17.30.

Hotelul are un acord cu magnificul complex Terme&SPA din Pre Saint Didier, oaspeții beneficiind de reduceri.

Grădina micuță, să-ți bucure ochii la ieșirea din hotel și terasa cu mese și scaune, numai bună pentru a te relaxa la soare, privind panorama asupra Alpilor, completează oferta acestei reședințe liniștite.

La 50 m de hotel se află stațiile de autobuz pentru ambele sensuri: spre nord – Courmayeur și Chamonix sau spre sud – Pre Saint Didier, La Thuile, Aosta.

Cel mai apropiat magazin alimentar se găsește la vreo sută de metri de hotel, pe strada Palleusieux 26 – Marchetto Alessandra.

Am avut parte de vreme însorită și caldă, numai bună pentru excursii. Înafară de cele două excursii organizate în Elveția cu ghid, ne-am plimbat pe cont propriu: Chamonix, Courmayeur, Pre Saint Didier, Aosta, La Thuile.

În concluzie – totul a fost strașnic, hotelul Alpechiara a fost locul ideal al unei vacanțe montane, încărcată cu experiențe de neuitat și de daruri prețioase, cu momente de mulțumire, vitalitate și bucurie.

---

VIZUALIZĂRI: 4267 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI