Zen Museu do Bonsai - good location

TIPĂREȘTE

Dragi prieteni Afa-iști, a trecut ceva vreme de când nu am mai avut răgazul de a scrie, cu drag o fac acum, încerc să recuperez timpul pierdut, e cam greu, pentru ca pasionații de călătorii, așa ca noi, fac ce fac si găsesc o portiță pentru o escapadă... numai una... și încă una... :)

Pentru a putea vizita, cel mai vestic punct al Europei, Cabo da Roca, mult timp considerat capătul pământului, am ales în periplul nostru prin țara vacanțelor de vis, Portugalia, o cazare în Sintra, la Zen Museo de Bonsai. Sintra în sine este o destinație de excepție, de care te îndrăgostești iremediabil, la prima vedere.

Pentru că excursia aceasta a implicat și copiii, în momentul în care am început căutările aveam stabilite în minte câteva condiții clare, care trebuiau îndeplinite de unitatea de cazare: să aibă mic dejun, să fie curat și cald. Faptul că am găsit un hotel – muzeu, prin intermdiul căruia am călătorit – din nou, cum altfel?! , fie și cu ochii minții prin exotica lume asiatică, a constituit un bonus, pe care l-am primit cu drag si cu poftă, așa cum savurezi un desert, după o cură de slăbire! Pentru că da, acest hotel adăpostește un adevarat muzeu și nu un muzeu oarecare, ci unul cum nu mi-a mai fost dat să întâlnesc, un muzeu al bonsailor.

”Cuvântul Bonsai provine din japoneză, fiind obținut prin alăturarea cuvintelor bon = copac și sai = vas, însemnând deci, copac crescut într-un vas. Bonsai înseamnă, însa mult mai mult. Este arta care îmbină natura cu caracterul uman. Pentru modelarea unui bonsai e nevoie de răbdare, pasiune, spirit artistic, precum și de stăpânirea unor tehnici elementare. Arta creșterii copacilor în ghivece are o vechime de peste 2000 de ani și provine din China, unde e cunoscută sub numele de penjing. Termenul exprimă, de fapt, conceptul reproducerii la dimensiuni miniaturizate a oricărui colț de natura: munți, cascade, râuri, poduri și arbori. ” (sursa internet).

Localizare

Hotelul e pozițional relativ aproape de centrul localității, la cca 1.5 km față de castel, ne-am deplasat doar cu mașina, nu există trotuar pentru a ajunge în zona turistică a orașului sau cel puțin nu-mi amintesc eu să fie.

Adresa: Estrada Chão de Meninos 12,2710-193, Sintra. Am fixat gps-ul si am ajuns exact în fața proprietății fără să colindăm inutil.

Există parcare gratuită la proprietate.

Ceea ce impresionează puternic e ineditul curții, în fond o grădină tipic niponă, cu fântâni arteziene, poduri, heleștee cu pești și vietăți acvatice, broscuțe, alei adăpostite de vegetație și desigur... nenumărați bonsai. Există un magazin de unde se pot cumpăra instrumente, accesorii utile celor care doresc sa se ocupe cu îngrijirea sau cultivarea copacilor nemuritori ori mâncare pentru vietății. Copiii pot hrani peștii. Contra unei sume modice, cred că 1 euro au cumpărat o punguliță cu mâncare și s-au distrat copios, pentru că unii pești erau atât de domesticiți, încât puteau fi atinși de mânuța curioasă. Deasemenea, fiecare copăcel are un preț atașat, fiind de vânzare. Foarte mult mi-au plăcut filigoriile sub care erau măsuțe, scaune, fotolii, pentru a servi o cafea sau pur și simplu pentru a admira frumosul din jurul tău. Proprietarul, Marko, ingrijeste singur tot ce e acolo. Totul e de excepție și vădește dragoste pentru plante. Lipsește însă atenția pentru detalii, poate că Marko e și depășit puțin de situație, mă gândesc că e greu pentru un singur om să întrețină un spațiu atît de complex. Pentru a da contur lucrurilor a folosit cu precădere materiale naturale: bambus, piatră, lemn.

Hotelul muzeu este mai degrabă un hotel boutique, în mintea mea, un muzeu impune anumite rigori, ordine aproape farmaceutică, ceea ce nu e cazul aici, dar totuși rămâne ineditul locului, care pe noi ne-a încântat. Nu e tocmai o curățenie nipona, mai degrabă un aer vetust, dar totuși plăcut. Noua ne-a plăcut mult, am fost veseli și fericiți la Zen Museu do Bonsai.

Camera

Clădirea hotelului are un etaj și mansardă. Am primit o cameră la mansardă, pentru a ajunge la ea, trebuia sa străbatem micuța grădină, apoi ne-am strecurat pe lângă un spațiu în care Marko pregătea o piscină, apoi pe scări de metal înspre camera noastră. Am rezervat un apartament, cu pat matrimonial, doua paturi twin lipite pentru copii și un colțar. Interesant conceptul apartamentului. Imediat cum am intrat pe partea dreapta era baia, lângă ușa băii e măsuța, vis a vis de măsuță e spațiul chicinetei, iar în față, camera are o deschidere mai mare, pe partea stângă e patul matrimonial, separat de cele doua paturi ale copiilor de un paravan de bambus. Patul matrimonial era străjuit de noptiere, cu veioze, iar la capătâi, un poster mare cu binecunoscutele pietre cladite armonios și cu tijele de bambus. In cealalată parte, pe dreapta, paturile twin, fără noptiere, iar în fața lor colțarul imens, de plus gri. De jur împrejur, multe obiecte de mobilier, fotolii pară, etajere, un fel de scărițe, perne multe, pernițe, un amalgam de decorațiuni si obiecte casnice.

Intr-un perete, cumva ascunsă era o debara, unde se păstrau obiectele cu care domnul făcea curățenie, după cum ne-a mărturisit, nu doamna ???? și sacii cu brichete pentru sobă. Incălzirea s-a realizat cu o sobă de fontă, stil șemineu, care trebuia alimentată la câteva ore cu acești paleți. Noi ”nu am mai pus pe foc”, iar dimineața ne-am trezit într-un frig crunt.

Pereții apartamentului sunt albi, în zona mesei oranje, iar pe jos este parchet, fără covoare sau carpete.

Chicineta este usor învechită, cu un aer de neîngrijit, de vechi, dar curată și dotată cu tot ce e necesar dacă dorești să prepari ceva. Noi nu am făcut mai mult de un ceai, am mâncat cina cu produse tradiționale, cumpărate de la o patiserie de cartier și dintr-un supermarket. Dar să revin, în mica bucătărie, stil bar sunt ustensile specifice, fierbător electric, frigider, un aragaz vechi, cu plită, cuptor cu microunde și bineinteles, chiuveta. Vis a vis de acest bar este masa de bucătărie mică, zgâriată pe alocuri, de culoare neagră, străjuită de trei scaune de lemn roșii. La bar încă doua scaune specifice. Pe masă, din partea casei, ne-a așteptat un sticlă de vin de porto, taaaaare bun și tare de tot! ???? Am fost incântați și puțin euforici după ce l-am dat gata... bineînțeles pentru a ne încălzi, pentru că tocmai ce sosisem de la Capătul Pământului, unde bătea un vânt neostoit.

Baia păstrează același aer simplu, pe jos gresie maro, pereții îmbrăcați în gresie albă, tronul, chiuveta si dușul, fără cabină, cu o perdea și pe jos cu un grătar de lemn. Nu au lipsit consumabilele, ba din contra, hârtie igienică era și de rezervă. La baie un geam mic, iar pe tavan puțină igrasie, dar nu e de mirare, ținând cont de capriciile climei din zonă.

În fața apartamentului o zonă de relazare cu măsuță, fotolii și o băncuță, le pot fi utile fumătorilor, în apartament fumatul fiind interzis.

Micul dejun l-am servi la parterul clădirii, într-un spațiu special amenajat, cu bar și pereți construiți din uși culisante făcute din bare de lemn și folie. Micul dejun l-a servit tot Marko, sotia, o chinezoiacă, lua doar banii și dădea chitanță. Și îl inspira pe Marko, desigur.

Micul dejun a fost îndestulător, bufet suedez, fără să fie nimic cald preparat ”la cald”, ci doar hrană rece: unt, cașcaval, câteva feluri de brânză autohtonă, mezeluri, sucuri la cutie, croissante, iaurturi de mai multe tipuri, dulceață, miere, batoane de cereale, lapte tot rece. Multe produse, nici nu-mi mai amintesc exact ce. Cafea bunicică. Afară, fiind destul de frig, pentru a îndulci aerul, funcționa un radiator. La micul dejun am fost singurii clienți.

După ce am mâncat, am savurat cafeluța în grădină, ne-am luat frumos rămas bun de la Marko, i-am urat succes si ne-am îndreptat spre următoarea destinație din călătoria noastra portugheză și anume, Porto. Aceasta este însă o altă poveste ...

În loc de epilog, vă spun doar că mi-a plăcut acest apartament, îl consider o cazare excelenta, curată, caldă, inedită, la un preț foarte bun.

Adeus! (La revedere!)

Vă rog să atașați următorul video: https://www.youtube.com/watch?v=RAn5O-moJ7c

---

VIZUALIZĂRI: 966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI