La doamna Irma

TIPĂREȘTE

Aș vrea să recomand călduros un loc de cazare foarte bun, pe care l-am descoperit în timpul periplului nostru cultural prin Toscana și Umbria. Am ales locația pe internet, așa cum făceam mereu, căutând cazare pentru noaptea următoare, care să coste cât mai puțin; și am avut noroc!

… Părăsind Todi - un adevărat oraş medieval de vârf de munte, am pornit în direcţia CHIANCIANO TERME. Urmărind indicațiile GPS-ului nostru (depășit!), am circulat cu viteza melcului pe drumuri de mâna a 7-a (pe care n-am reuşit să le localizăm pe hartă!), cu urcuşuri şi coborâşuri pe pante imposibile, trecând arareori prin sate. Am avut parte și de vii şi de culturi de măslini, dar trebuie totuşi spus că am văzut în drum peisaje minunate, cu păduri şi lacuri - am zărit în depărtare chiar şi marele lac Trasimeno, care nu era pe traseul nostru.

La Chiusi, am părăsit neaşteptat de frumoasa Umbrie şi am intrat în Toscana...

După 3 ore, ajungem, epuizaţi de drum, la destinaţie: localitatea balneară CHIANCIANO TERME. Fără nici o dificultate, descoperim Vila Irma, aflată chiar pe şoseaua principală, care în oraş se numeşte Viale della Libertà.

Ne cazăm într-o clădire elegantă, cu două etaje, cu camere mari, cu mobilă de modă veche, cu pardoseala de marmură.

Proprietarii sunt un cuplu în vârstă, foarte amabili. Se vede că stabilimentul a cunoscut și vremuri de glorie. Camera costă incredibil de puţin: 39 Euro pe noapte, cu mic dejun - probabil pentru că este criză, iar oferta aici este foarte mare. Camera este mare, cu mobilier cam obosit, dar...

De cum sosim, gazdele ne recomandă să profităm de faptul că ne aflăm într-o staţiune cu ape termale renumite şi să mergem neapărat la băi. Mai mult: demonstrând o amabilitate ieşită din comun, Doamna Irma ne împrumută două halate și două prosoape; văzând că am luat-o pe jos spre băi, ne “culege” de pe drum şi ne duce cu maşina ei până la poartă. Dar... marţi este închis pentru curăţenie!

Înciudaţi de eşec, ne decidem pe loc să mai rămânem aici o zi, pentru a încerca băile şi pentru că este foarte plăcut şi... ieftin!

În schimbul băii, fără a căuta ceva în mod special, facem o scurtă plimbare prin staţiune, admirând hoteluri şi pensiuni moderne, dar şi “de epocă”, parcuri elegante, etc.

Cele trei izvoare termale de aici sunt bine cunoscute în toată Italia încă de pe vremea etruscilor şi a romanilor: poetul Horaţiu obişnuia să le frecventeze, Federico Fellini a folosit oraşul ca background pentru filmul său “8 ½”; în prezent aici vin anual peste un milion de vizitatori. Desigur, există şi aici un Centro Storico, cu o fortăreaţă medievală, cu ruine de temple, cu biserici adăpostind lucrări atribuite lui Luca Signorelli, Perugino, Pietro da Cortona, Nicola Pisano, Duccio di Buonisegna...

Există și aici un “Museo d’Arte Sacra” şi un Museo Civico & Archeologico numit “Delle Acque”... dar, neștiind din timp de ele, nu le-am inclus în programul nostru de vizitare, și așa destul de încărcat...

Seara, întrebăm, timid, gazdele, dacă n-am putea cina, astăzi, la ei; ni se răspune, prompt, că cina este la opt seara, cu care ocazie constatăm că în vilă mai sunt cazaţi şi alţi câţiva bătrânei și bătrânici.

Într-o atmosferă de restaurant de lux, cinăm supă-cremă de spanac, supă de legume cu orez, roastbeef şi porc, sparanghel, morcovi, zucchini, limbă cu maioneză, mini-pizza şi mini-pateuri cu mozzarella - toate “udate” cu câte un pahar din renumitul vin de Montepulciano, apoi prăjitură cu măr şi cremă de vanilie, chec cu anason, etc. La desert, primim vin dulce cu gust de ierburi. Şi în final, “ca la casele mari” - brânzeturi (Bel Paese, Mozzarella, dar şi altele de care nu am auzit...) şi fructe - dar cine a mai putut mânca?

Suntem pur şi simplu ghiftuiţi cu bunătăţi. Nici nu ne pasă cât ne va costa cina asta, dar sigur merită orice bănuţ.

Îngreunați, facem câţiva paşi prin staţiune; într-un parc, nu departe de vilă, am văzut nişte turturele foarte mari, de culoare închisă, cu gulere albe.

... Şi apoi ne culcăm... dar dormim un somn greu, cu burţile prea pline...

A doua zi, ne-am făcut programul de vizite: Montepulciani și Pienza – dar asta nu face subiectul acestei scurte relatări...

Pe seară, la întoarcerea în Chianciano Terme, de-abia așteptăm să ne punem slipurile, să ne luăm halatele de baie împrumutate ieri de la gazdă şi să mergem cu maşina la stabilimentul Piscine Thermali Theia.

Este vorba de trei bazine interioare şi patru exterioare, interconectate, alimentate din izvorul permanent Selene cu apă la 33-360, conţinând săruri minerale sulfat-bicarbonat-calcice, recomandate pentru afecţiuni osteo-articulare şi musculare. Înotăm cu plăcere în bazine, unde avem parte de jeturi subacvatice - pentru hidromasaj la diverse părţi ale corpului, jocuri de apă, duşuri, etc.

Am plătit câte 11 Euro fiecare şi am stat cam două ore (puteam sta până la închidere!), apoi ne-am duşat, ne-am recuperat lucrurile din dulăpioarele ce se încuie şi descuie cu o brăţară personală, primită la intrare. A fost foarte plăcut!

Refrișați, am revenit la Vila Irma... pentru odihnă.

Seara la 8 - cina, cu supă de verdeţuri pasate şi supă de ou, sandviş cald cu şuncă şi mozzarella, pui şi vită cu vinete, ardei, spanac, zucchini, nelipsitul vin de Montepulciano, apă, prăjiturele, vin dulce de desert şi brânzeturi. Un adevărat ospăţ!

În a treia zi la Chianciano Terme, am vizitat orașele Arezzo și Cortona.

Și dacă tot am adus vorba: a treia seară, cina a fost tot foarte bogată, cu prosciuto cu pepene galben, supă-cremă de spanac, paste cu carne, pui şi vită cu sos, zucchini, cartofi, spanac, vin de Montepulciano, prăjiturele, brânzeturi... şi iar am mâncat prea mult!

Dar... tot ce-i bun – câte puțin: a venit vremea să ne mișcăm mai departe, așa că am făcut o rezervare pentru cazare, la o locaţie de lângă Siena.

Sperând, probabil, că vom mai rămâne în continuare, gazdele n-au vrut să ne ia banii înainte. Când a venit vremea să încheiem socotelile, am aflat că pentru fiecare cină efectiv pantagruelică am avut de plată numai câte 18 Euro de persoană!!!

... Ceea ce vă recomand și dumneavoastră!...

---

VIZUALIZĂRI: 184 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI