Excursie China / Capitolul IV / Orasul interzis si ' Fabrica de Matase'

TIPĂREȘTE

A doua excursie cu ghid pe care am facut-o in Beijing a fost catre al doilea mare reper turistic al capitalei Chinei, Orasul Interzis, alias Palatul Imperial.

De ce Oras si nu Palat, poate va intrebati, ca si mine, inainte si de a de a vedea la fata locului dimensiunile topografice si spirituale ale acestei constructii unice?

Marturisesc cu umilinta faptul ca inainte de excursie am crezut cu sinceritate ca denumirea de "Forbiden City", consacrata de ghidurile turistice din intreaga lume este pur comerciala, menita doar sa atraga cat mai multi vizitatori.

Dupa ce ne-a luat aproape patru ore vizitarea sa oarecum sumara, mi-am schimbat definitiv parerea!

Cand spun "oarecum sumara" nu ma joc cu vorbele ci redau cu acuratete situatia de fapt, oricat de incredibil ar parea.

Dar sa urmam cursul cronologic al excursiei ce a costat vreo 35 de Euro.

Am plecat cu autocarul de la hotel din nou in jurul orei 13, si dupa numai cateva minute, data fiind distanta relativ mica, de aproximariv 1km, am ajuns in apropierea Pietii Tien An Men (in traducere PIata Pacii Ceresti) in nordul careia se afla Orasul Interis.

Tina a tinut sa facem mai intai un tur al Pietii, inainte de intrarea in obiectivul de baza al zilei, Forbiden City. Cei 1, 5-2 km in plus nu ne-au deranjat atunci, dar au cantarit greu cand a trebuit sa ii adunam celorlalti kilometri strabatuti prin palatul Imperial.

Nu m-a interesat foarte mult discursul Tinei vis a vis de piata, mai ales ca a accentuat pe Monumentul Eroilor, pe Mausoleul ca adapostea ramasitele pamantesti ale lui Mao, "vizitabile" intre orele 9-11.

Bine ca era ora 13,30 - 14, caci altfel, poate ii venea Doamne fereste, vreo idee in legatura cu asta!!

Mi s-a parut ca "trebuie" sa ne dea aceste informatii cu iz patriotic (am avut o clipa nostalgia anilor 80 la noi, cand aveam si noi un Mao) dar sincer, nu mi s-au parut deloc interesant ce ne spunea acolo.

Poate pentru ca ratacisem capacul aparatului fotografic si am pierdut minute bune intorcandu-ma sa il caut in pasajul subteran pe undem intrasem in piata. Banuiam a l-as fi putut pierde in sistemul de detectare a metalelor care ne verificase bagajele, inclusiv aparatul.

Am crezut ca fetele si baietii in uniforma ce deserveau dispozitivul respectiv vor fi foarte nervosi si agresivi, caci le-am cerut sa verifice ei daca e capacul acolo, intorcandu-ma din piata pe "sens interzis", dar spre marea mea surprindere au fost dimpotriva, foarte amabili, au incercat sa ne ajute cu toata bunavointa, iar cand nu l-au gasit, am simtit regretul lor sincer nu numai in vorbe, dar si in priviri.

Am gasit capacul la prietena mea, care il luase ca sa nu imi cada pe drum, asa ca am rasuflat usurati si am mai tolerat cateva minute de sporovaiala Tinei despre piata.

Mult mai interesant ni s-a parut ce ne-a spus vis a vis de CEA MAI MARE PIATA DIN LUME, Tim, a doua zi.

Ne povestea Tim ca, daca esti turist strain, in oricare colt al pietii ai fi esti urmarit de oameni in uniforma si de oameni sub acoperire, deoarece guvernul chinez e foarte grijuliu in cea ce priveste eventualele manifestatii nefavorabile autoritatilor ce ar putea avea loc in Piata Tien An Men.

In fond, Piata e un Simbol al Revolutiei Comuniste (de acolo Mao a proclamat Republica Cineza in 1949-asta e tot ce am retinut de la Tina), de aici si mijloacele de precautie pe care le iau, inclusiv amplasarea detectoarelor de metale...

Tot apropo de Piata, Tim ne spunea, cu titlul de paradox, ca studentul care s-a asezat in fata tancurilor in 1989 a devenit multimilionar in euro, detinand o foarte mare compnie de IT in Beijing deorece autoritatile l-au lasat in libertate si nu l-au persecutat ca urmare a mediatizarii imense pe care posturile de televiziune occidentale i-au facut-o. Ciudat!!

Destul despre Piata...

Sa intram in Orasul Interzis prin poarta sudica (situata in nordul Pietii Tien An Men). Palatul este o succesiune de curti interioare si cladiri, marginite de ziduri rosii, inalte de 10m, dublate, pentru siguranta, de santuri pline cu apa de 60 m. Se spune ca avea 9999 de camere (cifra 9 e magica la chinezi, un popor pentru care simbolistica este o a doua religie).

Toate aceste masuri de securitate s-au dovedit utile timp de cateva secole, pana in 1911, cand Ultimul Imparat, devenit anacronic pentru secolul 20, a fost inlocuit de fortele revolutionare.

Toate datele istorice si statistice, in legatura cu aceasta tema, sunt disponibile, in numar foarte mare, pe internet, de pilda.

De aceea as prefera sa povestesc starea de spirit, in locul descrierilor obiective, caci imaginea iti dadea un freamat interior unic, pe care cuvintele, oricat de mestesugite, il pot doar sugera, dar cu siguranta, nu ii pot reda in nemarginita sa complexitate.

Constructie arhitectonica unica, ale carei dimensiuni indreptatatesc statutul superlativului absolut, de CEL MAI MARE PALAT DIN LUME, mie mi-a dat un sentiment greu de explicat de pustietate...

Poate curtile imense, mult prea mari pentru a putea fi strabatute in timp util "la picior", motiv pentru care pricipalul mijloc de transport il contituiau lecticile purtate pe umeri de (galbena a imparatului, culoarea galbena fiindu-i rezervata numai acestuia).

Poate poarta imensa cu tinte de bronz aurit, asezate cate 9 in rand, pe 9 randuri, pe care imparateasa trecea o singura data vie, in momentul casatoriei.

Dupa aceea portile se inchideau in urma ei si nu se mai deschideau niciodata, lasand-o prizoniera intr-o colivie de aur, sotia legitima a unui imparat cu 300 de concubine (la fel de legitime), obligata de pilda, de un ritual absurd si anacronic sa serveasca cam 100 de feluri de mancare intr-o ora...

Toate astea la un loc mi-au creat o stare inexplicabila tristete, in plus gandindu-ma ca Palatul e dovada ca nimic nu e vesnic in lumea asta, cu atat mai putin bogatia si gloria...

Chiar si pentru imparati, toate trec...

Baietii din grup nu au fost insa deloc nostalgici, ci, dimpotriva, incantati de tema celor 300 de concubine, desi, in final au gasit nepractic sistemul, fie si numai datorita faptului ca "era prea mare bataie de cap". Au aprobat insa cu entuziasm ideea existentei eunucilor pe post de servitori la curte, vorbind, de acesta data de "marea intelepciune chineza".

Colivia de aur a Imparatului (la propriu si la figurat) poate fi insa vizitata numai privind exteriorul edificiilor. De aceea am precizat mai sus ca de fapt vizitarea e doar partiala.

Toate salile (Sala Armoniei Supreme, Sala Perfectei Armonii si Sala Conservatei Armonii) sunt inchise publicului.

Am vazut, de pilda, celebrul tron al Imparatului din sala cea mai importanta privind prin geamul de sticla ce proteja interiorul.

Tronul, extrem de greu, ce trebuia carat de sase persoane, se afla pe un podium de aproape doi metri inaltime.

Pentru ca, in orice pozitie te-ai fi aflat si oricat de inalt ai fi fost, sa fii, practic, la picioarele Imparatulu.

Ce am admirat cu prisosinta in Orasul interzis au fost trei lucruri:

- structura, coloritul si forma acoperisului, si el e culoare galbena, alcatuit din placi de ceramica smaltuita, extrem de frumos decorata, ce a rezistat atat vicisitudinilor vremii cat si rautatii oamenilor-

- forma eleganta a cladirilor si armonizarea lor perfecta cu restul elementelor arhitectonice (porti, punti, sculpturi), si, nu in ultimul rand,

- CEA MAI MARE PIATRA SCULPTATA DIN LUME.

Un nou superlativ, de 17 m lungime, 3 m latime si 1, 7 m inaltime, adusa in palat de mii de oameni, iarna, turnand in fata ei apa, care, inghetand instantaneu, permitea alunecarea. O noua dovada a ingeniozitatii poporului chinez, a cata oare?

Palatul se termina cu o gradina mica, cu copaci batrini de sute de ani si un mini-munte pe care, anual, imparatul, conform traditiei, urca pentru a aduce prosperitate poporului.

Am iesit prin poarta de nord, iar cand am intors pentru ultima data capul, pentru a duce in memoria retinei, peste mii de kilometri, imaginea unui Oras unic, am facut-o cu speranta nebuneasca ca o sa imi apara in fata ochilor, macar o fractiune de secunda, adevaratul stapan, in tunica sa galbena, inconjurat de suita sa de mii de servitor

Dar portile s-au inchis peste dorinta mea de a reda palatul imparatului sau, caci acum accesul imparatului, si nu al oamenilor de rand, este, culmea, INTERZIS.

Am pornit, dupa patru ore de contemplare si meditatie, la fabrica de matase, unde am aflat ca gogosile de matase sunt de doua feluri, unele fine din care se fac tesaturile destinate hainelor, lenjeriilor, esarfelor, cravatelor atc... si unele grosiere, din care se fac... plapumi.

Am participat activ la processul tehnologic, chinezoaicele de acolo sacrificand un strat de matase pentru plapuma respectiva "just for fun".

Am admirat covoare de matase, adevarate tablouri tesute manual, al caror pret implica atatea zerouri ca nu le puteam numara.

Ne-am multumit sa admiram, dar de cumparat, am cumparat in SILK Market, unde am avut cele mai dure negocieri verbale ever... Cred ca am pus bazele comertului exterior cu China noi, nu expozitia de la Shanghai...

O alta aventura, o alta zi...

-va urma-

China. Capitolul V. Palatul de Vara, Hutong-ul si 'Fabrica de Perle'

---

VIZUALIZĂRI: 3208 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI