Am plecat din Debrecen, Ungaria, spre casă, pe la ora 14, cu planul de a trece granița cât mai repede și să găsim un loc pe traseul spre casă unde să servim prânzul. Ne era foame și am început să ne agităm pentru că nu erau locuri unde să oprim ca să mâncăm pe partea noastră de șosea. Toate pensiunile și restaurantele erau pe partea cealaltă a șoselei, care era marcată cu linie continuă, de cele mai multe ori în dreptul lor, ori erau chiar la drum, fără loc de [...] — citește