Álom sau Vis? Ghicitoare pentru vorbitorii de limba maghiara

TIPĂREȘTE

Week-end-ul care a trecut am ascultat chemarea lui dorgo „Hai la Hajdu”că tare aveam nevoie de o bălaceală. Când am văzut titlul articolului eu am raspuns automat „Vin”. :)

De câte ori trec prin Ungaria mă minunez de spiritul lor organizat si felul lor de a-şi ordona casele. Vorba reclamei fac totul în linie. Conduc în linie, se mişcă în linie, stau în linie, construiesc în linie, vorbesc în linie. Nu sunt convinsă că îmi place, dar nicăieri nu mă simt mai în linie ca acolo. Parcă toate străduţele seamănă, casele aşezate indentic, toate cu curte la fel de mare (sau mică) ridicate la aceeaşi înălţime şi după acelaşi tipar. Mie mi-e tare uşor să ma rătăcesc pe acolo mai ales că şi denumirile localităţilor mi se pare că seamănă. Când îi aud vorbind, oricât de atentă aş sta nu reuşesc să identific unde începe şi unde se termină un cuvânt. Şi credeţi-mă îmi plac limbile străine şi nu merg nicăieri fără să învăţ două trei cuvinte. În maghiară, în afara de şeghberugaş care înseamnă ceva picior în fund şi care nu mă ajută cu nimic în convorbirile cu oamenii, n-am reuşit să învăţ nimic! Şi am destui vorbitori în preajmă...

Am zis că am fost de câteva ori la Hajdúszoboszló, e aproape şi nu trebuie să fim atenţi decât la două intersecţii aşa că n-avem nevoie de GPS. L-am lăsat acasă. Şi am avut dreptate, doar că odată ce ajungi undeva vrei să mergi altundeva… că drumul te atrage, că poate dincolo e mai bine… aşa că ne-am cazat la Hajdu, dar am zis că la băile astea am mai fost aşa că hai să le vedem şi pe cele de la Debrecen. Le-am găsit şi pe alea, noroc că aveam IGO pe telefon. Sunt chiar lângă stadion dacă vreţi un punct de reper. După bălăceală, ne-am întors la Hajdu dar am zis că ne luăm după indicatoare că erau destule. N-am luat în calcul întunericul şi nici oboseala pe care o simţeam de la luptele acvatice.

Stiţi că în Ungaria plăteşti vineta doar pentru autostradă, aşa că evident nu ne-am stresat cu plăţi de genul. Că doar staţiunea e la vreo 60 de km de graniţă, Debrecen la încă 20, practic eram aproape acasă. Ei indicatoarele alea sunt malefice. Aşa ne-au ameţit ne-au întors de câteva ori de ne-a sunat apa înghiţită în cap şi ne-au trântit fix pe o autostradă. Acuma…. odată intraţi n-am avut de ales că se încăpăţânau să ne arate înainte deşi noi ştiam sigur că vrem înapoi. Dar parcă toate benzile duceau la Budapesta. Am găsit un indicator mai blând după vreo 20 de km şi ne-a lăsat să facem cale întoarsă, bineînţeles după ce am zâmbit frumos la camerele de control. Am încercat să negociem cu un individ de la benzinărie o taxă de drum de vreo jumătate de oră, dar nu s-a lăsat înduplecat nicicum. Am susţinut bucuroşi drumurile Ungariei cu vreo 6000 de forinţi şi ne-am dus să ne culcăm. La Hajdu evident.

Am avut cazare două nopţi la pensiunea Alom. Nu ştiu cum se citeşte, dar Vis se traduce. Vorbesc serios. E un loc liniştit unde poţi dormi şi visa în voie. De fapt nu ştiu dacă ai vreo şansă să găseşti ceva animat acolo. Cred că media de vârstă a locuitorilor e destul de înaintată. La ora 7 seara nu mai vedeai nici un om pe stradă şi nici lumini aprinse. Toate jaluzelele erau coborâte.

4 camere de Vis toate goale şi toate la etaj, am luat-o pe cea mai mică că eram doar doi. 36 de euro pentru două zile plus o taxa de staţiune de 6 euro. Am platit în euro fără probleme şi fără chitanţă. Camera a fost foarte verde. Iubesc culoarea verde m-am simţit foarte eco. Nu cred că avea mai mult de 20mp şi erau de toate acolo: bucătărie, cu plită electrică, microunde, cafetieră, frigider, măsuţă cu scaune de bar, baie cu duş, balcon. În curte în spaţiul comun era un foişor, gril, căsuţa pentru copii, terasă, garaj. Foarte frumos organizate. Un singur lucru m-a deranjat, o cheie pe termostatul reglat la 22 de grade. Temperatura a fost ideală, nu a fost nici frig nici cald, dar ideea mi s-a părut aiurea. Poate aş fi vrut mai cald sau mai rece sau aş fi vrut doar să simt că am eu controlul… Când m-a văzut soţul deranjată de asta a reacţionat prompt: „draga, aduc o şurubelniţă din maşină şi rezolv, nu-i mare lucru”. Abia l-am convins să nu se pună pe treabă.

Cum îl cheamă pe Ciobi?

Cea mai faină chestie din istoria omenirii mi se pare inventarea pet-urilor. Nu mă refer la sticlele de plastic. Alea-s la polul opus. Mă refer la animalele de companie. Doi aveam în curte, simpatici şi jucăuşi. O fetiţă şi un băiat. V-am zis că gazdele ne-au lăsat toată casa? Poate nu era chiar sezon aşa că am fost singurii cazaţi în vilă. Am primit cheia şi ni s-au prezentat animalele cu singura rugăminte să nu-i lăsăm să iasă din curte. Părea un lucru uşor. Atâta doar că în momentul prezentării am reţinut doar numele fetiţei: Linda. Acum e posibil să am o problemă şi cu numele ungureşti. Prietenii mei unguri ştiu, şi nu se supără că la toţi le zic Ciobi. Ştiu cum se scrie dar vreau să vedeţi că stiu şi cum se pronunţă... Aşa că i-am zis şi băiatului Ciobi. Sincer, nu cred că s-a prins că de el era vorba când îl strigam. Linda reacţiona foarte bine la numele ei, dar Ciobi n-avea nici o reacţie. Parcă nu mai auzise pe nimeni cu numele asta. Cu disciplina a fost o problemă. Cum încercam să băgăm maşina în curte cum ieşea unul dintre ei. Intra unul ieşea altul. Dresaţi ca la circ să facă lucrul asta pe rând. Linda venea la chemare, Ciobi nimic. Ba mai mult începuse să fugă când îl strigam. Vă rog, dacă ajungeţi pe acolo, întrebaţi de gazde cum îl cheamă pe Ciobi. Promit să îmi notez. Într-o seară ne-am plimbat după el să îl prindem şi l-am adus în braţe. În rest a fost cuminte.

Totul era curat şi frumos aranjat. Patul era dintr-un placaj subţire care scârţâia şi când respirai dar salteaua era buna. Televizorul nu ştia decât posturi în limba maghiară. L-am butonat un pic fără alt rezultat. La baie un singur prosop. Nu pot să zic că nu era, dar nici că am avut amândoi…

Era o listă înrămată deasupra mesei şi am tot tras de soţul meu să mi-o traducă. El vorbeşte, da' nu citeşte... La limba maghiară mă refer... Am reţinut din regulament că nu e frumos să laşi mizerie în cameră, vase murdare în chiuvetă, că gunoiul se sortează, nu ai voie să faci chef sau să dai muzica tare, că trebuie să-ţi răsfeţi soţul şi să îi faci toate poftele. Ce le-o fi venit să scrie astfel de reguli pe pereti?

PS: Traducătorul a fost neautorizat. Nu mă trageţi la răspundere pentru eventualele inexactităţi. :D

---

VIZUALIZĂRI: 1826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI