Stone Art Hotel - printre cele mai bune cazări ale noastre în Istanbul

TIPĂREȘTE

Una din vorbele de duh ale sotului este: “unde este cetatea mai puternică, acolo bate d... l mai tare”, iar noi traducem asta prin “când ești copleșit de probleme, nu te crampona să le rezolvi atunci când te copleșesc ci lasă-le baltă și detașează-te, dar mai ales îndepărteaza-te pentru o vreme”. Eiii, cam așa simțeam noi prin 10 octombrie. Și ne-am hotărât așa brusc, că o vizită la Istanbulul nostru ne-ar face să uităm de toate. Booking, Stone Art Hotel cu un super preț, sunat prietenii de ieșiri scurte și neprevăzute și gata, pe 15 octombrie, la ora 5,40 dimineața plecam din fața casei din București, direcția Istanbul.

Drumul îl știm ca pe buzunarul nostru, nici nu mai știm exact a câta oară eram pe acolo. Am fost la Edirne și la Istanbul de foarte multe ori. Nu considerați asta decât ca pe o informație, nu are importanță de câte ori am fost, vreau să transmit doar că iubim Turcia, așa cum v-am mai spus și când am scris despre Edirne, în mod special pe turci și că ne trage ața permanent spre ei. N-a contat că în urmă cu o săptămână fusese un atentat la Ankara, mult mediatizat. Eram în Istanbul şi când au fost revoltele din piața Taksim de acum câțiva ani și a fost o excursie ca oricare alta. În plus habar nu am avut despre ce s-a întâmplat acolo decât atunci când ne-am întors acasa.

Am mers ca de obicei pe drumul Ruse-Razgrad-Targoviște-Yambol-Elhovo-Edirne-Istanbul, puțin peste 650 de km, cu mentiunea că pe la Elhovo, unde până anul trecut erau nişte cratere de să-ţi rupi maşina, pe o distanță de vreo 10 km, acum este o super şosea. Doar de 2 ori am traversat munţii prin partea cealaltă, pe la Stara Zagora şi am ieşit pe la Kapitan Andreevo și cu toate că traversarea munților este mai spectaculoasă pe acolo am preferat mereu drumul prin Yambol-Elhovo.

De data asta, am ales cazarea la foc automat pentru că, vă spuneam, ne-am hotărât brusc. Nu aveam deloc în plan Istanbulul pînă anul viitor. Ne-au căzut ochii pe Stone Art Hotel, ne-am uitat la comentarii, cotat cu 9,6 pe booking la data aceea, 100 de EUR pentru 3 nopți (fără nici o masă), super preț pentru Istanbul. S-au îmbinat perfect și comentariile și prețul, aşa că nu am stat deloc pe gânduri.

Ca mai toată lumea care ajunge la Istanbul, alegem întotdeauna cazarea în orașul vechi ca să ajungem cu ușurință peste tot și mai ales cu piciorul. Știm că aici cazările sunt destul de modeste dar ne mulțumim cu asta pentru că în Istanbul (dar nu numai), alergam iar pat curat am găsit intotdeauna la turci indiferent de celelalte condiţii. S-a întâmplat să găsim și mai bine și ne bucurăm mult, așa cum a fost și de data aceasta.

La hotel am ajuns usor. Dacă la primele drumuri eram speriaţi de traficul din Istanbul, acum nu mai suntem deloc. Nici drumul nu ni se mai pare aşa încurcat. Pentru oraşul vechi nu trebuie decât să mergi drept de la intrarea în Istanbul, pe Adnan Menderes Blv urmând direcția Aksaray, iar indicatoare sunt nenumărate şi te ajută. Pentru hotelul nostru de acum am mers absolut după indicatoarele pentru orasul vechi pâna la o rampă unde faci stânga ca să intri pe Ataturk Blv pe care am mers până am trecut prin Apeductul lui Valens. Imediat după el, am făcut dreapta și apoi stânga și am ajuns la hotelul nostru. Cred că am mai spus că nu ne orientam dupa gps ci ne facem temele bine de acasă, ne orientăm după hartă și indicatoare iar strict pentru zona în care trebuie să ajungem, ne facem traseul pe net care ține seama de sensurile unice din Sultanhamet și nu prea am avut probleme.

Stone Art Hotel este situat în cartierul Fatih, pe Vefa Caddesi, la vreo 500 de m de Moscheea Suleymaniye, la 2-300 de m de Apeductul lui Valens, singurul apeduct antic, conservat atît de bine până astăzi, la 1 km de Marele Bazar şi de cel de mirodenii. În apropiere, la vreo 200 de m, este si moscheea Sehzade, construită de Sinan la ordinul sultanului Suleyman. Hotelul are 10 camere, cred că sunt triple toate, 2 etaje pe față, 3 pe partea din spate şi 4 camere pe palier.

Situat pe o stradă mai aerisită decât altele în care am stat, mai liniștită, cu o mulțime de plăcintării dar și mici restaurante cu mâncare foarte bună și ieftină. Stânga-dreapta, magazine mici dar și un supermarket, unde am găsit tot ce am avut nevoie, dar mai ales, la una din terasele de jos, de lângă hotel ne rezolvam problema micului dejun cu ayran și plăcintele lor bune.

Foarte aproape de noi era și un bar, ceva ce vezi extrem de rar în Istanbul, băuturile alcoolice fiind interzise în spațiile publice după cum știm. Este o locație numai în geamuri, absolut la vedere, nu se și mănâncă ci doar se bea și permanent era full acolo, în special de tineri.

Iar vis-a-vis de hotel este o moschee, mică ce-i drept, dar daca ai un somn ușor, cam greu cu trezirea la ora 5... Nu știu însă unde poți să stai în Istanbul sa nu auzi așa ceva.

Cu toate că beneficiam prin voucher de parcare gratuită la o parcare publică un pic mai departe de hotel, ni s-a spus că puteam parca și pe stradă, în fața hotelului, ceea ce am și făcut. Nu am mai mișcat mașina de acolo, așa cum se întâmplă întotdeauna când ajungem la Istanbul și am avut-o tot timpul sub ochi cu toate că niciodată nu am avut vreo problemă. Întotdeauna am predat mașina cu cheie cu tot unui turc, care ne-a dus-o intr-o parcare, el știe unde și tot el ne-a adus-o la plecare. Dacă la primele drumuri ne apucau palpitațiile, în timp ne-am liniștit și le-am dat mașina s-o parcheze fără nici o reținere.

Din stradă am intrat într-un hol mic și îngust, cu o canapea chiar la intrare iar în capătul holului o mică recepție. Am fost întâmpinați la recepție de un tânăr arătos, vorbitor de engleză, zâmbăreț foc și foarte amabil. Ne-a condus în camerele noastre de la etajul 2, cu vedere la stradă și ne-a fost de ajutor cu o grămadă de informații legate de programul nostru.

Dimineața următoare când băieții noștri au coborât să ne cumpere o plăcintă caldă și un ayran mai să vină în nas pentru că în canapeaua aceea dormea recepționerul nostru, înfofolit intr-o plapumă și alte acareturi care căzuseră pe jos și blocau holul. Și-a cerut scuze, ne-a spus că turiștii nu prea ies din hotel înainte de 8, dar dacă noi suntem mai matinali o să aibă grijă din ziua următoare. A fost haios săracul și l-am asigurat că nimic nu ne va mai scoate din casă, înainte de ora 8 în celelalte zile pe care le mai aveam de stat acolo.

Cu toate că are doar 2 etaje hotelul este dotat cu lift pe care noi nu l-am folosit ci am urcat pe niște scări circulare cu pereții placați cu cărămidă care dau un aspect de grotă, dar nu înfricoșătoare. Holurile de la fiecare etaj sunt destul de înguste, mochetate și de acolo se intră în cele 4 camere.

Camerele noastre au fost identice, la etajul 2, triple, cu paturi înalte și o grămadă de perne care nouă ne plac foarte mult, un pat dublu king-size si unul single. Patul dublu era poziționat la geam, cu o singura noptieră cu veioză între cele 2 paturi dar asta nu ne-a deranjat câtuși de puțin. Curățenie peste tot, miros plăcut, minibar, aer condiționat, TV, parchet pe jos, șifonier, perdele și draperii foarte frumoase, tavanul cu un sistem de spoturi. Minibarul încorporat într-o comodă care avea deasupra un fierbător electric, 3 cești de cafea, dar și pliculețe de ceai, zahăr, 3 pahare și 3 farfurii. Camera cu puțin spațiu din cauza celui de-al treilea pat care nouă ne-a folosit pentru depozitare dar a fost atât de curat, de cald, de bine, încât nu am simțit că ne lipsește ceva sau că aveam nevoie de mai mult. Stăm atât de puțin în cameră când mergem la Istanbul încât nu ne rugăm decât ca vremea să țină cu noi și să nu fim nevoiți să ne retragem la hotel ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Am avut mereu vreme bună, chiar dacă a fost mai frig, important este să nu ne plouă și nu prea ne-a plouat până acum.

Tot peretele camerei dinspre stradă era aproape în totalitate în geamuri. Un geam dublu ca la orice cameră și o ușa ca de balcon dar care nu dădea în nici un balcon. Asta nu a fost prea bine. Nu pentru noi, dar mă gândeam că pentru o familie cu copil mic nu este prea confortabil să știi că ușa aceea dă în stradă și nu într-un balcon. Am sugerat băieților care s-au perindat pe la recepție să transmită proprietarilor că acolo trebuie să existe o balustradă chiar dacă nu există balcon și au spus că știau și că urmează, de aceea au făcut ușă și nu tot un geam obișnuit. Să sperăm că data viitoare când ajungem, așa va fi.

Baia, mare, curată, modernă, cu cabina de duș cu scurgere foarte bună, uscător de păr, articole de toaletă pentru 3 persoane (toate în cameră erau * 3), papuci de unică folosință, prosoape curate pe care le-au schimbat în fiecare zi.

Wi-fi gratuit, disponibil în tot hotelul, care a funcționat foarte bine peste tot.

Recepţia este deschisă non-stop, cum spuneam, check-in-ul se face începând cu ora 14 iar check-out-ul până la ora 12. Ei spun că au și cameră de bagaje fără cost suplimentar dar cred că este vorba de zona recepției, acolo am vazut bagaje depozitate.

Cu toate că ne place să schimbăm locul nu exclud ca la următoarea vizită să caut tot Stone Art Hotel. Mi-a placut amplasarea lui, apropierea fața de principalele obiective, faptul că nu urcam și coboram ca să ajungem în centrul evenimentelor, așa cum ni s-a întâmplat când am stat in alte zone. Din strada Vefa ieși imediat in Ataturk Blv și de acolo, la dreapta ajungi imediat la podul Ataturk dar și la Galata iar în stânga prin Apeductul lui Valens se iese într-o zonă foarte frumoasă, cu parc mare și în stanga și în dreapta, cu secțiune pentru copii dar și cu aparate pentru sport. În partea opusă ajungeam imediat la Universitate și rapid în Ordu Caddesi care este punctul de reper pentru orașul vechi. O zonă altfel decât cele în care am mai stat, în care voi reveni cu drag.

---

VIZUALIZĂRI: 2170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI