Paul Cezanne (1839- 1906) în Aix-en-Provence

TIPĂREȘTE

Atelierul de creatie al pictorului în perioada 1901- 1906

Str Paul Cezanne, sunt indicatoare si chiar un semafor în dreptul muzeului.

Prezenta lui Cezanne în Aix si-a pus amprenta asupra orasului si a operei sale. Am vrut sa vizitez atelierul de lucru al artistului situat în nordul orasului pe strada ce-i poarta numele, un drum lejer pe jos dar cu ultima portiune din drum  mai solicitanta, este un urcus pâna în vârful dealului Des Lauves.

Nu am urmat traseul indicat de placutele metalice “C” fixate pe asfalt in cautarea lui Cezanne, traseu ce porneste de la fântâna La Rotonde, piata General de Gaulle, si unde în apropiere se afla si statuia lui Cezanne ce priveste catre muntele Saint Victoire. Ar fi însemnat un ocol mai larg cu multe locuri si lucruri interesante de vazut în Aix, locuri deja vazute de mine în plimbarile dese prin oras. Pentru cine nu are un “ghid personal” poate lua o harta de la biroul de turism situat în stânga statuii din piata General de Gaulle.

Am facut rezervare online pentru a fi sigura ca gasesc loc la ora dorita, sâmbata la ora 14. Se accepta un numar limitat de 15 persoane pentru fiecare jumatate de ora. Orar de vizitare : 

·         10 ianuarie-31 martie si 1 octombrie-31 decembrie, de marti pâna sâmbata, 9.30-12.30, pauza de prânz apoi 14-17

·         1 aprilie-31 martie 9.30-12.30 si intre 14-18

·         25 decembrie închis

·         1 iunie-30 septembrie toate zilele de la 9.30-18.

·         Tarife: vizita libera 6.5 euro, pentru persoanele între 13 ani-25 ani costa 3.5 euro, vizita cu ghid 9.5 euro.

Când am sosit cu aproape 30 de minute înainte am vazut un panou la intrare care anunta la ce ore mai sunt locuri disponible, ca este tur ghidat în limba franceza la ora 11.30 si tur ghidat în limba engleza la ora 15.30. Daca mai sunt locuri disponibile se poate plati taxa de intrare la magazinul de suveniruri de la parter.

Aici este ultimul loc de creatie al pictorului. În noiembrie 1901 Cezanne (avea 62 de ani) a cumparat aceasta mica proprietate de la tara situata pe colina Des Lauves, plina de maslini si smochini. A cumparat proprietatea cu 2000 de franci  proveniti din mostenirea lasata de mama sa. Presat de sora lui si cumnatul sau care voiau sa-si recupereze partea lor de mostenire, pictorul a fost nevoit sa vânda casa familiei de la Jas de Bouffan.

Cezanne a ales cu grija locul, sa fie la ceva distanta de oras (acum locul este integrat în oras) si sa fie în apropiere de un loc de belvedere spre muntele Sainte-Victoire pe care l-a iubit atâta. Pictorul si-a dorit un loc special pentru pictat, în aproprierea surselor de inspiratie, de multe ori pleca în drumetii cu trusa de pictat la spate si cu un baston de sprijin spre Sainte-Victoire, e ceva distanta de mers, eu am utilizat masina…

Intram în cladire, în stânga la parter este o încapere unde este magazinul de suveniruri si casa de bilete, urcam scarile la etaj si intram în atelierul propriu zis. Aici doua domnisoare ne-au verificat biletele, noi am aratat pe telefon mailul cu biletele online, ne-au dat niste brosuri cu infos despre Cezanne, brosuri pe care le înapoiezi la plecare, au zis câteva vorbe si ne-au lasat sa descoperim singuri universul pictorului.

 Un TV pe perete rula imagini cu cele mai importante picturi: Jucatorii de carti -> se afla în Qatar, Muntele Sainte Victoire vazut din Bibemus -> la muzeul de arta din Baltimore  SUA, Grandes baigneuses-> la fundatia Barnes Philadelphie SUA, Nature morte avec Amour plâtre-> la Courtauld Gallery Londra, toate aceste picturi arata aprecierea de care se bucura opera lasata umanitatii.

Casa cumparata nu e mare, are doua încaperi, o bucatarie si un cabinet de toaleta, aici îsi desfasura munca dar prefera sa doarma în apartamentul din centrul orasului din strada Boulegon nr 23. Camera de la parter s-a umplut rapid de pânze pentru pictura, de vopseluri, pensule si alte materiale necesare iar atelierul de lucru a fost la etaj unde printr-o fereastra mare intra lumina speciala de Provence.  

Atelierul arata ca în ultima zi de lucru a pictorului, o scara înalta pâna în tavan, piese de mobilier, cutii cu vopseluri, o lucrare neterminata pe sevalet, hainele de lucru atârna în cuier, scaune pe care pictorul le folosea în deplasarile lui în natura, cele trei cranii, umbrele de pânza mai mult pentru soare, sticle goale de diferite marimi, opaituri, diverse maruntisuri, carti, o scrisoare catre Claude Monet, o fotografie cu pictorul in mers spre locul ales in natura, o alta fotografie a pictorului facuta în atelierul sau in 1905, în spatele sau se afla o pânza în lucru cu “Grandes baigneuses” , o statueta ce reprezinta un mic înger, o sticla cu vin si un pahar, un bol cu mere, rame din lemn, o soba frumoasa din fonta, arata prea bine ca sa fie de acum 100 de ani.

În 15 octombrie 1906 pe când picta cabana din Jourdan el se afla la o distanta apreciabila fata de atelierul sau, l-a surprins o furtuna si a ramas mai multe ore în ploaie. Urmarea este ca s-a îmbolnavit grav de pneumonie si bolnav fiind tot s-a dus la atelier sa picteze.

Pe 23 octombrie 1906, dimineata, Cezanne s-a stins din viata.

Dupa moartea sa atelierul a ramas închis timp de 15 ani, familia sa abandonând atelierul împreuna cu obiectele ce au apartinut pictorului. În 1921 Marcel Provence, un mare admirator a lui Cezanne, a cumparat de la fiul pictorului proprietatea. Dupa alti 30 de ani,  mostenitorii lui Marcel Provence vor sa vânda proprietatea, rechinii imobiliari voiau terenul. Din fericire doi americani au mobilizat alti iubitori de arta americani si au strâns fonduri pentru  cumpararea terenului si a atelierului si au facut un gest generos, au donat totul universitatii orasului Aix care la rândul ei a transformat locul într-un muzeu  vizitat azi de multi iubitori de arta.  

Alaturi de casa mai este o mica încapere cu banci si un ecran TV pe care ruleaza un film despe Cezanne.

În cartierul Mazarin, pe Rue Cardinale se afla cladirea unde functioneaza College Auguste Mignet, la origine a fost Colegiu Royal fondat de Henri IV în 1603. Aici au învatat Paul Cezanne si Emile Zola, au fost colegi, si prieteni inseparabili între anii 1852-1858. Zola a scris ca “Noi am avut amicitia, noi visam despre iubire si glorie” .

 Cursul vietii i-a despartit, fiecare a avut calea lui spre succes, au mai intervenit si niste neîntelegeri si relatiile între cei doi s-au racit.  

Vizita la muzeu s-a încheiat cu o vizita la magazinul de suveniruri si cu o plimbare prin parcul muzeului, ici colo niste banci, gradina a fost lasata în voia naturii. La ultima renovare obloanele de la ferestre au devenit albastre în concordanta cu albastrul intens  al cerului de Provence.

De la întâi aprilie 2024 muzeul a intrat în renovare pâna în primavara anului 2025.

Viata lunga si prospera!  

---

VIZUALIZĂRI: 191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI