Amplasare excelenta

TIPĂREȘTE

Am avut ocazia sa vizitez anul trecut San Marino, toamna, spre sfarsitul lunii octombrie. Nu aveam cazare rezervata. La dus, in drum sud a Italiei, am ratat iesirea de pe autoastrada care mergea inspre Rimini, catre San Marino si nu am vrut sa ne intoarcem. Si am amanat-o pentru la intoarcere.

De ce vroiam sa vad San Marino? Poate o curiozitate, poate un moft! Vazusem multe video –clipuri despre aceasta republica, citisem pe blogurile unora si stiam ca este socotita cea mai veche republica din lume! Iar Constitutia republicana din 1963 mai este in vigoare si astazi la ei! Asa ca la intoarcere, cu toate ca am venit prin alta parte, travesand muntii din partea vestica a Italiei catre est, am reusit sa ajungem aici, aproape de inserat. Drumul prin munti a fost frumos, dar foarte pustiu. Nici masini si nici multe sate, dar sosele de foarte buna calitate.

San Marino se afla in apropiere de tarmul Adriatic, in peninsula Italiei. Este recunoscut dupa Muntele Titan, cu cele 3 turnuri, care se zaresc de la departare. Tot urcam si erau multe serpentine. Nici nu va puteti imagina cum ne fugeau ochii in stanga si-n dreapta, de cand am intrat acolo.

Ne-am trezit in fata unui mare hotel, cu numele ca si muntele pe care eram: Hotel Titano! Era o panta foarte abrupta. Am intrat sa vedem de cazare, vorbind in engleza, cu fata de la receptie. Dar langa receptie, un alt angajat tanar, vazuse numarul de Ro al masinii si ne-a luat in primire zambitor, vorbind limba romana. Si noi am fost bucurosi si surprinsi in acelasi timp de acest lucru. Cum pretul de acolo era foarte mare, l-am rugat sa ne sfatuiasca sa gasim altceva. Impreuna cu fata de la receptie au dat cateva telefoane pentru noi, pentru ca multe hoteluri erau deja inchise, o data cu sezonul turistic de la mare. Altele nu aveau locuri sau treceau de 100 de euro pe noapte.

In final ne-au indrumat spre Hotel Panoramic. Dupa ce ne-am despartit de ei, multuminidu-le de amabilitatea iesita din comun si de ajutorul dat, ne-am indreptat spre hotel.

Albergo Panoramic,

Este situat intr- curba, la un km si ceva de centrul istoric al zonei, intr-un loc pitoresc, linistit si plin de verdeata. Este un hotel de 3 stele si este o gestiune de familie. Ne-a intampinat la receptie o doamna in varsta, foarte draguta, care ne-a dat o camera la etaj, cu 69 de euro pe noapte cu mic dejun tip bufet suedez. Mai ieftin de atat, nu gaseam aici.

La receptie erau o multime de pliante informative ajutatoare pentru turistii care nu erau familiarizati cu acest loc. Avea si internet in restaurant. Parcarea este gratuita. Au si o sala mare de conferinte sau pentru alte evenimente. Holurile erau mari, cu mocheta visinie si multe plante oranamentale. Mi-a placut ca era liniste. Mai erau cazati turisti, dupa nr de masini care erau seara in parcarea hotelului.

Camerele,

Sunt la demisol, parter si etaj. Eram oarecum la munte si caloriferele ardeau. Camera era de marime medie, dar suficienta pentru noi doi. Mocheta si draperiile era de culoare visinie. Am avut un pat matrimonial, cu lenjerie frumoasa. Imi amintesc ca eram rupti de oboseala drumului lung si de emotiitile care te incearca peste zi in vacanta, cand descoperi locuri noi, la care doar ai visat pana atunci.

Am avut cate o noptiera pentru fiecare, in ambele parti ale patului matrimonial, cu cate o veioza draguta, o masuata cu oglinda si scaun, un dulap pentru haine, dotat cu multe umerase si televizor, suspendat undeva mai sus pe un suport din lemn.

Baia

Era deosebita, pentru ca mi-a ramas in memorie, chiar daca eram foarte obosita. Atat prin modelul si culoarea frumoasa a faiantei si a gresiei, cat si prin dotarea cu obiecte sanitare moderne. Prosoape multe, de toate marimile si pe suportul din baie foarte multe produse de igiena necesare fiecarui turist.

Am avut parte de un somn lung si bun. Cu vise foarte frumoase :) ! Dimineata cand am deschis ochii si fereastra camerei …. am ramas muti. Nu degeaba se numeste ‘’Panoramic’’! Seara tot cautand cazare nici nu ne-am dat seama cat urcasem si ca suntem atat de sus. Aici altitudinea ajunge aproape de 800 de metri. Era un pic de ceata, dar cu timpul a disparut si am putut admira casele care se vedeau insirate, pana aproape de mare si soselele care serpuiau printre terenurile agricole.

A trebuit sa ne pregatim pentru micul dejun, care era inclus in pret, in sistem bufet suedez. Restaurantul avea doua incaperi. Noi am stat in cea mica, din spatele receptie. Noi eram singurii clienti la ora aceea, cum suntem foarte matinali, de obicei. Dar totul era pregatit. Am putut alege cafea expresso sau capucino, ceai de toate aromele posibile, lapte, cereale, iaurturi de fructe, fineti, unt si gemuri de multe feluri (mi-a placut cel de portocale). Doua feluri de croassante, paine prajita, briose, oua fierte, branza topita, suc de portocale rosii si niste fructe: mere si portocale. Si poate-am mai uitat ceva.

Dupa ce am servit in linistite cate ceva din fiecare, am multumit gazdei si am urcat din nou in camera sa ne luam rucsacele si am plecat sa descoperim San Marino. Ne-am indreptat spre centrul istoric, urcam o panta nu prea lenta si poposim la poalele cetatii. Masina am parcat-o intr-un loc bine marcat si contorizat. Era gratiut, dar acolo nu puteai ramane mai mult de o ora. Continuam urcatul pe jos pe trotuarele frumoase si elegante, care sunt marginite de numeroase magazine de suveniruri sau de restaurante. Intram in cateva, curiosi sa ne facem si noi e idee. Primul impuls e-un suvenir! Suntem intampinati elegant si politicos de catre cei de aici. Lumea e amabila, dornica de a oferi servicii de calitate si de a avea cat mai multi clienti. Am intalnit din nou romani, atat de la noi, cat si din Republica Moldova.

Ne continuam drumul pe strazile pavate, cu bancute de piatra, spre scarile cetatii. Oprim sa facem fotografii si nu ne mai saturam sa admiram privelistea ce se deschide ochilor de la inaltimea cetatii. Totul este impecabil, de la curatenie, vegetatie, linistea locului si atmosfera medievala. Cetatea este un adevarat loc de patrimoniu pentru intreaga omenire. De sus, intr-o parte vezi toata Riviera Romagna, iar in cealalta Republica veche. Daca ajungeti aici, va sfatuiesc sa nu ratati panorama de turnurile fortaretei medievale. Mi-am amintit acolo, sus, de Cetatea Neamtului. N-as putea sa spun care este mai frumoasa, pentru ca ambele m-au impresionat.

Daca ajungeti acolo in 3 septembrie este Ziua Republicii si pe un stadion vechi, din timpuri stravechi are loc atunci un concurs de spade si un mare carnaval al hainelor de epoca. In Republica San Marino se vorbeste tot limba italiana si moneda este euro. Ora este aceeasi cu ora Italiei. Principalele activitati economice acolo sunt din turism si afaceri bancare. San Marino mai este numita patria paradisului fiscal :) !

Dupa ce faci turul celor 3 turnuri ale castelului, lasa-te purtat de mirosul imbietor al campului cu flori din jurul castelului.

Este imposibil sa te ratacesti in San Marino, mai ales ca in orasul vechi accesul cu masinile este interzis. Daca te incalti comod, poti hoinari pe stradutele pavate si inguste o zi intreaga, intr-o atmosfera medievala si in acelasi timp romantica, creata de arhitectura caselor si a magazinelor de acolo.

Continuati apoi cu o plimbare pe strazile vechi, prin piete, biserici si magazine. Care sunteti pasionati de muzee-aveti ce vedea, dar eu prefer aici sa simt pulsul strazii. Sa simt deosebirea dintre Italia si San Marino, care pentru mine este un exemplu extraordinar de independenta.

Este un loc unde m-am simtit mica, intr-o lume mare, construita printr-un mister, intr-un secol in care nu era descoperita tehnologia zilelor noastre. , de niste oamneni practici, priceputi, siguri pe ei, disciplinati si plini de imaginatie.

Pentru mine este o lume diferita care dainuie pe varf de munte! O lume de care a trebuit sa ma despart a doua zi cu regret, plecand din nou la drum prin Italia, cu un mic popas la Venetia.

---

VIZUALIZĂRI: 6335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI