Am fost in Serbia, dar nu oricum ci cu bacul! Din iulie 2022 functioneaza bacul pe Dunarea de la Moldova Noua - Golubat (cetate) si e super pentru ca treci pe langa Insula Ostrov- cea cu cai salbatici si ajungi in 35 minute in Serbia, mai stai acolo la vamă pană se fac formalitatile dar oricum e mult mai ok decat sa ocolesti pe la Gura Vaii - Portile de Fier. (am sa pun o poza cu orarul bacului) Prima oprire la sârbi a fost muzeul Lepinski vir, unde am avut placerea sa vad ramasite de [...] — citește

Inspirată de articolul colegului @ungureanica despre un restaurant din Serbia, din Stara Palanka, unde se poate mânca cegă - vezi impresii, în timp ce eram la Băile Herculane cu prilejul întâlnirii AFA 2019, am început să mă agit în ideea ca la întoarcere acasă să ne abatem din drum și să ne delectăm cu bucate alese. M-am uitat pe hartă, am studiat un pic problema, am descoperit că locul cu pricina nu prea e în drumul nostru, fiind nevoie să ne deplasăm vreo 168 km dus [...] — citește

După cum am spus și în alt articol, citind articolul lui @Dan&Ema despre Clisura Dunării, ne-am amintit de acest traseu pe partea sârbească a Dunării, pe care vroiam de mult să îl străbatem. Zilele libere cu ocazia mini-vacanței de 1 mai ne-au oferit timpul necesar pentru asta, așa că am purces la drum. Traseul pe care l-am ales noi arată cam așa: Reșița - Oravița - PCTF Naidăș - Smederevo - Pozarevac - Veliko Gradiste - Golubăț - PCTF Porțile de Fier I - Dr. Tr. [...] — citește

Clisura Dunării este o destinație turistică care trebuie vizitată, mai ales că acolo întâlnim statuia lui Decebal și mănăstirea Mraconia. Frunos este până acolo dar mai departe, spre Moldova Nouă drumul a fost criticat de mulți turiști. La sfârșitul lunii aprilie 2010 noi am ales altă variantă și anume, clisura Dunării văzută de pe malul sârbesc. Aveam deja o amintire frumoasă din aprilie 2009 când în drum spre Belgrad am văzut pentru prima dată clisura Dunării. [...] — citește

În acest ultim articol dedicat Serbiei aş dori să vă împărtăşesc din frumuseţea locurilor de la intrarea în această ţară pe la Porţile de Fier, până la orăşelul Golubac, acolo unde m-am despărţit de Danubius, aşa cum îl numea romanii sau zeul fluviilor europene cum îl alinta Napoleon Bonaparte. N-am să plictisesc cititorul cu date depre acest fluviu atât de cunoscut nouă, doar am să fac o remarcă pe care am auzit-o de la un comandor din Sulina, o adevărată [...] — citește