Ne-au depășit așteptările - hotelul și orășelul Palmanova

TIPĂREȘTE

După Menton, am decis ca următorul popas în drumul nostru către casă să-l facem aproape de granița italo-slovenă. Inițial am căutat tot ceva pe lângă mare (de care suntem iremediabil îndrăgostiți amândoi), să ne luăm rămas-bun cum se cuvine, însă acest demers ar fi necesitat o abatere destul de importantă de la autostradă și am considerat că nu ne permitem luxul. Pe urmă, nu știu cum am dat de o imagine aeriană a orășelului Palmanova – o stea perfectă cu 9 colțuri – și am zis: gata, asta e!

Palmanova are câteva locuri de cazare, din care n-a fost greu să-l aleg pe cel mai bine cotat de pe site-ul de rezervări: Hotel Ai Dogi. Părea să aibă tot ce ne trebuia: parcare și mic dejun (incluse în prețul cazării), poziție centrală, preț rezonabil (140 euro/dublă superioară/noapte). Am beneficiat chiar de posibilitatea de a anula gratuit până cu câteva zile înainte, a fost nevoie să garantez cu cardul, însă plata aveam s-o facem abia la fața locului. Plus taxa de oraș, modestă, 1,5 euro/pers/noapte.

În ziua anterioară cazării, am primit de la ei un mesaj referitor la adresa exactă a parcării, pe care am setat-o în aplicația de orientare și astfel am ajuns la marele fix. Mai concret, Via Scamozzi 5/B și este de fapt parcarea din spatele bisericii, hotelul având probabil vreo convenție în acest sens. Nu e o parcare mare, dar am găsit loc relativ ușor. Am lăsat mașina în deplină siguranță, ne-am cules din portbagaj un bagaj minimalist pe care îl pregătisem în avans și am plecat să găsim hotelul, care nu se zărea, însă n-avea cum să fie prea departe.

Am străbătut curtea bisericii; cât pe ce să intrăm și înăuntru, așa de mult ne tenta, însă ne-am abținut. Am găsit intrarea în Hotel Ai Dogi imediat lângă lăcașul de cult, în dreapta, cu vedere la Piața Mare, pe care deasemenea am ignorat-o deocamdată. Pe bolta intrării era scris numele hotelului, iar de-o parte și de alta fluturau câteva stegulețe. Am pătruns în curtea interioară pietruită, am remarcat într-o parte un mic loc de odihnă, pe urmă am intrat în clădirea scundă, rozalie, care aparent nu spune prea multe. Lobby e micuț și modest decorat; în dreapta se află o canapea și un pian, iar în stânga recepția.

Ne-a întâmpinat un tânăr angajat ce a executat procedurile obișnuite de check-in și, cu cartela camerei în mână, s-a oferit să ne conducă. Inițial am gândit că-i exces de zel, dar pe urmă am înțeles. Am străbătut un șir de coridoare, am ieșit în stradă (perpendiculară pe Piazza Grande), am intrat în clădirea de vis-a-vis și – voila! – de aici luați dumneavoastră liftul până la etajul al doilea!

Pasămite, hotelul e compus din 2 clădiri, ambele vechi, excelent reabilitate (aș fi zis despre a noastră că-i construită de maxim 2-3 ani, atât de fain arată și cu dotări din cele mai moderne; până am zărit bucata de zid vechi de cărămidă lăsată intenționat netencuită). Înclin să cred că prima, cea cu recepția, conține camere de confort ușor inferior (după comentariile de pe booking), pe când cealalată le oferă pe cele „superioare” . În fine. Nu mai țin minte ce oferte am avut când am rezervat și mi-e lene acum să mai fac o simulare...

Bun, deci clădirea e P+2 (ca majoritatea clădirilor din orășel), albă, cu aspect modern atât pe dinafară, cât mai ales pe dinăuntru. Pur și simplu totul strălucește de curățenie, totul e luminos și alb – pereți, uși, aproape tot.

Am avut camera 28/Vendramin. Recunosc, m-a intrigat numele și l-am căutat pe Google, ocazie cu care am aflat că aparținea unei familii de negustori din Veneția medievală, bogată și influentă, așa cum se cade. Am scanat cartela magnetică pe dispozitivul special de lângă ușă și am pătruns.

Camera e de mărime medie (17 mp zice booking), la fel de albă (per ansamblu; cu mici accente aurii) și de curată. Este echipată cu un pat dublu (la rândul lui echipat cu saltea bună și lenjerie albă, impecabilă, precum și câte 2 perne de căciulă), mici noptiere fixate în perete de ambele părți, un birou cu frigider încorporat, deasupra TV pe perete, dedesubt coș de gunoi. Deasupra noptierelor se află câte un set de prize și întrerupătoare și câte o veioză, pe birou un kit de preparat ceai/cafea cu consumabile, iar în frigider chestii de ronțăit și de băut (la prețuri rezonabile). A, este și un dulap în 2 uși (alb, desigur 😊), bine compartimentat, conținând seiful și o pătură ambalată (așa părea, că n-am scotocit). Deci tot ce trebuie.

Fereastra (nu foarte mare; lungă și îngustă) dă spre strada despărțitoare și, parțial, spre biserică și Piazza Grande, fiind protejată de o perdea albă și o draperie crem. Podea cu parchet laminat într-o culoare deschisă. Climatizare eficientă, silențioasă. Wi-fi prezent.

În baie se intră direct din cameră și, în dulcele stil italian, dacă dimensiunile dormitorului pot fi subiect de discuție, pentru spațiul destinat „camerei unde regele se gândește” nu încape niciun compromis! Acesta trebuie să fie suficient de vast cât să încapă toate facilitățile (cabină spațioasă walk-in, în cazul nostru, WC, bideu, chiuvetă, coș de gunoi, oglindă, uscător de păr, prosoape de mai multe mărimi etc), toate consumabilele (suficiente) și să mai rămână loc de-o piruetă. Mă amuză mereu chestia asta, am locuit (temporar) și în camere mai mici decât băile lor... De obicei, în Italia.

... N-o să fac articol separat despre Palmanova, deși locul este cu adevărat „altceva” și merită descoperit pe îndelete. Citind pe urmă despre el, mi-am dat seama că mai citisem și altădată, dar între timp uitasem. Cetate bastionară fondată de venețieni pe la sf. sec. 16, pentru a celebra victoria de la Lepante împotriva otomanilor, conștientizând în același timp că e nevoie de protecție suplimentară pe frontul estic al creștinătății, Palmanova a devenit curând mai mult decât un bastion militar: o cetate-oraș cu o simetrie perfectă, cu străzi-raze pornind dintr-un inel central, cu 3 porți de intrare plasate în colțurile unui triunghi echilateral imaginar, cu locuințe nou-nouțe în care inițial nu s-a înghesuit nimeni să se mute, astfel că autoritățile au fost nevoite să recurgă la o soluție... mai puțin ortodoxă: să golească pușcăriile de infractori și să le ofere acestora chiar stimulente pentru a popula Palmanova. În fine, sunt multe teorii și legende legate de cetatea-perfectă, le găsiți ușor la o simplă căutare... Primelor 2 rânduri de ziduri concentrice ridicate de Serenissima Republică se va adauga un al treilea mai târziu, sub „bagheta” lui Napoleon Bonaparte, ce avea să utilizeze Palmanova drept bază pentru incursiunile sale armate către răsărit.

Interesant e că toate astea s-au conservat perfect de-a lungul vremii, astfel că după ce pătrunzi în oraș (din oricare direcție ai veni, șoseaua trece pe sub una dintre cele 3 porți aproape identice), te trezești instantaneu teleportat în trecut! Spuneam că orașul e mic (cu diametrul zonei locuite de aproximativ 1 km), poate fi străbătut ușor la pas. Pot fi admirate și vizitate atât fortificațiile, cât și bună parte din clădirile istorice, unele găzduind muzee interesante.

Desigur, pentru noi timpul n-a fost chiar un aliat de nădejde, așa că n-am apucat decât să dăm un ocol (pe îndelete, totuși), uriașei piețe centrale, să pozăm peisajul, dar și numeroasele panouri informative, iar pe seară, după cină, să ne plimbăm pe una din numeroasele străzi-raze (cea ce separă cele 2 corpuri ale hotelului nostru) până la Porta Udine. Iar a doua zi dimineață am vizitat Duomo del Santissimo Redentore, edificiu de secol 17, păstrând în interior valoroase artefacte (picturi, sculpturi, vitralii etc). Au un centru de vizitare foarte bine orgnizat, se pot face tururi ghidate pe mai multe teme (militară, arhitectonică, natură etc), iar Piața Mare găzduieșe anual câteva festivaluri; peste 2-3 zile avea să înceapă unul medieval, chiar am asistat la repetițiile elevilor în Piața Mare!

Nici despre mâncătoria unde am cinat n-o să fac articol separat, nu-s prea multe de zis. Se numește Al Gambero, am ales-o după referințele bune (4,5 pe Google) și se află în apropierea hotelului, tot pe Via Scamozzi, dar la nr. 2/C. Deși am prins-o foarte aglomerată, am avut totuși noroc să se elibereze o masă taman când am ajuns. Am mâncat ceva paste, foarte bune, am băut bere și a costat destul de puțin. De recomandat, desigur.

Dimineață am coborât la micul dejun. Băiatul care ne cazase ne indicase locul, la parterul clădirii „noi” . Am dat de o sală la fel de albă și de luminoasă precum restul stabilimentului, impresie accentuată de ferestrele uriașe și de scaunele cu design modern, realizate dintr-un material plastic... transparent. Bufetul a conținut preparate diverse, de o calitate fără cusur: mezeluri, brânză maturată, măsline, omletă, legume, fructe, produse de panificație. Desigur, și lichide: apă, sucuri, ceai și cafea (delicioasă). Un bun început de zi.

Am plătit la recepție contravaloarea cazării și a taxei de oraș, am predat cartela magnetică, ne-am luat rămas-bun și – la drum! Cu oarece regret, că nu ne-am făcut temele în avans și ne-a scăpat ce bijuterie este această Palmanova. Și că n-avem mai mult timp pentru ea. În fine, poate altădată, cine știe?!... Mai ales că acum știm clar unde să ne cazăm și unde să mâncăm! 😊

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI