Vacanta la Roma

TIPĂREȘTE

Sa mergi in "Vacanta la Roma" pentru a vizita "cetatea eterna"... mai ales ca "Toate drumurile duc la Roma". Sunt prea multe expresii consacrate ca sa ratam aceasta destinatie. Asa ca in luna lui Faurar (Februarie 2007) am aterizat si noi in celebrul oras.

Atat de multe vestigii istorice s-au pastrat de secole, incat numai ideea ca atingeam si calcam prin locuri pe unde au mers pretorieni, legionari, simpli cetateni ai urbei sau imparati despre care am citit atata prin carti, era suficient sa ne faca sa stam pe-afara cat mai mult. Drept pentru care dup ace ne-am cazat, desi era intuneric, am pornit la pas prin central istoric al orasului, pana la 4 dimineata.

Cateva fotografii

Si povestea lor:

ZIUA 1: 11 februarie 2007

Prima oprire a fost la Colosseum, care este foarte bine luminat noaptea, asa ca merita vizitat! “Vanam” cadre reusite, ocolim Colosseum-ul pe toate partile si apoi ne indreptam catre Piazza Venetia, adevaratul centru al Romei si loc de convergenta a arterelor de circulatie; piata este flancata de Palatul Venetia, de la balconul caruia Mussolini indemna odinioara masele sa se alature fascistilor. Ajungem apoi la celebra Fontana di Trevi ce dateaza din 1732; conform traditiei, daca arunci un banut in apele sale limpezi, iti asiguri reintoarcerea la Roma (obiceiul originar era de a bea apa din fantana pentru a avea noroc! ). Zona este aglomerata indiferent de ora; cei mai agasanti mi s-au parut vanzatorii de trandafiri, de care cu greu am reusit sa scapam! Nu mai era mult si se lumina de ziua, asa ca am pornit catre hotel (mai precis Hotel Central 2*, langa Gara Termini, fara cine stie ce dotari dar curat si cu apa calda non-stop; pentru cat timp aveam sa ne petrecem in hotel a fost super! ).

Dupa cateva ore de somn, am pornit iar la drum: cu un tren ajungem in afara Romei, la Ostia Antica. Fondata in sec. IV i. Hr ca simplu fort, ajunge mai apoi un important punct de distributie a importurilor din Mediterana. In timp insa marea s-a retras cativa km, Tibrul si-a schimbat spectaculos cursul, iar zilele de glorie ale Ostiei au luat sfarsit, orasul fiind parasit in urma cu 1000 de ani. Mare parte din zi am stat aici, plimbandu-ne pe strazile ce pastrau inca numerele caselor.

Ne reintoarcem in Roma si ajungem la Piramida lui Caius Caestius, un impozant monument construit in onoarea tribunului Caius Caestius in 333 zile. Are o inaltime de 36 m si, spre deosebire de piramidele egiptene, este construit in intregime din caramida si acoperit apoi cu marmura. Ne indreptam catre Forum-ul Roman, simbolul mandriei civice mai bine de 1000 de ani. Pe aceste locuri a fost initial un cimitir mlastinos ce deservea asezarea de pe Colina Palatina. In timp a primit un cu totul alt statut, capatandu-si adevarata eleganta in timpul imparatului Augustus, despre care se spune ca a transformat Roma din oras de caramida in oras de marmura!

Trecem pe langa Arcul de Triumf al lui Septimius Severus, ridicat in 203 i. Hr de catre fii sai, Geta si Caracalla. Ajungem in Pizza di Campidoglio cu statuia ecvestra a lui Marcus Aurelius; aici urma sa revenim pentru a vizita Muzeele Capitoline.

Mergem apoi catre Forul lui Traian. Impreuna cu arhitectul sau, Apolodor din Damasc, Traian a construit acest centru comercial foarte modern si atragator, cu 150 de incaperi. Ajungem si la Columna lui Traian. Pe langa basoreliefurile pe care ne dorisem atata vreme sa le vedem, ajunsi aici ne-am reamintit de Badea Cartan, taran de-al nostru, din Cartisoara, care a calatorit pe jos pana la Roma pentru a vedea Columna, Columna lui Traian! Într-o vreme în care Transilvania aparţinea Imperiului Austro-Ungar, Badea Cârţan a folosit cea mai eficientă armă pentru apararea drepturilor romanilor: cartea, pe care a îndrăgit-o cu patimă. El a trecut timp de 30 de ani de mai multe ori munţii, aducând din Vechiul Regat în Transilvania, în traistă, sute de cărţi româneşti. El credea in aflarea originii neamului romanesc in popoarele dac si roman, si a pornit pe jos, la Roma, sa vad cu ochiii lui Columna. Singur in Roma, s-a aşezat pe trotuar şi s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineaţa trecătorii, poliţiştii, ziariştii, au avut o revelaţie: un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri... Badea Cârţan a făcut senzaţie la Roma, in acele vremuri. A murit la 62 de ani, in 1911, fara sa apuce sa vada Marea Unire din 1918. De multa vreme imi doream sa-i aflu povestea, mai ales ca in orasul meu natal, Rosiorii-de-Vede, o strada ii poarta numele. Se pare ca este inmormantat in Sinaia, iar pe mormantul lui sta scris: „Badea Cârţan doarme aici visând întregirea neamului său”.

Mergem apoi in Piazza Navona, una dintre cele mai frumoase piete din Roma. Impresionante sunt Fantana Celor Patru Fluvii (Gange, Dunarea, Rio de la Plata si Nil), dar si Obeliscul Egiptean, cu numele imparatilor romani Vespasian, Titus si Domitian gravate cu hieroglife. Stam in Piazza Navona pana se intuneca de-a binelea. Pornim catre hotel, ziua urmatoare va fi si mai incarcata!

ZIUA 2: 12 februarie 2007

Dimineata o incepem stand la coada pentru a vizita „bijuteriile” ascunse intre zidurile Vaticanului! Cu riscul de a repeta cuvintele atator turisti la Roma, trebuie sa spun si eu ca nu voi uita niciodata Capela Sixtina, cu plafonul pictat de Michelangelo – in fine am vazut si eu Geneza! Aici fotografiatul ne-a fost interzis, dar ne-a asumat orice risc si ne-am intors acasa cu cateva cadre. Vizitam Basilica Sf. Petru, cu celebra sculptura a lui Michelangelo „Pieta”, realizata de artist la varsta de 25 de ani; impresionante sunt si lucrarile unui alt mare sculptor, Bernini: monumentul lui Alexandru al VII-lea, cu scheletul ce se iveste de sub cortina de marmura pentru a ridica o clepsidra si a ne aminti tuturor ca suntem muritori. Urcam apoi si pe cupola Basilicii Sf. Petru, de unde avem o priveliste extraordinara asupra pietei si gradinilor Vaticanului, si coboram pentru a vedea criptele unde odihnesc sfantii parinti; se pare ca aici este si mormantul lui Sf. Petru, dar sunt destul de multe controverse legat de acest lucru, asa ca nu intru in detalii.

Pe seara parasim Vaticanul si ne indreptam catre castelul Sant’Angelo. Acesta si-a primit numele de la Grigore cel Mare, in anul 590, dupa ce a avut o viziune cu Sf. Mihail ce anunta sfarsitul epidemiei de ciuma. Castelul a fost conceput de catre Hadrian, ca mormant circular, intre 123-139. Aurelian l-a fortificat in 271 ca parte a zidurilor orasului. Cert este ca privelistea oferita de castel este minunata, atat ziua cat si noaptea.

Din pacate, orele inaintate nu ne-au permis vizitarea lui, astfel ca am pornit catre Panteon. Imparatul Hadrian, arhitect amator, a creat aceasta structura in anii 118-125. Monumentul, considerat una dintre minunile lumii in acea vreme, a avut o istorie cat se poate de agitata: barbarii l-au jefuit, Constantin al II-lea a luat placile aurite ale acoperisului, iar papa Urban al VIII-lea a topit panourile de bronz ale tavanului porticului si a construit un tun pentru Castelul Sant’Angelo. Domul sau este cel mai mare din Europa, iar deschizatura din tavan este un element de rezistenta si stabilitate. Vizitam biserica Santa Maria Maddalena si ajungem apoi in Piazza di Spagna si la celebrele Trepte Spaniole; aceasta scara este, probabil, cel mai iubit monument din Roma. Si-a primit numele de la Ambasada Spaniola la Vatican, din apropiere. La orice ora din zi si din noapte, indiferent de anotimp, zona este plina de turisti. Noi insa nu intarziem prea mult aici (doar urcam si coboram de cateva ori treptele) si ne incheiem ziua cat se poate de multumiti!

ZIUA 3: 13 febuarie 2007

Filmul „Gladiatorul” este unul dintre preferatele mele; drept pentru care era imposibil sa ratam o vizita prelungita la Colosseum. Monumentul este acum una dintre Noile 7 Minuni ale Lumii, si pe buna dreptate: construit intre 72 – 80, acesta este locul unde pasiunea imperiala pentru sporturile sangeroase atinge apogeul. In anul 80, cand imparatul Titus a inaugurat Colosseum-ul, au avut loc 100 de zile de jocuri, in care au fost masacrate peste 5. 000 de animale salbatice. Jocurile sangeroare au continuat aici pana in anul 523!

Admiram apoi si Arcul lui Constantin. Citisem dar voiam sa vedem si cu ochiii nostri dacii: statui impresionante strajuiesc Arcul la o inaltime de aproape 25 de metri. Patru dintre ele reprezinta nobili daci, iar celelalte patru, oameni de rand, fara caciuli. Cu totii au o atitudine demna, capetele usor aplecate si mainile impreunate. Au barbi, pletele, iar mantiile cu franjuri pe margini, sunt prinse pe un umar si le ajung pana la calcaie. Pantalonii sunt stransi la glezne, in picioare au opinci. Cand am ajuns la picioarele Arcului si am privit in sus, aveam senzatia ca ne privesc!

Ne continuam vizita pe Colina Palatina si printre ruinele Forum-ului Roman. Mergem pe Via Sacra, cel mai vechi drum al Romei, si vedem Arcul de Triumf al lui Titus. Ca peste tot prin Roma, si aici intalnim initialele S. P. Q. R. ceea ce inseamna "Senatus Populus Que Romanus" ("Senatul şi poporul roman").

O vizita la Roma trebuie sa includa si o vizita la Muzeele Capitoline si Palazzo dei Conservatori, unde am vazut statuia Lupoaica. Realizata in bronz, este cel mai vechi simbol al Romei; dateaza din sec. al V-lea i. Hr si a fost lucrata de un mester etrusc sau grec. Lupoaica sta la panda insa in acelasi timp ii protejeaza si hraneste pe gemenii Romulus si Remus. Amiaza este calda si insorita, asa ca ne cam molesim pana ajungem la Termele lui Caracalla. Ocupa o suprafata imensa, iar ruinele stau marturie a grandorii acestora. Au fost inaugurate in anul 217 si au fost functionale pana in anul 546, putand fi folosite concomitent de 2. 000 de persoane.

Ajungem apoi la celebra Bocca della Verita, un acoperamant antic pentru rezervorul de apa de dedesupt; legenda spune ca gura de piatra musca mana mincinosilor ce si-o aseaza inauntrul ei. Dupa ce trecem cu bine testul, mergem catre biserica Santa Maria Sopra Minerva, singura biserica gotica in adevaratul sens al cuvantului si de o frumusete uimitoare!

Nu ratam inca o lucrare realizata de Bernini: Obeliscul Elefant, ce infatiseaza un pui de elefant ce poarta in spate un obelisc egiptean, referire la elefantii de razboi ai lui Hannibal, ce au carat peste Alpi uriasi berbeci de asediu, pentru a ataca Imperiul Roman. Ajungem si in Piazza del Popolo: aici era locul unde se desfasurau festivaluri, dar si executii publice, pana cand a fost transformat intre 1811-1823, intr-o eleganta piata.

Se lasase deja intunericul cand am ajuns la San Giovanni in Laterano: fostul complex papal in stil baroc are dimensiuni impunatoare si adaposteste prima cristelnita din lume. In Piazza Barberini ne odihnim langa Fantana Tritonului, ce zvarle apa printr-o cochilie de melc.

A doua zi am pornit catre Venetia, unde Carnavalul era in plina desfasurare. La Roma am revenit dupa 4 zile, insa a fost doar pentru o zi, cand ne-am intors la Bucuresti. Sederea la Roma ne-a dat o certituine: trebuie sa revedem Cetatea Eterna!

Acestea fiind spuse, va dorim vacante minunate!

Cristina si Cristin DUMITRU

---

VIZUALIZĂRI: 2788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI