Un hotel modest, dar încă frumos...

TIPĂREȘTE

Ţinând cont că este vorba de un sejur petrecut într-un hotel făcând parte din ceea ce am numit, într-o lucrare a mea, "complexul rustical" (el însuşi parte a "staţiunii rusticale" Neptun, definite aşa pentru anii '70-'80), voi face un preambul la recenzia mea.

Hotelul Romanţa face parte din ansamblul hotelurilor Clăbucet, Caraiman, Terra, Apollo, Romanţa, Mioriţa, Bîlea, Doina, cu restaurantele aferente şi cu complexele comerciale Mercur (actualmente Restaurantul Rosemarie) şi Galeriile Neptun (actualmente SC Mettexin SA), situate în vestul şoselei principale a staţiunii. Ansamblul a fost inaugurat în anul 1970 şi este opera arhitecţilor Andrei Solari Grimberg, Liliana Belea, Sully Bercovici, Anca Borgovan, Alexandru Popescu-Necşeşti.

Arhitectura acestui complex este similară cu ceea ce s-a realizat aproximativ concomitent la Saturn (hotelurile Aida, Cleopatra, Narcis, Semiramis).

Hotelurile prezentau, iniţial, firme principale cu tuburi la interior pe ambele faţade (dinspre nord şi dinspre sud), dar şi firme "secundare", cu un design variat, pe părţile lor frontale (dinspre est şi vest).

Acest ansamblu turistic a survenit celui construit în anii 1967-1969, format din hotelurile Tomis, Istria, Callatis, Midia, Delta, Dobrogea, Sulina, Neptun etc. (toate situate în estul şoselei principale a staţiunii).

Hotelul Romanţa (ca şi cele vecine lui) este situat la cca. 400-500 m de plajă, deci destul de departe, având în vedere interpunerea lacurilor Neptun I şi II, realizate antropic prin amenajarea unei foste mlaştini, staţiunea însăşi fiind edificată prin defrişarea unei părţi din Pădurea Comorova (ce fusese plantată la sfârşitul secolului al XIX-lea).

Acum, să trec la aprecierile prezente, care sunt cele mai importante pentru acest site.

Am constatat că Hotelul Romanţa mai are doar o firmă, pe faţada dinspre sud, care afişează numai numele ROMANŢA (deşi altădată apărea şi cuvântul HOTEL), la care se adaugă reminiscenţa firmei de pe partea frontală dinspre est (care, însă, nu se mai aprinde de mult timp). M-am bucurat când am văzut că acea firmă "principală" este singura care se mai aprinde pe timp de noapte (după cum relevă şi pozele mele), chiar dacă instalaţia electrică actuală este una nouă, exterioară (iniţial fiind o firmă cu tuburi interioare).

Acelaşi lucru pot spune despre firma Restaurantului Romanţa, care se aprinde cu instalaţii noi, dispuse la exterior. Este, totuşi, un aspect pozitiv, ţinând cont că alte firme nu se mai aprind deloc sau chiar au dispărut cu desăvârşire...

Am fost cazat la camera 319, situată la etajul 3, cu vedere spre sud. Din păcate, nu am beneficat de peisaje interesante de la balcon (cu toate că ar fi trebuit să văd Restaurantul Romanţa, Hotelul Apollo şi altele), deoarece arborii au crescut atât de mult, încât estompează clădirile. Primăria Mangalia să ia seama de aceasta şi să mai taie pomii, că, sincer, nu mă interesează "reconstituirea" Pădurii Comorova printre ansamblurile hoteliere!

Camera a fost frumoasă, spaţioasă, dotată cu trei paturi (din care am folosit numai unul), baie (cu WC, chiuvetă şi duş cu cădiţă), balcon şi televizor. Frigiderul ar fi fost contra cost (7 lei pe zi), dar am refuzat să dau aceşti bani, deoarece nici în sejurul precedent (la Hotel Belvedere din Eforie Nord) nu prea folosisem frigiderul (care acolo fusese inclus în tariful plătit).

Ceea ce nu am înţeles a fost de ce mi s-a perceput aici taxa de staţiune de 9.80 lei (a se citi 10 lei!), când la Eforie Nord plătisem doar 1.30 lei... Şi acolo primisem şi bon, aici nu... (Dar consider acesta un aspect nesemnificativ...)

Curăţenia a fost exemplară. Gunoiul s-a luat în fiecare zi. Oricum, nici nu aş fi dorit să se intre prea mult în camera mea, deoarece mie îmi place să mă gospodăresc singur, chiar atunci când sunt la hotel...

Restaurantul hotelului nu l-am folosit, deoarece am luat masa la autoservirile din staţiune.

Pe ansamblu, este un hotel pe care îl recomand oamenilor simpli, fără fiţe şi fără pretenţii de lux. Oricum, are doar două stele, deci preţioşii nu au ce căuta aici...

Fac o menţiune suplimentară: în 1982 (penultima vacanţă litorală a copilăriei) stătusem la hotelul vecin Mioriţa. Acum am stat la Romanţa, dar nu am mai simţit emoţiile sugestive de atunci...

C'est la vie... Tempora praeterita sunt...

---

VIZUALIZĂRI: 2740 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI