La vagonul din Karaağaç,

TIPĂREȘTE

Nu suntem niște oameni pretențioși, ne mulțumim cu lucruri simple, ne place să petrecem în surdină, aproape fără alcool la fel și familie mea extinsă (fratele și cumnata) la fel, oameni fără mari fițe la mâncare și petreceri zgomotoase.  

Acestea fiind precizate o să înțelegeți de ce am plecat de acasă într-un oraș mic din Turcia europeană, aproape necunoscut nouă în preajma anului nou, fără o țintă exactă dar cu mult chef de hoinăreală.

Am rezervat din timp cazarea dar despre unde urma să întâmpinăm anul 2024, nu aveam nicio idee, ba mai mult enigma s-a elucidat tocmai pe 31 decembrie 2023, ora 11.30, când după o tură în centrul vechi al orașului Edirne am plecat spre micuța așezare de lângă - Karaağaç.  

Singurul impediment pe care îl observam pe la terase și restaurante era faptul că acestea erau pline de tineri ceea ce contrasta destul de mult cu vârsta noastră din buletin.

După o scanare a cârciumilor din zona răului ne-am hotărât să ne așezăm la masă la o terasă aflată in proximitatea fostei gări, actualmente o zonă organizată de Universitatea de Stat Trakya din Edirne, mai exact la Waggon Cafe - Karaağaç, İstasyon Cd. No:16,22100 Edirne Merkez/Edirne.

Nouă ne-a atras atenția faptul că muzica nu era dată la maximm, mesele nu erau toate ocupate și băieții aveau o terasă în aer liber unde funcționa un cazan cu foc, loc foarte mișto pentru fumători.  

Când am intrat în zona terasei am observat că la toate mesele se juca cărți, șah, rummy și se consumă ceai, cafea, băuturi răcoritoare. Băieții noștri s-au distrat pe seama turcilor și au spus că ei o să încerce table, așa ca să le facă în ciudă mesenilor. Pentru noi fetele dragoste la prima vedere am avut-o vis-a vis de vitrina cu prăjituri care ne stătea în cale la intrarea în local. Personal, am zis bine și așa, pofta pentru dulciuri era de nemăsurat.

Tot acolo în interior am găsit un godin cu lemne, fapt ce m-a făcut să aleg să stăm la masa de lângă el.  

Văzând dulciurile din vitrina frigorifică gândul clar nu îmi era gândul la mâncare, totuși băieții noștri au interogat într-o turco-englez-română despre ce pot mânca, na venea anul nou peste noi și ne găsea cu ceai și cafea pe masă. mă rog, de unde să știe turcii ce mese bogate și câte sortimente de alcool avem noi românii pe masă în noapte de anul nou. Surpriză, vagonul nostru avea mâncare, mai precis ceva preparate gen fast food.   Bine și așa pentru noi care țineam morțiș să avem mâncare pe masă la trecerea dintre ani.  

O să dau aici câteva prețuri care ne duce cu gândul că nimic nu mi s-a părut scump.

Cafea turcească - 50 lire turcești, hamburger - 150 lire turcești, dublu burger - 165 lire turcești, Cafea expresso - 70 lire, apa minerala 250ml - 30 lire turcești, ceai - 15 lire turcești, mantî- 120 lire turcești și lista poate continua. Menționez că pentru 100 euro am primit 3170 lire turcești.  

Așadar a fost liber la fast food, am comandat fiecare câte ceva, doar o veni ceva mâncare până în anul nou. Menționez că turcii nu dau ceasul (ora) înapoi așa că am sărbătorit de două ori venirea anului 2024. În preajma anului 2024, am primit mâncare astfel că masa noastră contrasta cu mesele din jurul nostru.  

Pe la ora 24, turcii ne-au poftit afară la cazanul cu foc, au aprins 2 artificii, au dansat în jurul focului, noi 4 ne-am pupat și ne-am urat toate cele bune pentru anul 2024, apoi fetele ne-am prins în dansul femeilor.  

Pe la ora 1, muzica a fost dată mai încet, dar distracția a continuat fără mare tam tam, semn pentru noi românii că te poți simți bine și fără să îți spargi timpanele și chiar fără alcool.  

Pe la ora 1,30 când ne-a ieșit din cap prăjiturile din vitrină, am plecat spre hotel unde am deschis șampania și împreună cu gazda noastră am golit toată sticla.

Despre prăjiturile pe care o să vi le las și în poze, numai de bine. Eu cu cumnata am luat un fel de șarlotă la pahar pe nume Magnolia. Bogdan al meu a luat Marlenka și fratele a servit o negresă. Magnoliile noastre au fost reci, prăjiturile băieților au fost ușor încălzite, ba mai mult Marlenka a fost asezonată și cu lapte călduț. Toate deserturile au fost foarte bune, ne-am hlizit la prăjiturile băieților și am gustat toți de la toți.  

Despre baia localului, sala hotelului și barul (un fel de a spune bar) numai de bine.

La final a venit și amenda 1550 lire turcești, am plătit cu cardul și conversia în lei a fost de 246 lei. În euforia micuței petreceri (nu din zgârcenie) am dat bacșiș foarte puțin 100 lire turcești am realizat lucru ăsta cum s-ar zice tardiv de târziu.

---

VIZUALIZĂRI: 1483 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI