GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În drumul nostru spre Paris, venind de la Metz, am trecut şi pe la Verdun, la a cărei pronunţie, dacă ştii puţină istorie, parcă deja auzi în urechi bubuitul tunurilor şi ţiuitul gloanţelor.
Verdun este locul unde s-a purtat una dintre cele mai sângeroase bătălii ale primului război mondial. Se spune că cele două armate au "schimbat" între ele peste 40 milioane de obuze de tun.
Noi am ajuns aici nu din întâmplare, ci cu bună ştiinţă, deoarece planificasem ca, de la Metz spre Paris, să trecem prin Verdun şi Reims, motiv pentru care nu am mers pe autostrada A4, ci pe D903. Dezavantajul de a nu merge pe autostradă este, cel puţin în acest caz, unul minor. Pe de o parte, şoseaua este foarte puţin aglomerată, iar pe de alta, poţi admira astfel zona rurală, ceea ce, vă asigur, merită din plin.
Am intrat deci în Verdun, oraş situat pe râul Meuse, la vreo 60 km vest de Metz şi 200 km est de Paris, pe pe Boulevard de la Citadelle, până la intersecţia cu Avenue du Général Boichut, unde am făcut la dreapta, pe Avenue du 5ème R. A. P. Această intersecţie poartă numele de "Le carrefour des Maréchaux" (Intersecţia Mareşalilor), pentru că aici se află, de o parte şi de alta a străzii 16 statui ale unor mari personalităţi franceze. Ele străjuiesc intrarea în zona fortificată, cu bastioanele şi şanţurile de apărare încă foarte bine conservate. Sunt reprezentate unele personalităţi din ale Primului Imperiu: Exelmans, Caulaincourt, Clauzel, Mortier, Junot, Mouton, Seurier, Cambronne, Marbot, La Ronciere, generalii celui de-al doilea Imperiu: Margueritte, d'Aurelles de Paladines şi cei din primul război mondial: Maunoury, Fayolle, Galliéni, Franchet d'Esperey. Din fericire, pe soclul fiecărei statui este scris numele mareşalului, astfel că i-am putu nota, pentru că, recunosc, erau unii de care nici nu auzisem. Pe partea dreaptă este monumentul ridicat în memoria membrilor Serviciului de Sănătate, un monument sub forma unui mic obelisc, la baza căruia sunt înscrise cuvintele baronului Percy: "Mergeţi acolo unde patria şi umanitatea vă cheamă. "
După o plimbare scurtă printre ruinele fortificaţiilor, am plecat mai departe (dar nu foarte departe), pe Avenue du 5ème R. A. P. Pe stânga se găseşte intrarea în Citadela Subterană. Aici, pe un traseu parcurs în vagonete, cu proiecţii tridimensionale şi scenete realizate pe baza scrisorilor unui ofiţer francez care a participat la bătălie, ai ocazia să trăieşti aproape aievea clipele nesfârşite ale celor vreo 300 de zile (21. 02. 1916-18. 12. 1916) cât a durat cea mai amplă şi lungă bătălie din câte s-au purtat până acum şi care a avut drept rezultat pierderi de un milion de soldaţi, dintre care jumătate au murit (şi de partea franceză, şi de partea germană, în număr aproximativ egal).
Prezentarea este făcută în diferite limbi, în funcţie de dorinţa vizitatorilor, care urcă câte 6 într-un vagonet. Succesiunea vagonetelor este suficient de rară, pentru ca prezentările să nu se suprapună. Cum, chiar în toiul verii, temperatura din interior este în jur de 10 grade, dacă ajungeţi acolo îmbrăcaţi-vă bine, sau cereţi o pătură.
La sfârşit se trece şi printr-un muzeu, singurul loc unde am putut filma, în rest lumina fiind insuficientă. De fapt, am încercat să filmez şi prin alte locuri, dar n-a ieşit mai nimic. La ieşire se află un magazin cu suveniruri.
În orice caz, vizita la Citadelă este o experienţă cutremurătoare, pe care o uiţi cu greu, sau niciodată, pentru că imaginile sunt atât de realiste, încât ai impresia că te afli în plin război.
În Verdun mai sunt şi alte obiective de vizitat. Este vorba de Monumentul Victoriei, străjuit de două tunuri ruseşti capturate de francezi de la nemţi, care, la rândul lor, le capturaseră de la ruşi şi Porte Chaussée, un rest al fortificaţiilor oraşului din secolul al XVII-lea. De asemenea, la vreo 8 km nord-est de Verdun, se află, la Douaumont, monumentul, osuarul şi cimitirul cu aproximativ 130000 morminte de soldaţi necunoscuţi, francezi şi germani, căzuţi în bătălia de la Verdun. Dacă aţi fost la Mausoleul de la Mateiaş, sau la cel de la Mărăşeşti, închipuiţi-vă ceva de vreo zece ori mai mare (mă refer la osuar, cimitirul este imens).
De altfel, întrega zonă este plină de locuri (monumente, cimitire etc.) ce amintesc de teribila înfruntare.
Trimis de Costi in 05.01.10 16:22:51
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Costi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am găsit şi un suport muzical:
celebra melodie (e drept, din al doilea război mondial), Lili Marlene, cântată de Marlene Dietrich:
http://www.trilulilu.ro/lauvoi/fb703a5033d793
Multumesc anticipat pentru ataşarea melodiei.
Atasat ca fond sonor al review-ului melodia potrivit aleasa de autor.
Foarte interesant reviewul dumneavoastră, iar pozele îl completează cu brio.Mi-a plăcut mult.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)