Deoarece articolul meu este foarte lung voi publica aici doar parțial pățaniile și gândurile mele pe subiect. Restul aventurii o găsiți pe blogul personal unde puteți vedea și poze și filmări [...] Veneam de la Brașov către aeroportul OTP și am scris ce am pățit pe drum, însă asta este o chestie personală. Ideea e că e bine să plecați cât mai din timp să puteți face față situațiilor neprevăzute. Era și primul meu zbor așa că am trăit totul cu o intensitate [...] — citește

Cum a început totul: în iarnă, în timp ce căutam lucruri legate de excursia în Maroc (vezi impresii), am găsit din întâmplare, nu mai știu cum, o informație despre o cursă Wizz Air spre o destinație total necunoscută mie: Lamezia Terme. Cei care mă cunosc știu că prefer să-mi organizez singur excursiile, așa că am început „săpături” și am ajuns la o variantă finală, pe care am transpus-o în practică și despre care vreau să vă povestesc și vouă. Cum a [...] — citește

Vazindu-ma avida de excursii in zonele mai putin cunoscute de turistii care vin in Italia, cei doi simpatici profesori pensionari, mi-au fost adevarati ghizi in cele citeva zile in care am locuit la ei. Intr-o zi mi-au propus o vizita intr-un sat de munte si m-au asigurat ca o sa fie pe gustul meu aceasta plimbare. Asa ca, dupa somnul de frumusete, am pornit la drum. De la Villapiana am urcat cam vreo 10 kilometri pe un drum asfaltat, fara gropi,cu serpentine care ofereau minunate privelisti [...] — citește

Dupa 3 zile petrecute in orasul Palmi, zile in care am vizitat diverse locuri deosebit de frumoase (despre unele am scris impresii aici), am decis sa pornim la drum si sa ajungem in orasul Villa Piana. Acolo ne-am cazat la o familie de profesori pensionari care aveau in proprietate o ditamai cladirea, un adevarat bloc cu 4 etaje. Noi am luat un apartament la ultimul etaj de unde aveam o priveliste superba atit spre mare cit si spre ruinele unui castel din apropiere, camerele fiind situate pe [...] — citește

In cele citeva zile in care am vizitat orasul Palmi si imprejurimile, in fiecare seara am luat cina la Ristorante Rosa dei Venti. Nu mai retin cum am ajuns acolo, stiu ca cineva ne-a facut recomandarea ca fiind un loc superb, cu o priveliste minunata si o mincare excelenta. Intr-adevar, ne-a luat ceva timp pina am gasit adresa si asta se intimpla chiar la apusul soarelui asa ca am avut citeva poze extrem de reusite cu apa, stincile si soarele... ba chiar si un munte in departare. [...] — citește