La plimbare prin Roma (partea a doua)

TIPĂREȘTE

Dupa ce m-am bucurat de o bere buna, italiana, si am privit fara incetare celebra Fontana di Trevi, am plecat mai departe catre un obiectiv pe care nu vroiam sa il ratez: Palatul Doria Pamphilj, un palat ce a apartinut familiilor Della Rovere, Aldobrandini, iar din anul 600 familiei Doria Pamphilj Landi.

In anul 1638 Olimpia Aldobrandini, unica mostenitoare a familiei Aldobrandini, s-a casatorit cu printul Paolo Borghese, iar dupa un an dupa ce acesta a murit, in 1646, s-a casatorit cu Camillo Pamphili, fiul Olimpiei Maidalchini si nepotul Papei Inocentiu al X-lea. Camillo Pamphili a renuntat la functia de cardinal pentru a deveni sotul Olimpiei, cea care adusese ca zestre cateva vile, mosii, Palatul Aldobrandini dar si o colectie impresionanta de obiecte de arta. Dupa o perioada de exil in care cuplul a dorit sa evite furia Papei Inocentiu al X-lea si a Olimpiei Maidalchini, ei se stabilesc in Roma dar nu in palatul familiei din Piata Navona ci in Palatul Aldobrandini pe care, incepind cu anul 1654, il extend si il infrumuseteaza pentru a putea fi demn pentru o familie de rangul lor.

Olimpia Aldobrandini si Camillo Pamphili au avut cinci copii, inclusiv pe Anna Pamphilj care s-a casatorit in anul 1671 cu nobilul genovez Giovanni Andrea Doria Landi al III-lea. Copii lor au mostenit atat palatul, devenit acum Palatul Doria Pamphilj, cat si marea galerie de arta ce deja cuprindea un numar extraordinar de opere. Piese de mobilier si obiecte de arta inestimabile care au apartinut Papei Inocentiu al X-lea si care fusesera comandate pentru palatul familiei din Piata Navona au fost adaugate si ele Galeriei Doria Pamphilj din palatul cu acelasi nume.

Renovari si extinderi considerabile au fost aduse palatului cu ocazia casatoriei dintre Andrea al VI-lea Doria - Pamphilj – Landi si Leopoldina Maria, printesa de Savoya, in 1767.

Orietta Pogson Doria Pamphili, descendenta a familiei si mostenitoarea palatului, si sotul ei, ofiterul din marina Frank Pogson, au restaurant colectia de arta si cladirea cu peste 1000 de camere si au deschis pentru public, pentru prima data, Galeria Doria Pamphilj in anul 1996. Cei doi au infiat un baiat si o fata din orfelinat: pe Archibald si pe Mary sau printul Jonathan si printesa Gesine (nume pe care le-au primit dupa adoptie). Printul Jonathan are in prezent un fiu si o fiica impreuna cu doua mame surogat, el fiind homosexual si cununat civil in Marea Britanie cu iubitul sau brazilian Elson Edeno Braga. Printesa Gesine este casatorita si are impreuna cu sotul ei Massimiliano Floridi patru fete. Gesine a intentat de curind un proces prin care doreste ca intreaga mostenirea a familiei sa intre in posesia copiilor ei incercand sa arate ca Emily si Filippo Andrea, copii lui Jonathan si ai partenerului sau Emilio, nu au dreptul, conform legislatiei tarii, la mostenire. Printul Jonathan si printesa Gesine impreuna cu familiile lor traiesc in continuare in Palatul Doria Pamphilj.

Intrarea in Palatul Doria Pamphilj se face prin Via del Corso, nr. 305, iar pretul biletului este de 11 euro/adult. Imediat cum ati intrat in palat, la parter, o sa va intampine Sala Dianei, poate cea mai frumoasa camera. Asa ca nu va grabiti sa descoperiti sutele de tablouri si sculpture pina nu va delectati privirea cu aceasta impresionanta sala. Muzeul este compus din patru Galerii impresionante, Capela familiei recent deschisa publicului, sala de teatru, sala de bal si apartamentele private. Am pasit prin Galeria Aldobrandini, Galeria Oglizilor sau Galeria Doria Pamphilj descoperind opere celebre ale lui Caravaggio, Tiziano, Raffaello Sanzio, Tiziano Vecellio, Vasari Giorgio sau Velázquez. Recunosc ca am ratat cateva dintre ele, numarul lor fiind extrem de mare, si odata ajuns in ultimele camere deja capacitatea mea de concentrare a scazut, obosit fiind de atata arta. Asa ca am privit catre finalul vizitei mai degraba frumusetea interioarelor si piesele de mobilier extraordinare.

Am petrecut mai mult de o ora vizitand Galeria Doria Pamphilj, timp totusi insuficient pentru a cuprinde asa cum trebuie multimea operelor expuse de la podea pina in tavan in aproape toate camerele.

Un pic ametit am mers catre Piata Venezia, unul dintre cele mai importante squar-uri din Roma. Aici se afla atat Palatul Venezia, Monumentul Vittorio Emanuele al II-lea, Palatul Bonaparte, biserica Santa Maria d'Aracoeli sau Columna lui Traian, iar de aici se ajunge imediat la Muzeele Capitoline, Fori Imperiali sau Fori Romane. Piata si-a luat numele de la cardinalul venetian Pietro Barbo, nepotul Papei Eugenius al IV-lea, care, odata cu numirea sa ca Papa Paul al II-lea, a ordonat construirea unui palat care a devenit resedinta papala (in special de vara).

Palatul Venezia a fost construit in anul 1455 si a devenit incepind cu anul 1564 sediul Serenissima (al ambasadei Republicii Venetia). Mare parte din piatra folosita pentru construirea palatului a fost extrase din Colosseum-ul care se afla in apropiere.

Dupa Tratatul de la Campoformio din anul 1797 Palatul Venezia a devenit sediul ambasadorul austriac la Vatican. Micul Palazzetto Venezia a fost demolat pentru a face loc Pietei Venezia si Monumentului Vittorio Emanuele al II-lea. Palazzetto Venezia fusese construit tot de catre Papa Paul al II-lea, intre anii 1464-1468, si a fost gandit ca o gradina inchisa cu portic. Putin mai tarziu, pe partea opusa palatului, Palazzetto a fost reconstruit. In 1916, Italia, in acel moment in razboi cu Imperiul Austro-Ungar, a confiscat cladirea, iar istoricul de arta Federico Hermanin a fost nominalizat pentru a crea aici un Muzeu National, care a fost deschis in anul 1921.

Salile palatului au fost umblate de catre cardinali, ambasadori dar si de catre Benito Mussolini care si-a avut biroul aici, in Sala del Mappamondo, intre anii 1929 - 1943. Balconul palatului este cunoscut oricui turist din oricare film despre fascism. De la acest balcon Mussolini isi rostea discursurile importante. La sfarsitul anului 2010 cel mai secret buncar al lui Mussolini, ramas neterminat, a fost descoperit sub cladire.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial muzeul a fost redeschis. Apartamentele Barbo si salile monumentale sunt utilizate pentru expozitii temporare, iar apartamentele Cybo si Palazzetto pastreaza colectiile muzeului. Picturi, sculpturi din lemn, mobilier, portelanuri, ceramica, bronzuri, piese de marmura sau teracota si arme fac din Muzeul National Palazzo Venezia unul dintre cele mai cautate din Roma.

Monumentul Il Vittoriano a fost ridicat in onoarea regelui care a unificat Italia. Cladirea a fost proiectata de catre arhitectul Giuseppe Sacconi. Desi constructia a inceput in anul 1885, activitatea a continuat lent, iar proiectul a fost modificat mai tot timpul. Intre anii 1885 - 1910 intreaga zona de la poalele Capitoliului a fost afectata de noul plan, cartierele din jur au fost demolate, iar Palatul Venezia si Biserica Sf. Rita au fost mutate.

La moartea lui Giuseppe Sacconi, in 1905, proiectul a fost preluat de catre arhitectii Gaetano Koch, Manfredo Manfredi si Pio Piacentini. Cu ocazia Expozitiei Internationale din 4 iunie 1911, la celebrarea a 50 de ani de la unificarea Italiei, a fost inaugurata statuia ecvestra din bronz aurit a lui Vittorio Emanuele al II-lea, opera a sculptorului Enrico Chiaradia. Monumentul a devenit "Altarul Patriei" din anul 1921 atunci cand aici a fost ingropat Soldatul Necunoscut. Flacarile care ard neintrerupt alaturi de acest mormant sunt vegheate de garzile de onoare ale diviziilor marine, de infanterie si aeriene, iar edificiul a fot intr-adevar terminat abia in anul 1935.

Am avut ocazia ca intr-una din zile sa gasesc portile deschise si sa vizitez Museo del Risorgimento, un muzeu al istoriei unificarii si formarii Italiei moderne ce se afla in incinta Monumentului. Pentru a vizita aceste sali nu se plateste taxa de intrare. Insa cei care vor sa urce cu un lift de sticla pina pe cea mai inalta terasa vor trebui sa scoata cate 7 euro din buzunar. Chiar daca probabil panorama de acolo de sus este incredibila, am preferat sa ma plimb pe terasa de mai jos si prin muzeu inainte de a pleca mai departe catre alte atractii trecute pe lista mea.

Dupa o plimbare placuta pe strazile Romei, aproape de Santa Maria Maggiore, pe Via Merulana, nr. 248, am gasit Muzeul National de Arta Orientala, o atractie pe care nu o puteam rata cu toate ca timpul imi era limitat. Dupa ce am admirat curtea interioara a palatului ce gazduieste muzeul, am urcat scarile catre primul etaj, am platit o taxa de intrare de 6 euro, si am pormit prin salile ce cuprind colectii impresionante din Orientul Mijlociu si Extrem ce prezinta vese de ceramic persana, picture tibetane, diverse obiecte budiste si multe altele. Pentru o vizita mai usoara, la intrare am primit un plan pe care insa il puteti gasi si pe site-ul oficial, iar descrierile le veti gasi in fata fiecarei vitrine. A fost un alt moment al vizitei in Roma, cu totul diferit, dar deosebit de interesant. Este o gura de oxigen, o vizita care te rupe un pic de realitate, te scoate dintre salile pline de picturi si care parca te revigoreaza pentru a o putea lua iarasi de la capat cu vizitarea altor opere de arta romane.

De aici am plecat catre Quattro Fontane, un squar inconjurat de cele patru fantani situate la intersectia Via delle Quattro Fontane si Via del Quirinale. Cele patru fantini au fost comandate de catre Papa Sixtus al V-lea si reprezinta raul Tibru (simbol al Romei), raul Arno (simbolul al Florentei), pe Zeita Diana si pe Zeita Juno. Prima, a doua si a patra fantana sunt opera lui Domenico Fontana, iar fantana ce o reprezinta pe Zeita Diana a fost proiectat de catre pictorul si arhitectul Pietro da Cortona.

Mergand mai departe pe Via delle Quattro Fontane am ajuns in dreptul Palatului Barberini, astazi Galeria Nationala de Arta Antica. Am intrat in curtea cu palmieri in mijlocul careia se afla o fantana arteziana nefunctionala ce mi-a servit ca loc de odihna. Nu am intrat in aceasta Galerie, iar palatul din exterior mi s-a parut destul de neingrijit.

Am plecat mai departe pe Via Sistina pina la celebrele Trepte Spaniole si frumoasa biserica Trinita dei Monti. Treptele, cel mai iubit poate monument rococo din Roma, sunt acoperite in luna mai a fiecarui an cu petale de azalee – o imagine unica pe care o puteti vedea in mai toate calendarele sau cartile postale. Treptele au fost construite pentru Regele Ludovic al XV-lea de catre Francesco De Sanctis si se numesc de fapt Scalinata della Trinita dei Monti. La baza scarilor Bernini a realizat o barca, „Barcaccia”, pe care se pare ca turistii o indragesc tare mult chiar daca nu este una dintre operele reusite ale artistului. Pe mine nu m-au impresionat nici barca si nici treptele chiar daca ofera un bun loc de odihna. Si poate ca acest sentiment mi-a fost dat si de faptul ca ne-am gandit ca o plimbare pe Via Condotti ne-ar face bine. Dupa ce am vazut o geaca de piele la 67.000 euro si o pereche de pantofi tot pe la acelasi pret am preferat sa facem cale intoarsca, sa urcam treptele si sa ne indreptam catre Vila Medici si Vila Borghese.

Din pacate am trecut doar pe linga Villa Medici neavind timpul necesar pentru a face si o vizita. Totusi recomand celor care ajung in Roma sa isi faca timp sa o viziteze pentru ca cel putin imaginile de pe internet sunt splendide. Deasemenea recomand tuturor sa isi faca o rezervare inainte de a ajunge in Roma pentru o vizita la Galeriile Borghese, una dintre cele mai spectaculoase colectii particulare din lume. Noi am ajuns intr-o zi de marti, iar tururile (care au loc la fiecare ora) erau rezervate pina sambata. Asa ca nu am putut decat sa ne bucuram din plin de parc, sa vizitam cateva atractii de acolo. Daca aveti de gand sa ajungeti in parc va recomand sa aveti cu voi o harta a lui. Exista destule indicatoare insa pentru a gasi Galeriile Borghese noi si multi alti turisti (care ne organizasem in grupul cautatorilor Galeriilor) am cutreierat mai bine de jumatate de ora. Pina la urma ne-a ajutat o turista care avea harta parcului. Cand cautati Galeriile intrebati de "galeriile Borghese" si nu de Vila Borghese.

Parcul este o idee excelenta de petrecere a timpului pentru cei care au destule zile de petrecut in Roma. Se pot inchiria biciclete cu 2 sau 4 perechi de pedale sau alte mijloace de locomotie electrice. Parcul mai este numit si Parcul Muzeelor, aici aflanduse, pe linga celebrele Galerii Borghese, Galeria Nationala de Arta Moderna sau Museo Nazionale Etrusco. Mai exista o gradina botanica si un parc Zoo, doua lacuri sau o insula pe care se afla Templul lui Escalup. Poate ca indicat este sa va rezervati macar jumatate de zi pentru acest minunat parc. Insa noi, deja in criza de timp, dupa ce am aflat ca nu avem cum sa vizitam Galeriile Borghese, am coborit catre Via Veneto.

Via Veneto este poate cea mai celebra strada din Roma adusa in atentia turistilor si de catre filme celebre (vezi “Dolce Vita” al lui Federico Fellini). Strada a devenit celebra in anii 1950-1960, atunci cand mai toate vedetele lumii isi inchiriau camere in grandioasele hoteluri si erau pozate de catre paparazzi servind cina sau urcandu-se in masini de lux ce porneau in tromba pe Via Veneto. Chiar daca cu greu mai dai nas in nas astazi cu cate o vedeta, hotelurile si cafenelele au ramas ca o dovada a vremurilor inca neapuse. Pe aceasta strada se afla si un muzeu, un Cimitir al Capucinilor, pe care nu am mai avut timp insa sa il vizitez. Deasemenea, tot pe Via Veneto, se afla si Ambasada SUA.

Poate ca acesta este locul cel mai indicat pentru a termina o vacanta in Roma. Chiar daca este considerate o strada exclusivista, un pahar de vin, odata in viata, servit pe o terasa de pe Via Veneto probabil ca nu m-ar fi saracit. Am ratat insa si aceasta experienta grabit fiind sa ajung in camera pentru a imi strange bagajele. Vacanta mea in Roma se terminase.

Vazusem foarte multe atractii, ratasem poate si mai multe. Poate ca vremea de afara, impresionantele cladiri, multimea operelor de arta pe cere le-am gasit atit in interioarele palatelor cat si in piete sau pe strazi, compania prietenilor, magnificele biserici, muzeele, parcurile, m-au facut sa declar odata ajuns acasa ca Roma este orasul meu favorit din toat ce am vazut pina acum.

---

VIZUALIZĂRI: 6052 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI