Hotel „Al Fanar Palace” – din Amman

TIPĂREȘTE

Am așteptat cu nerăbdare să vină data plecării noastre spre Iordania, 06 – 13 nov., excursie organizată încă din martie, de colega noastră @roth, Camelia-adică, împreună cu ghidul Adel Mahadin, din Iordania, un excelent vorbitor de limbă română - vezi impresii .

Adel ne-a așteptat la aeroportul din Amman și, cu un autocar numai al nostru, al grupului de 19 persoane – dotat cu tot ce trebuie, wi-fi, prize de încărcare telefoane, aer condiționat și câte o sticlă de apă plată/fiecare - ne-a însoțit pe tot parcursul sejurului în Iordania. În autocar ne-a făcut o dulce primire – la propriu-, oferindu-ne fursecuri cu susan și cu cremă de curmale. S-a recomandat și ne-a spus că a venit din Iordania în România în 1980, pe când avea doar 17 ani, ca să se școlească în tainele medicinii și că a rămas aici până în 2007. L-a prins „revoluția” la noi și cunoaște foarte bine cum gândește românul obișnuit, cu care s-a înțeles și care l-a „adoptat” imediat, pentru frumusețea caracterului său! S-a integrat așa de bine că s-a și căsătorit cu o româncă-oltencuță de-a noastră, cu care are doi copii, fiecare la casa lui, acum. A fost nevoit să se întoarcă în Iordania când la noi a început criza economică și, întors în Iordania, a făcut cursuri intense de ghid autorizat în turism. Vorbește bine și limba engleză, însă preferă să fie ghid turiștilor români, cu care are o afinitate aparte, cunoscându-ne foarte bine nu numai limba, ci și sufletul.

Am să vorbesc aici despre prima și ultima noastră noapte de cazare în Amman, care a fost la

Al Fanar Palace Hotel. Acesta se află pe strada Queen Rania Al Abdullah, la nr. 124., și este cotat cu 3*. Am ajuns când afară se întunecase și, după ce ne-au fost descărcate bagajele din autocar, de către personalul hotelului, ne-au fost repartizate camerele. Pănă să se facă toate acestea, am fost plăcut surprinși de primirea făcută, oferindu-ni-se câte un pahar de suc de portocale, foarte gustos și bine venit, după drum. Trebuie să punctez că în Iordania apa de la robinete nu este potabilă, nici în casele oamenilor, nici în hoteluri. Apa plată se găsește peste tot, în magazinele alimentare sau buticuri. În unele hoteluri unde am fost cazați, apa trebuia plătită. La acest hotel ne-a fost oferită fără a plăti cu moneda locală, DJ (dinari iordanieni: 1 DJ=0,7 $ americani). Puterea unui DJ este mai mare, lucru de care ei sunt foarte mândri și care este neschimbată, din 1984.

Nu știu care au fost motivele pentru care în prima noapte de cazare am avut o cameră mai puțin „fițoasă” decât în cea de-a doua, care a avut, parcă, un confort ceva mai bun decât la prima. Și asta nu din cauza saltelelor sau a lenjeriei de pat, care au fost de bună calitate și confortabile. La fel a fost și spațiul încăperilor, mai mare decât cel întâlnit de noi în hotelurile europene. Diferența observată de mine a fost la prosoape, care erau de bună calitate și curate, dar pe care mi le-aș fi dorit ceva mai albe și mai puțin uzate.

Holul de la intrarea în hotel are un spațiu generos, este mobilat cu fotolii, canapele și măsuțe, la care poți să savurezi o cafea, sau ce dorești, mai puțin băuturi alcoolice, deoarece religia musulmană interzice consumul acestora. Florile naturale sunt peste tot, frumoasele candelabre luminează plăcut, fără să supere ochiul, iar din hol se poate ieși pe terasa largă, acoperită. Este mobilată cu mese și scaune elegante, unde fumătorii pot ieși să-și savureze țigările.

Lifturile sunt elegante, îmbrăcate în oglinzi, coridoarele sunt mochetate la toate nivelurile, lucru care atenuează zgomotul trolerelor, pereții sunt plini de tablouri frumoase, originale -sau cópii- pictate cu ulei pe suport de carton – am verificat asta pipăind vopseaua și materialul. Am remarcat că hotelul nu are balcoane (oare ce-or fi făcut fumătorii?). Toate tablourile de la etajul 6, unde am fost cazați în a doua seară, sunt frumoase și-ți bucură ochiul, privindu-le! Că tot a venit vorba de tablouri trebuie să spun că în holul recepției, pe peretele din spatele desk-ului se află un tablou cu portretul regelui actual al Iordaniei, Abdullah al II-lea și al reginei Rania Al-Yassin. Ghidul Adel ne-a spus - și n-am motive să-l nu-l cred -, că poporul iordanian își iubește regele și familia regală, deoarece a reușit, prin politica pe care o face, să creeze stabilitate în Regatul Hashemit al Iordaniei și, apoi, să ajute oamenii.

Wi-fi-ul a funcționat bine în ambele camere, iar în apartamentul din a doua cazare prizele erau numai în sistem englezesc. Am avut nevoie de ajutor pentru a reuși să conectăm la ele bateriile de la aparatele foto, tableta și telefoanele.

Despre cina și micul dejun pe care le-am servit la restaurantul „Veneția” de la parterul hotelului, pot să spun că am mâncat cu plăcere tot ce am ales de la bufetul de tip suedez. A fost bun, variat și îndestulător! Mi-a plăcut tare mult aici unul din dulciurile specific locale -Umm Ali- care se prepară, mai ales, în perioada Ramadanului, dar nu numai, fiind un dulce de Post. De pe internet am citit că s-ar mai scrie și „Om Ali”, în traducere „Ali’s Mother”- mama lui Ali.

Dar despre asta și despre alte lucruri specifice Iordaniei, voi scrie mai multe într-un review ce va urma. Vă las acum să vedeți pozele atașate.

Dacă recomand acest hotel?! Desigur! Pentru cele 3* la care este încadrat oferă un confort deosebit, chiar și pentru turiștii mai cârcotași!

---

VIZUALIZĂRI: 716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI