Roma - mirosind Istoria!

TIPĂREȘTE

Impreuna cu sotia am reusit anul acesta sa ne indeplinim unul din visele comune pe care le avem, si anume sa vizitam Roma. Nu in totalitate, ci atat cat ne-a permis timpul si cat ne-am priceput si noi, ca doi prim-veniti in Cetatea Eterna.

Am ales varianta unui weekend prelungit, plecare vineri dimineata, intoarcere luni dupa amiaza.

Pregatiri

Fiind amandoi la prima vizita la Roma, m-am documentat serios cu privire la mijloacele de transport in comun, posibile destinatii, posibile trasee.

De un real folos ne-a fost situl oficial al companiei de transport public din Roma

De aici am aflat tot ce aveam nevoie despre bilete, oferte turistice, traseele autobuzelor, liniile de metrou. Ba chiar exista si functie de calculare a parcursului intre doua adrese. Prevazator din fire, am plecat cu vreo 15-20 de foi A4 imprimate cu diverse trasee de la Fiumicino la hotel (Residence Aurelia Antica): cu expresul de Termini, cu trenul normal, cu schimbari mai multe, cu mers pe jos mai mult etc... Socoteala de acasa, ce sa-i faci...

Noi fiind tineri si zgarciti ne-am decis in final sa folosim trenul regional FR1, care are opriri intermediare fata de expresul catre Gara Termini, dar care costa 8€ de persoana catre centrul Romei (ceea ce se mai numeste si inelul feroviar - l'anello ferroviario) fata de 14€ cat este expresul.

Cateva informatii si despre bilete:

- 1€: o intrare la metrou, oricate folosiri pe autobuze in limita a 75 de minute de la prima folosire;

- 4€: folosire nelimitata pe metrou si autobuze pana la ora 24:00 a zilei de folosire

- 11€: folosire nelimitata pe metrou si autobuze timp de 3 zile, pana la ora 24:00 a celei de-a treia zi

Pe langa aceste bilete standard exista si oferte pentru turisti, prezentate in detaliu pe situl ATAC. Noi ne-am hotarat sa cumparam cardul Roma Pass, 25€ de persoana care ofera urmatoarele:

- transport nelimitat pe metrou si autobuze pentru 3 zile (echivalent cu biletul de 11€)

- intrare gratuita la doua obiective turistice la alegere

- reduceri de pret la restul de obiective turistice

- intrare separata la Colosseum si Foro Romano

Pentru mai multe informatii, lista completa a obiectivelor turistice, modalitati de achizitie etc. puteti consulta situl dedicat.

Recomand sa aruncati o privire cel putin pe lista de preturi si reduceri.

Ziua 1

Plecarea de dimineata de pe Baneasa. Nu am tinut cont de faptul ca vineri e totusi zi de lucru, ca se lucreaza la liniia de tramvai, ca spre Pipera e oricum destul de aglomerat... si era sa ne coste, am ajuns destul de tarziu. Din fericire facusem web checkin, cu rezervare de locuri cu tot, cat despre bagaje, ne-au incaput intr-o geanta de umar si un troller cu dimensiuni la limita celor acceptate pentru bagajul de cabina. Dupa ce i-am facut demonstratia domnisoarei de la ghiseu ca incape in "patul lui Procust", nu a avut altceva de facut decat se ne trimita la controlul pasapoartelor. Dupa un zbor fara incidente am aterizat la Fiumicino. Am trecut "falnic, fara pas" pe langa cei care asteptau bagajele de cala si am cautat centrul de informatii turistice de unde stiam ca ne putem cumpara deja cardurile Roma Pass.

La ghiseul ne astepta clasica ciocnire dintre cele doua socoteli, de acasa si din aeroport: astazi (vineri 6 mai) e programata "un pic" de greva generala; nu stia sa ne zica de cand pana cand, nu stia orarul trenurilor, ne sfatuia doar sa ne interesam inainte de a folosi cardurile, pentru ca nu cumva sa irosim o zi degeaba. Deja cele 20 de coli A4 cu care venisem pregatit mi se pleostisera in mana. Am cumparat totusi cele doua carduri si am fugit spre gara, sa vedem care e treaba.

La gara ni s-a explicat ca intr-adevar este greva generala, dar ca se va desfasura intre orele 14:00 si 18:00. Era abia 11:30 asa ca am rasuflat usurati, hartiile s-au inviorat si ne-am luat cele doua bilete pentru linia FR1, directia FARA SABINA. Gara de la Fiumicino are doar doua peroane, unul este pentru expresul de Termini, celalalt pentru FR1. Atentie pentru cei care nu au mai folosit trenurile in strainatate, inainte de urcarea in tren trebuie sa iti validezi biletul la compostoarele aflate la capatul terenului.

In tren am mai verificat o data traseul: coboram la Gara Trastevere, luam autobuzul H vreo 9 statii, pe urma linia 98 inca vreo 4 si gata. O data coborati la Trastevere, ne-am invartit putin pana am gasit statia corecta de autobuz si am asteptat. Si iar am asteptat. Cam vreo 30 de minute. Plini de incredere ca greva incepe la 2 si inca nu e trecut de 1. In aceeasi statie mai treceau si alte linii, dar nu stiam unde duc si nu am vrut sa riscam. Tot pe la Trastevere trece si linia de tramvai 8 (care am aflat ulterior face legatura cu Piazza Venezia, deci cu multe atractii) si trece destul de des. Doar H-ashul nostru nu venea. Si nici dupa mai bine de jumatate de ora nu a venit, iar foile mele A4 iar se ofileau. Intr-un final, citind cu atentie panoul electronic din statie am descoperit o stire interesanta: spre deosebire de caile ferate, greva de la autobuze era programata intre 8:30 si 13:30 si erau afectate 75 de linii. Banuiesc ca linia noastra era una din cele afectate. Prin urmare, cu socoteala data peste cap iar, am cautat variante.

Pana la urma am luat tramvaiul 8 pana la "capolinea" Casaletto si de acolo, cu GPS-ul de la telefon in mana, pe jos, circa 3 km pana la hotel. In tramvai s-a dovedit ca omul, oricat de citit este, tot nu e citit suficient. Am scos cardurile Roma Pass sa le validam, nu am vazut dunga magnetica pe ele, dar aveau un cod de bare. Compostoarele din tramvai aveau o fanta, cam de aceeasi latime; si nici un alt indicator. Am petrecut vreme de doua statii incercand sa fortam cardurile noastre prin acele fante, fara succes bineinteles. Probabil ca aratam ca doi oameni de Neanderthal incercand sa deschida o vitrina frigorifica. "Iluminarea" a venit destul de tarziu, cand ne-am dat seama ca aparatele scot un sunet doar daca apropii cardul de ele. M-am simtit ca si cum as fi descoperit focul. Din aceste incercari unul din cardul a ramas cu sechele permanente, practic nu a mai mers validat la cititoarele din autobuze.

La hotel ne-a luat cateva ore sa ne revenim, am aruncat foile cu traseele si am decis sa incercam o vizita in Piata Vaticanului. Am iesit iar in strada, ne-am lungit gaturile putin dupa 98, dar am hotarat sa nu insistam si sa mergem pe jos pana la metrou Cornelia. In 15 min am ajuns, am constatat cu bucurie ca cititoarele de la metrou sunt mai "destepte" decat cele din autobuze si cardul cu sechele a trecut fara probleme. Cu moralul (din nou) pe val am coborat la Ottaviano si de acolo am intrat in Vatican, nu inainte de a cumpara de la o toneta un ghid de buzunar cu strazile din Roma.

Am vizitat piata si Basilica S. Pietro pana aproape de ora 8. Fiind weekendul imediat urmator dupa beatificarea papei Ioan Paul II inca se mai vedeau urmele ceremoniei peste tot: piata era plina cu pozele si insemne despre papa, inca erau in piata o multime de scaune.

La basilica am stat la o coada maricica la controlul de securitate dar am avansat repede si am putut sa ne bucuram in voie de Pietà, de baldachin, de Sf Petru si de restul de minunatii si artefacte din interior. Pe mine personal m-a impresionat maretia operelor de arta de acolo, dar nu am simtit in mod deosebit sacralitatea locului, poate si din cauza fluxului continuu de turisti, a blitzurilor si a atitudinii "casual" a majoritatii. Dar, nefiind familiarizat cu stilul romano-catolic, poate ca nici nu se doreste ca cei care intra sa simta o apasare a sacrului. Sotia mea a definit drept macabre multe din fetele papilor de pe statui. Plus ca sunt expuse si cateva mumii (de ceara, zic eu). Aceste impresii sunt personale, va rog sa le luati ca atare.

Iesind din Vatican, sotia m-a anuntat ca picioarele ei lansau avertismente de avarie. Intr-adevar, acesta este un aspect pe care nu l-am pregatit prea bine cand am facut bagajele si cred ca merita mentionat: daca intentionati sa mergeti mult, foarte mult pe jos, pregatiti incaltaminte comfortabila si care sa protejeze cat mai mult talpile si degetele. Sotia mea a ales sa vina doar cu o pereche de balerini, cumparati recent, din dorinta de a pastra bagajul de mana lejer. Consecintele nefaste le simtea deja: bataturi la degete.

Ghidul ne recomanda in apropiere Via Cola di Rienzo ca o zona buna pentru shopping si am facut rapid un plan.

Am parcurs Cola di Rienzo de la un cap la altul, am vizitat magazinele (fara succes pentru sotie, care nu a gasit ceva sa o multumeasca - ma rog, ceva DE INCALTAT care sa o multumeasca), am traversat Tibrul si am ajuns in Piazza del Popolo. De acolo, am urcat dealul Pincio si am beneficiat de o priveliste frumoasa asupra Vaticanului si imprejurimilor, cu soarele pregatindu-se sa apuna.

Am continuat sa mergem pe alei spre parcul Villa Borghese trecand prin... Piazza Bucarest. Am ajuns la micul iaz din inima parcului, dar soarele practic apusese deja, ratustele erau pe mal cuibarite, gata de somn. Nu le-am mai deranjat asa ca am cautat drumul spre statia de metro Flaminio si inapoi la hotel pentru o odihna meritata.

Ziua 2

Ziua a doua a fost rezervata pentru scopul principal al vizitei si anume ruinele Romei antice. Am plecat iar pe jos, ignorand linia 98, de data aceasta catre statia de metrou Baldo degli Ubaldi. Dar nu am coborat, am luat micul dejun in picioare la un bar (cafea si "cornetto" eu, cafea si "tramezzino" sotia), dupa care am luat autobuzul 46 pana la terminus, in Piazza Venezia. Am stat minute bune si am privit uimiti "Il Vittoriano", grandiosul monument din marmura alba. Am ramas puternic impresionati de el, practic pentru mine a avut cel putin acelasi impact vizual ca si Casa Poporului, probabil din cauza incadrarii in peisaj. Dupa minute bune, am remarcat in stanga monumentului, in zare, silueta fragila a zidului Colosseumului si ne-am revenit din vraja. Am continuat drumul prin stanga, pe Via dei Fori Imperiali.

Bineinteles atentia ne-a fost captata imediat de Columna lui Traian, la care iar am zabovit minute bune. Nu, nu l-am descoperit pe Decebal. In schimb am descoperit un centru de inchiriat Segway, acele "platforme cu motor" si ne-am amuzat putin privind cum erau initiati niste turisti in tainele condusului. Am continuat sa mergem pe partea stanga a strazii si am descoperit pe rand Piata lui Traian si forurile imperiale. Pe dreapta soselei se vedeau cladirile de pe Palatin in departare iar in prim plan era coada la intrare, asa ca am traversat si ne-am dus sa intram in principala zona de vizitat, Foro Romano. Am evitat coada cea lunga si am intrat pe la accesul Roma Pass, activand astfel si prima intrare gratuita (economie de 12€ de persoana, cat costa biletul cumulativ Foro Romano + Colosseo). Bineinteles, cardul cu probleme nu a vrut sa se valideze, dar din ce am vazut la cei din fata noastra cam unul din patru carduri dadea rateuri la citit si controloarea folosea un card propriu pentru a lasa lumea sa treaca. Deci probabil mai au de imbunatatit tehnologia.

Inauntru ne-am intors cumva inapoi fata de cum venisem catre Colosseum pe langa Columna si am inceput sa trecem in revista obiectivele. Sunt foarte multe monumente, din diferite perioade ale istoriei antice si e greu de retinut mai mult decat cateva. Din memorie si revazand pozele imi amintesc: Curia Julia (casa Senatului), Buricul Romei (kilometrul 0 in antichitate), Lapis Niger ("piatra neagra", unul din cele mai vechi temple, dinaintea fondarii Republicii), Arcele lui [Septimius Severus si al lui Titus (cu una din cele mai vechi reprezentari ale Menorei evreiesti), Carcera Imperiala, Templul lui Castor, Templul lui Saturn, Templul lui Venus si al Romei, Rostra (platforma oratorilor si a politicienilor vremii), Casa Vestalelor... Toate acestea sunt oarecum de-a lungul drumului dintre cele doua arce, dar nu iesiti cand ajungeti la Arcul lui Titus: spre dreapta se urca spre Dealul Palatin unde se gasesc alte vestigii: Palatul Flavienilor, Palatul lui August, un mic muzeu, gradinile Farnesiene si o vedere splendida, de sus, asupra Arcului lui Constantin cel Mare si asupra Colosseumului, de langa Hipodromul Palatin. Reveniti la Arcul lui Titus, dar nu iesiti inca, mergeti si spre stanga pe langa Templul lui Venus si al Romei, spre a avea o alta vedere de la inaltime asupra Colosseumului.

Dupa atatea ore petrecute sub un soare insistent, ne-am refugiat la umbra Colosseumului. Am activat iar magia cardurilor Roma Pass si am intrat rapid inauntru. Ne-a placut muzeul de la etaj, unde am vazut si o reconstruire a intregii zone de pe timpul lui Nero, cand pe locul acestui amfiteatru el a amenajat un helesteu.

Dupa aproape o ora am iesit, ne-am pus pe scari cu doua panini si am facut planul pentru restul zilei. Bataturile sotiei dadeau spre albastru in acel moment, dar ea a insistat curajoasa sa continuam.

Pentru a doua gratuitate oferita de Roma Pass am ales alt bilet comun si anume intarea la cele 4 locatii ale Muzeului National Roman (alti 7€ economisiti de persoana). Pentru asta am luat metroul pana la Termini, de unde am cautat Termele lui Diocletian, prima din cele 4 locatii. Muzeul gazduieste o impresionanta colectie de sarcofage, pietre si altare funerare precum si obiecte descoperite in morminte. Baile propriu-zise nu erau alcatuite doar din cladirile care adapostesc muzeul, ci si din bisericile din jurul lui.

Iesind de aici, ne-am zis sa facem un ultim efort si sa incheiem ziua cu o plimbare la Fontana di Trevi si Piazza Spagna. Doar ca, trecand prin Piazza Repubblica (la nici 5 minute dupa ce am iesit din terme) am intalnit a doua locatie a muzeului, Palazzo Massimo. Nu puteam rata ocazia, mai ales ca pentru noi era gratis. Aici am vazut colectia de arta, statui, fresce si niste mozaicuri absolut uluitoare pe care de la distanta le confundam cu picturi.

Incarcati de cultura ne-am continuat drumul pe jos pe langa Teatro dell'Opera, le Quatro Fontane (unde bateria aparatului foto a murit in sfarsit si a trebuit sa apelez la telefon), Palazzo Barberini, stanga imediat pe o pitoreasca Via Rasella si continuat pana la Fontana di Trevi. Nu am stat mai mult de 3 minute aici, am avut impresia ca am nimerit in mijlocul galeriei lui AS Roma. Balamuc, imbulzeala, blitzuri, scutere.

Am topait un pic sa vedem si noi "ce e jos in apa" si am iesit prin stanga fantanii, iar pe stradute mici si frumoase (la un moment dat am intrat si la un Carrefour Market si ne-am luat merinde pentru seara si dimineata, eram prea obositi ca sa ne arda de mancat in oras) si am iesit in final la Piazza di Spagna. Aici, cred ca era galeria rivalilor de la FC Lazio, asezata si in peluza (adica pe scari) dar si in picioare. Nu am mai avut puterea sa cautam un coltisor de scara sa ne odihnim, asa ca am intrat la metrou Spagna, directia Cornelia, inca 10 minute pe jos si am incheiat o zi fabuloasa.

Ziua 3

Dimineata incepe cu o verificare rapida a bataturilor sotiei. Aratau spre liliachiu/vanat iar unul din degetele mici parea ca sta sa cada. La iesirea pe strada si-a dat seama ca nu va rezista si azi in aceeasi balerini fara ajutor serios, asa ca de data asta am luat autobuzul din fata vreo 3 statii si am cautat o farmacie. Am gasit repejor, am intrat cu gandul sa cautam plasturi Urgo si un unguent, am iesit cu un antiinflamator, plasturi de silicon si... sandale. Scapati de grija ranilor de la picioare am atacat planul pentru ziua in curs.

Am luat iar linia 46 pana la capat in Piazza Venezia, dar de data asta am mers prin dreapta monumentului si am urcat dealul Capitoliului pentru a ajunge in Piazza del Campidoglio. Aceasta piata, construita dupla planurile lui Michelangelo gazduieste in centru replica statuii ecvestre a imparatului Marcus Aurelius iar pe una din laterale replica mai cunoscutei sculpturi Lupoaica cu Romulus si Remus. Dincolo de lupoaica este un scuar, un punct de belvedere asupra Via dei Fori Imperiali. Fiind duminica, bulevardul era inchis pentru masini si se instalase un balci, cu fanafara, terenuri de sport si alte atractii pe care le-am urmarit de sus.

Cladirile (palatele) care inconjoara pe 3 laturi piata formeaza Muzeele Capitoliului, considerat a fi cel mai vechi muzeu public din lume. Cum epuizasem deja intrarile gratuite, am intrat platind pretul redus (6.5€ de persoana in loc de 8.5€).

Muzeul este suprinzator de intins, pe mai multe niveluri si cuprinde artefacte arheologige si opere de arta, unele fiind extrem de faimoase: statuia galului muribund, discobolul lui Miron, ramasitele unei statui colosale a lui Constantin cel Mare, dar si ale unui colos in bronz reprezentand pe Alexandru cel Mare, precum si originalele celor doua statui din piata. La planul inferior se pot admira vestigiile templului lui Jupiter si o vedere panoramica asupra zonei Forumului Roman si cu putina imaginatie poti sa recreezi cladirile epocii, asa cum le vedeau preotii care serveau in templu. La unul din etaje este o colectie larga de picturi din scoala emiliana. Atentie, multe sali au semn de "No Flash" (de exemplu lupoaica si sala unde este afisat un car de razboi) iar in unele este interzis cu totul fotografiatul (sala cu originalul statuii ecvestre si ramasitele colosului din bronz).

Dupa aproape doua ore petrecute am parasit muzeul incarcati de amintiri frumoase. Am coborat inapoi spre statia unde coborasem din autobuz, am mers putin pe Via d'Aracoeli si am facut stanga pe Via delle Botteghe Oscure unde am cautat (si gasit) Crypta Balbi, cea de-a treia locatie a Muzeului National Roman, la care aveam gratuitate din ziua precedenta. Se pot vedea transformarile cladirilor de-a lungul veacurilor, incepand cu edificiile ridicate de un patrician din familia Balbus, trecand prin Evul Mediu si epoca Renasterii si terminand in secolul 18. Muzeul contine descoperiri arheologice interesante din toate aceste perioade. La ore fixe se poate vizita cu supraveghetor si zona din subsol, unde se vad ramasitele unei strazi si a sistemului de ghidare si colectare a apei reziduale.

Am continuat traseul pe "strada dughenelor obscure" si am ajuns la Largo di Torre Argentina, cu a sa Area Sacra. Aici se pot vedea ramasitele a 4 temple datand din epoca republicana.

La Argentina am facut dreapta si am continuat pe Via dei Cestari. Am ajuns intr-o mica piata (evident cu o biserica langa ea) unde am pozat un obelisc haios cu un elefant la baza. Ar fi trebuit sa incep sa numar obeliscurile.

Imediat dupa aceasta piata am ajuns in spatele Panteonului, zona unde se vad alte ruine. In piata Panteonului, alt obelisc. Ne-am minunat si noi de domul impresionant si am continuat drumul pe stradute spre Piazza Navona, uitandu-ne lung, cu nerusinare farfufiile de pe mesele restaurantelor.

La Navona am stat cu ochii mai mult pe restaurante si mai putin pe piata efectiva, cu ale sale fantani (si, evident, nu-i asa, un obelisc). Ne-am oprit pe una din stradutele adiacente si am luat masa la o mica trattorie.

Am parasit Piazza Navona, am trecut pe langa Palazzo Altemps, a patra si ultima locatie a Muzeului National Roman. Am ales totusi sa nu intram pentru ca am inteles ca expozitia cuprinde mai mult arta medievala, iar noi eram interesati de antichitate. Din piateta din fata acestui muzeu se vedea in departare Palatul Justitiei (Corte di Cassazione). Nici nu ne-am dat seama ca este de fapt pe malul celalalt al Tibrului.

Trecand pe langa Basilica di S. Agostino, printr-un cartier cu stradute inguste si cladiri impunatoare si am ajuns in Piazza din Montecitorio, unde se afla palatul cu acelasi nume care este sediul Camerei Deputatilor. In mijlocul pietei, nelipsitul obelisc.

Am facut un mic ocol pentru a admira coloanele semete ce facea parte din Templul lui Hadrian si ne-am intors spre Piazza Colonna. Aproape ca a fost o surpriza sa vedem in centru Columna lui Marcus Aurelius in locul (de acum) obisnuitului obelisc. Pe laturile pietei sunt 3 palate, din care unul este acum sediul Consiuliului de Ministri (Palazzo Chigi) iar un altul este sediul ziarului "Il Tempo". Sotiei mele i-a placut mult si mall-ul de peste Via del Corso.

Am intrat pe Via del Tritone, iarasi o zona buna de shopping, am trecut de sediul altui ziar, "Il Messagero", si am facut stanga pe Via dei Due Macelli, ajungand iarasi in Piazza di Spagna. Aici, galeriile celor doua echipe de fotbal parca se reunisera, ba mai mult era si zgomot de fanfara. Am aflat ulterior ca in acea zi (duminica 8 mai) s-a sarbatorit Ziua Europei si cu aceasta ocazie a fost si acest spectacol, cu fanfara si tenori in aer liber. Dupa o sedere in piata (cu o "mica" escala in magazinul Furla) am intrat la metrou si ne-am intors la hotel.

Ziua 4

Ziua plecarii, dar nu numai. Avionul decola la 18:50 asa ca am mai avut timp berechet pentru o plimbare. Cum luni majoritatea muzeelor sunt inchise, iar noi aveam de data aceasta si bagajele in brate, a trebuit sa ne multumim cu admiratul "din afara". Consultand ghidul, am decis sa incepem cu Piazza Campo de' Fiori, dar pentru a ajunge acolo am luat metroul pana la statia unde incheiasem ziua precedenta, si anume Piazza di Spagna.

Am intrat pe Via dei Condotti unde am inghitit in sec uitandu-ne la vitrinele cu nume "grele" din industria modei: prada, Gucci, Hermés, Salvatore Ferragamo etc...

Am mers inainte, lasand in dreapta Palazzo Borghese iar in spatele lui Mausoleo di Augusto si am continuat pana am dat de Tibru (si Palatul de Justitie dincolo de el). Inca nu am traversat, ne-am intors spre Piazza Navona unde de data asta (fiind mancati) am zabovit mai pe indelete in fata fantanilor.

Am parasit piata prin sudul ei si am ajuns la tarabele din Campo de' Fiori, supravegheate de statuia incruntata a lui Giordano Bruno (probabil inflatia il necajea...).

Dupa consultarea preturilor ne-am luat iar bagajele "in dinti" si am plecat pe macadamul de pe Via dei Giubbonari catre Piazza Mattei. Am trecut pe langa mai multe biserici frumoase, pe langa Palazzo Santacroce, am traversat Via Arenula in dreptul unui parculet frumos si ne-am oprit in Piazza Mattei pentru a admira la Fontana delle Quattro Tartarughe.

Am continuat drumul pe Via dei Funari si mai apoi pe Via Montanara, admirand porticuri, basoreliefuri, biserici si statui si am ajuns la Teatro Marcello, posibila sursa de inspiratie pentru Colosseum.

Am continuat sa coboram spre Tibru si in acelasi timp am notat ruinele de pe ambele parti ale drumului: Foro Boario cu Tempio di Fortuna (o greseala de copiere a transformat denumirea din templul zeului porturilor - Portunus in templul zeitei Fortuna) si Cloaca Massima (vestigiile principalei canalizari ale orasului antic).

Vizita noastra de aceasta parte a Tibrului s-a incheiat la Chiesa di Santa Maria in Cosmedin, una din rarele biserici de rit bizantin (greco-catolic). In curtea acestei biserici ne-am testat si noi onestitatea in Bocca della Verità (in continuare pot scrie la doua maini la calculator...).

Am traversat il Ponte Palatino si ne-am indreptat spre gara Trastevere, prin cartierul cu acelasi nume, fotografiind in continuare biserici si alte lucruri insolite.

Am prins repede trenul spre Fiumicino asa ca la ora 15 mancam ultimele sandwich-uri in sala de asteptare din aeroport.

La ora 22:00 eram deja la noi acasa, obositi, arsi de soare, batuti de vant, cu bataturi in diverse culori, dar plini de amintiri proaspete!

Pentru noi a fost un adevarat tur de forta, care ne-a prins nepregatiti in anumite aspecte, dar per ansamblul ne-am adaptat in masura posibilitatilor si am facut ca acest voiaj sa devina unul memorabil pentru noi.

As incheia cu enumerarea obiectivelor pe care am dorit sa le mai vizitam dar pentru care nu am mai avut disponibilitati (temporale, fizice, financiare etc): catacombele, Via Appia, osuarul capucinilor, Muzeul Etrusc din Villa Giulia si nu in ultimul rand Muzeul Vatican, Capela Sixtina si Castelul S. Angelo.

Aceasta lista va constitui cu siguranta pretextul unei noi vizite la Roma, orasul care "miroase" a Istorie!

PS: voi prefixa comentariile pozelor cu Z1, Z2, Z3, Z4 pentru a avea o idee despre ziua in care a fost facuta fiecare. De asemenea, voi incerca sa le pun in ordinea cronologica.

---

VIZUALIZĂRI: 4262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI